Au venit temperaturile de 30 de grade și probabil deja te delectezi cu o salată la birou (că doar ai și tu un job), și în sfârșit te recuperezi după gripa aia cruntă de acum o săptămână-două. Și dacă tot am adus vorba de salată, job și gripă, știai că există o legătură între ele? Mai exact, toate trei au apărut în viețile noastre datorită unei practici apărute între acum 12.000 și 10.000 de ani: agricultura.

Sigur ai pe la țară o grădină cu zarzavaturi și poate chiar și o mică livadă. Și, hai treacă de la mine, de ce nu și niște găini, rațe, porci sau vaci? Indiferent că vorbești de cultivat plante sau crescut animale domestice, ambele sunt agricultură. Nici nu știu de unde să încep ca să îți arăt cât de tare e și cât de mult ne-a influențat, e foarte greu să o supraestimezi: practic, agricultura ne-a adus unde suntem în ziua de azi. În postarea asta voi vorbi despre agricultura plantelor, urmând să vorbesc și despre domesticirea animalelor într-o postare viitoare.

 Pregătirea terenului

fertile_crescent-mapPrin 10.000 î.e.n, Pământul tocmai ieșea din ultima Eră Glaciară, iar clima începea să se încălzească și să devină mai umedă. Asta a fost o veste foarte bună pentru plante, care au început să se diversifice și să înflorească fără număr. Spațiul numit și Semiluna Fertilă sau Cornul Abundenței (Fertile Crescent, aici, în dreapta) în special o ducea foarte bine: aici creșteau cantități considerabile de grâu sălbatic și orz la fel de sălbatic; două plante mici, cu semințe mari, ce rezistau cu stoicism verilor lungi și fierbinți și sezoanelor ploioase foarte scurte. De fapt, majoritatea cerealelor folosite azi peste tot în lume își au originile în Semiluna Fertilă.

Ah, da, n-am menționat, dar cred că se subînțelege că nașterea agriculturii (Revoluția Agricolă) a fost un proces îndelungat care a durat nu unul, nu doi, ci mii de ani. Și în caz că te întrebai “cine a inventat agricultura?”, răspunsul e că nimeni în special: e una din descoperirile alea pe care o să o facă orice societate, în cele din urmă, dacă o lași destul timp. D-aia s-a întâmplat aproape simultan în mai multe locuri de pe Pământ: ăștia din Semiluna Fertilă au început să cultive grâu și orz prin 10.000 î.e.n, dar ăia din dreptul Chinei de azi au început să cultive orez pe la 6.400 î.e.n, în timp ce în America de Sud cartofii au început să fie cultivați abia la 3.500 î.e.n, iar în Europa secara a cunoscut mână de om tocmai prin 2000 î.e.n. Fiecare populație a globului a inventat agricultura la un moment dat, fără să fie influențată de alte culturi.

farming
O zi tipică de Miercuri de acum 10.000 – 8.000 de ani.

 “Vaaai, ce semănați!”

Până prin 10.000 î.e.n, oamenii încă vânau animale, culegeau fructe și plante sălbatice și erau semi-nomazi, practic se mutau dintr-o parte în alta în funcție de unde era mâncarea. Încă nu începuseră să cultive nimic, dar grânele sălbatice începuseră să devină atât de abundente în anumite părți încât indivizii dintr-una din populațiile din zona Turciei de azi (numiți Natufieni) au hotărât că ar fi cazul să se așeze la casa lor și să își facă o locuință permanentă lângă lac: tocmai apăruseră primele sate din istoria omenirii. Aici le-a venit ideea de a se concentra pe cereale, să scoată cât mai multă mâncare din culesul lor, astfel devenind din ce în ce mai dependenți de ele ca fel principal de mâncare. Ai crede că agricultura a fost inventată de vânătorii și culegătorii muritori de foame, care căutau noi surse de mâncare, ca să se mențină în viață, dar dovezile arată fix contrariul; aparent, promotorii agriculturii erau niște oameni care aveau deja destulă mâncare. Culmea, ai spune, dar are sens: oamenii cu destule resurse își permit să experimenteze tehnologii noi, în timp ce ăia înfometați își folosesc toată energia pe metode bine cunoscute de obținere a mâncării.

Egiptenii s-au prins de agricultură cam prin 6.000 î.e.n.
Egiptenii s-au prins de agricultură cam prin 6.000 î.e.n.

Bărbații erau încă ocupați toată ziua cu vânatul și, deși ajutau și ei la cules de fructe și cereale, femeile erau cele care se ocupau în principal de recoltă și de prelucrarea grânelor. Culegătorii dinainte un erau proști, ci chiar erau botaniști înnăscuți, deci știau că dacă îngropi o sămânță în pământ, ea germinează. Doar că acum că se stabiliseră într-un loc fix, femeile care măcinau grânele cu piatra de măcinat puteau observa pe o perioadă îndelungată ce se întâmplă cu semințele care scăpau pe lângă: aparent, ele germinau și creșteau chiar mai bine, având în vedere că pe acolo nu erau buruieni care să le sufoce. Din fericire, observația asta a picat la țanc!

Acum că deveniseră sedentari, oamenii făceau mai mulți copii, deci erau mai multe guri de hrănit. Până atunci, cât au fost culegători și vânători, recurgeau la tot felul de metode (mai niște contracepție, mai niște infanticid) pentru a avea copii doar o dată la patru ani, dar acum nu mai era nevoie. Copiii veneau pe bandă rulantă, datorită renunțării la stilul de viață nomad. Doar că a apărut o problemă destul de mare: deși aveau destulă mâncare, ea se termina mult mai repede. Erau prea mulți oameni, iar oferta începuse să nu mai facă față cererii. Colac peste pupăză, clima iar începuse să se răcească și să se usuce, astfel că mulți s-au întors la stilul de viață semi-nomad, cu tot cu pescuit, cules și vânat.

Unii, însă, au decis că ar fi mai bine să strângă din dinți și să încerce să reziste așa: pietrele de măcinat erau foarte grele, familiile erau mai mari acum, copiii mai mici, iar ei deja irosiseră o grămadă de timp în a-și face o casă. Au pus piciorul în prag și au spus “noi de aici nu plecăm”. Așa că au început să ajute culturile de grâne sălbatice, semănând semințe în locuri special amenajate. Asta se întâmpla prin 8.500 î.e.n, în Valea Iordanului. Tocmai intrasem în era geologică numită Neolitic (Noua Epocă de Piatră) și abia acum începusem să facem agricultură!


Unelte și ascensiune

Tocmai ai inventat agricultura, felicitări. Dar cu ce lucrezi pământul și prelucrezi plantele? Că nu poți face totul manual. Din fericire, oamenii culegeau recolte încă dinainte să cultive plante, așa că până să inventeze agricultura deja aveau ce le trebuie:

O piatră de măcinat semințe, folosită în neolitic.
O piatră de măcinat semințe, folosită în neolitic.

Secera din obsidian a fost una din primele unelte folosite pentru a culege grâne. Obsidianul este o sticlă vulcanică ce poate fi sculptată foarte ușor, putând fi transformată în doi timpi și trei mișcări într-o seceră ascuțită.

Piatra de măcinat este unealta-regină, dacă îmi permiți. Ea a făcut din grânele sălbatice o mâncare utilă, măcinându-le. De asemenea, fiind foarte grea (era ditamai pietroiul), i-a descurajat pe oameni să se mute de colo-colo. Și, după cum am spus: a ajutat la vărsarea semințelor și la germinarea lor prin locul de tabără, unde pământul era lipsit de buruieni.

Înainte ca oamenii să devină oameni, foloseau un băț ca să sape în pământ. A fost prima unealtă din istoria omenirii, fiind folosită la săpat pentru a ajunge la rădăcinile comestibile. Milioane de ani mai târziu, oamenii foloseau același tip de băț, ca să cultive semințe. Foloseau o creangă groasă din care ieșea o altă creangă, într-un capăt, și cu care dădeau în pământ. Asta a fost prima sapă. La un moment dat, prin 6.000 î.e.n, au ajuns într-un loc în care pământul era mai delicat și puteai doar să târșâi creanga pe jos, lăsând în urmă o groapă în care să arunci semințele. Plugul tocmai își făcuse debutul.

 Cu chiu, cu vai…

Numai că situația nu era prea roză pentru cei rămași în urmă: tocmai inventaseră agricultura, iar odată cu ea și munca grea. Wow…mersi. Se chinuiau o grămadă să pună mâncare pe masă și, conform unor schelete descoperite de arheologi, erau și malnutriți și sufereau și de artrită, adică mai mult decât strămoșii lor. Iar asta nu-i tot! Mâncarea obținută din agricultura plantelor era bogată în carbohidrați și zaharuri, iar igiena orală începuse să aibă de suferit: aveau probleme cu dinții. Ai vreo 700 de bacterii în gură, bacterii care se hrănesc fix cu carbohidrați și zaharuri și care pot cauza tot felul de probleme precum sângerarea gingiilor, moment în care ajung în sistemul circulator.

Astfel, începuseră să apară și primele boli: gripa, variola, holera și pojarul, pentru că acum locuiam împreună cu animalele domesticite.  [Da, lupta pe care am câștigat-o în secolul XX contra variolei este o luptă pe care o ducem de vreo 10.000 de ani; așa că dacă mai vezi vreun antivaccinist că se îndoiește de vaccinuri și hotărăște să își lase odrasla să se îmbolnăvească de, dă-i o palmă.] Da, până atunci se mai îmbolnăveau oamenii de bolile astea, dar acum numărul cazurilor crescuse abrupt, pentru că locuiam împreună și ne împărțeam microbii.


Grâul 1, grâul 2

Inițial ne-am chinuit un pic cu agricultura, dar pe măsură ce ploile abundente au revenit, am început să avem ceva mai mult succes, asta și datorită faptului că ne-am băgat un pic coada în evoluția grâului.

Stânga: grâu domesticit (specia Einkorn). Dreapta: grâu sălbatic.
Stânga: grâu sălbatic (specia Einkorn).
Dreapta: grâu domesticit.

Planta grâului sălbatic are tulpina destul de fragilă, asta tocmai pentru ca semințele să se rupă mai ușor de ea și să se răspândească. Planta are, astfel, mai multe șanse să se reproducă. Grâul cu tulpina mai rezistentă are mai puține șanse să se reproducă.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, fix grâul cu tulpina mai rezistentă (care nu permite semințelor să se rupă de ea și să se răspândească) era cel mai probabil să fie recoltat de oameni, să fie dus la piatra de măcinat, iar semințele lui să cadă în jurul ei! Astfel, culmea, fix grâul mult mai puțin fragil a avut cele mai mari șanse de a se reproducă, dacă erau fermieri prin preajmă. Așa că tipul ăsta de grâu s-a găsit în cele din urmă în câștig de cauză, datorită fermierilor care, firește, culegeau plantele întregi.

Și aici mai înveți ceva: oamenii au modificat genetic plantele cu mii de ani înainte să apară toată panica asta cu organismele modificate genetic. Grâul care este prelucrat în ziua de azi și din care se face pâinea nu este în nici un caz grâul ăla sălbatic, care se găsește liber pe câmpii. Este o versiune pe care noi am modificat-o la greu. Grâul pe care îl mănânci azi este un Organism Modificat Genetic.


Până în momentul de față probabil deja te gândești că toată faza cu agricultura a fost o afacere proastă, dar așa e în tenis: una caldă, una rece. O altă schimbare adusă de această practică a fost că, pentru a putea face ferme, oamenii au trebuit să taie păduri en-gros; Revoluția Agricolă a fost efectiv prima oară când omul a început să modifice masiv mediul înconjurător. Normal. Aveai nevoie de spații întinse pentru a putea planta destule grâne (sau alte plante) pentru a putea menține populația în viață. Acum erau și mai multe guri de hrănit (o cauză ar fi că acum aveau nevoie de mai multe mâini care să lucreze pământul), dar partea bună e că odată ce am prins mișcarea, un număr mai mic de oameni putea hrăni un număr mai mare de oameni. Și aici vine momentul în care s-a schimbat totul pentru totdeauna.

Începuturile agriculturii în spațiul actualei Japonia. Aici oamenii cultivau orez.
După cum vezi, postarea asta are o grămadă de ilustrații cu oameni care cultivă chestii. Ca să se vadă că e despre agricultură. Ți-am spus că e o postare despre agricultură? [În imagine: începuturile agriculturii în spațiul în care se află azi Japonia. Aici oamenii cultivau orez.]
Să zicem că avem o familie de 10 oameni. Până la inventarea agriculturii, toți 10 oameni ăia trebuiau să culeagă fructe sau rădăcini sau să vâneze pentru a face rost de destulă mâncare pentru toată lumea.

Nu puteau face altceva, pentru că era nevoie de toată forța de muncă, însă în momentul în care ne-am pus pe picioare cu agricultura totul s-a schimbat: acum 5 din 10 oameni puteau să lucreze un teren cultivat și să facă rost de destulă mâncare pentru toți. Brusc, ăilalți 5 oameni aveau timp liber și nu mai aveau nimic de făcut.

Așa că au început să se specializeze pe altceva. 2 din ăia 5 s-au apucat de olărit (deja aveam mâncare în plus, trebuia să o păstrăm cumva), iar ultimii 3 s-au apucat de minerit (oameni specializați care scoteau sare și diferite minereuri din pământ, pentru a le folosi la fabricarea de arme și unelte, iar peste vreo 10.000 de ani s-au dovedit a fi foarte buni și la băgatul altor oameni în pământ sau măcar la bătutul lor). Tocmai apăruseră ocupațiile, job-urile. La orice ocupație din prezent te-ai gândi, ea a apărut datorită agriculturii. Ar fi putut fi altfel? Să apară diversele ocupații și în lipsa agriculturii? Nu e foarte probabil. Mineritul, de exemplu, deși produce niște chestii foarte folositoare, nu ține de foame. Așa că a fost nevoie de ăia 5 fermieri care să producă mâncare și pentru ăștia 3 mineri.

Fotografia reală a unor ferme din 6.000 î.e.n sau ceva de genul.
Fotografia reală a unor ferme din 6.000 î.e.n sau ceva de genul.

La un moment dat, după ce 5 fermieri ăia s-au jucat un pic din punct de vedere genetic cu cerealele (vezi secțiunea “Grâul 1, Grâul 2” de mai sus), unul din ei a observat “Stai un pic. Grâul meu e mai bun decât grâul sălbatic al lui. Produce mai multă mâncare. Asta înseamnă că valorează mai mult, nu?”, și normal că a început să și-l însușească. Numai că grâul ăsta creștea pe o parcelă de pământ, așa că fermierii au început să își însușească nu doar grâul, ci și pământul pe care creștea, pentru că la urma urmei doar munciseră pământul ăla, nu? Astfel, în mintea oamenilor începuse să își facă încet-încet culcuș sentimentul de proprietate. Oamenii aveau acum proprietăți. Mai încolo au observat chiar că unele parcele de pământ sunt mai fertile ca altele, mai demne să fie lucrate, mai demne să fie deținute. Așa că s-au mutat acolo, au cultivat grâne pe ele și au zis “ăsta-i al meu!”. Mentalitatea asta a venit și ea cu problemele ei, nu de puține ori fermierii intrând în conflict cu populațiile de culegători și vânători. Începuseră să se ciondănească și cu ceilalți fermieri vecini, iar ăsta a fost începutul unei lungi tradiții.

Revoluția Agricolă nu a fost singura revoluție care a schimbat fața omenirii, peste alte mii de ani i-au urmat Revoluția Industrială și Revoluția Verde (Green Revolution), dar a fost prima care a putut fi documentată și este cea care a dat startul civilizației umane, cum o știm noi. A avut avantaje, a avut și dezavantaje (boli, proprietate, noi ocupații, mai multă mâncare, populație mai mare, inegalitatea dintre sexe chiar), dar eu unul nu mă plâng. Crezi că ai mai fi avut Internet sau calculator de pe care să citești asta?  Ha! Nici măcar n-aș fi știut să scriu, da’ să mai și știm chestiile astea. După cum spunea Daniel Webster:

Ce începe cu agricultura, este urmat de alte arte. Fermierii sunt, deci, fondatorii civilizației umane.