Suntem în anul de grație 2017 și unul din lucrurile la care nu s-ar fi așteptat nici un adolescent al anilor ‘70-’80-’90 e să înceapă să fie cool să fii geek/nerd, adică tocilar pe românește (fără să aibă legătură cu învățatul). Asta e și nasol, dar și mișto: unii o fac de fațadă (“oau, tipu’ ăla poartă ochelari fără dioptrii”), alții chiar devin interesați de o grămadă de chestii care pe vremuri erau făcute de acei tocilari din simplul motiv că nu era nici o tipă sau vreun tip care să se uite la ei.

Unele din chestiile alea de nerds care au cucerit lumea în ultimele două decenii sunt jocurile Magic the Gathering și Dungeons & Dragons. Astea sunt două din jocurile mele preferate (EVER), care (deși împart tematica fantasy) sunt câte se poate de diferite. Și pentru că n-am ce face în momentul de față, o să le prezint un pic, că poate mai atrag pe careva.

 Magic the Gathering (MTG)

Una bucată carte MTG. Textul scris cu italic se numește “flavour text” și nu are nici o treabă cu mecanicile jocului, e acolo ca fapt divers.

Sunt sigur că ai auzit de Pokemon (jocul de cărți care a inspirat tot universul Pokemon) sau Yu-Gi-Oh!, dar jocurile astea (chit că sunt mișto) nu sunt primele astfel de jocuri. Tatăl lor este Magic the Gathering, un joc de cărți creat de Richard Garfield, care a apărut prima oară în magazine pe 5 august 1993 (deci are aproape 24 de ani).

Ce faci tu în joc? Tu ești un planeswalker, un vrăjitor foarte puternic care se plimbă dintr-o dimensiune în alta, luptându-se cu alți planeswakeri. Poți să folosești tot felul de vrăji și chiar să chemi în ajutor diverse creaturi (precum cea din dreapta), folosindu-te de mană (“moneda de schimb” cu care “plătești” ca să poți face vrăjile respective).

Cartea ta de vrăji este reprezentată de pachetul tău de cărți. Unul din cele mai mișto lucruri la jocul ăsta este că nici un jucător nu are același pachet de cărți: pe piață există booster packs (pachețele cu câte 15 cărți aleatorii) din care poți lua cărți, pe care să le pui în propriul pachet. Astfel, în funcție de strategia ta, poți să îți modifici pachetul cum vrei.

O altă carte de MTG. Textul care nu este în italic arată o abilitate a cărții, ce se întâmplă atunci când joci cartea. Textul în italic e doar “flavour text”, care să te bage mai bine în lumea respectivă (cam cum sunt citatele atașate pozelor de Facebook).

5 culori cunosc pe lume, iar astea sunt cele 5 culori ale jocului, fiecare având anumite calități și defecte. Roșu e foarte impulsiv și violent, Verde crește foarte repede și e violent, Alb este organizat, iar puterea sa stă în numere, Negru este capabil să-și dea sufletul pentru a dobândi diverse beneficii, Albastru este încet și calculat. Îți poți face un pachet cu una, două, trei, patru sau toate culorile astea.

Fără exagerare, Magic the Gathering este ca șahul, dar cu cărți (cel puțin așa se spune despre el). Și aici ai o grămadă de strategii, trebuie să gândești în avans mișcările inamicului și să le gândești bine pe ale tale. Da, este vorba și de noroc (pentru că trebuie să tragi cărți), dar în funcție de ce ai în pachet, nu e o mare problemă.

Ce te-ar putea opri să joci? Din câte am observat de-a lungul vremii, tututor cărora le-am spus de jocul ăsta le-a surâs ideea, mai puțin când le-am spus că pentru asta e nevoie să își cumpere un pachet de cărți. Acuma, normal, orice hobby sau metodă de relaxare cere o mică investiție, iar dacă îți place jocul ăsta, chiar merită (mai ales că dacă nu ai de gând să joci în competiții, poți juca forever and ever cu același pachet de cărți). Mai multe despre Magic the Gathering (chestii de bază) aici.

 Dungeons & Dragons

Sigur ai auzit de jocul ăsta, n-ai cum pentru că deja face parte din pop culture. A apărut în Dexter’s Laboratory, în Futurama, în Community, în Buffy the Vampire Slayer, în The Simpsons, în The Big Bang Theory și alte seriale la care te-ai uitat la viața ta.

O sesiune de D&D în desfășurare.

Pe vremuri erau foarte la modă wargame-urile: un jucător avea o armată, un altul avea o altă armată, și se băteau între ei, simulând bătălii și războaie care au avut loc în trecut. La un moment dat Gary Gygax și Dave Arneson au început să se joace altfel: au mutat wargame-ul într-o lume fantasy și au început să fie preocupați nu de armată ca întreg, ci de indivizi, de fiecare membru al armatei. Prototipul lui Dungeons & Dragons se numea Chainmail. 

Dungeons & Dragons este primul RPG (role playing game) apărut în lume și a fost publicat pentru prima oară în 1974, deci are 43 de ani. Aproape juma’ de secol și încă se ține bine.

Cele 7 zaruri cu care se joacă D&D. De la stânga la dreapta, de sus în jos: d12, d8, d20 (care este sfânt), d4, d6 și două d10. “dX” înseamnă “zar cu X fețe”, iar dacă vezi notat undeva 2d6, asta se traduce în “două zaruri cu șase fețe”.

Premisa este simplă: un grup de prieteni se adună în jurul unei mese și pornesc într-o aventură imaginară. E ca și cum ar juca în propriul film. Unul din ei este Dungeon Master (DM)/Game Master (GM): el este gazdă, regizor, arbitru. Restul sunt jucători de diverse rase (elfi, dwarfi, oameni, half-orc, halfling etc.) și diverse clase (fighter, barbarian, wizard, cleric, paladin, ranger, druid, monk etc.)

Fiecare jucător are un character sheet (o fișă personajului) în care scrie toate caracteristicile personajului său (abilități, vrăji, echipament). În rest…se joacă teatru! Pentru că fix asta este o sesiune de D&D: un film, o piesă de teatru, o aventură la care participi împreună cu prietenii tăi. Ai nevoie doar de niște imaginație. Dacă ai un Dungeon Master bun în grup, garantat o să râzi și or să te treacă toate apele.

Cele trei cărți cu reguli pentru Dungeons & Dragons (ediția 5, cea mai nouă): Player’s Handbook (cartea cu regulile pentru jucători), Dungeon Master’s Guide (cartea pentru DM, în care i se explică modurile în care poți face și rula un joc de D&D) și Monster Manual (sau Bestiary, practic o carte plină cu monștri și caracteristicile lor). Prima carte este esențială pentru jucători, dar toate trei sunt esențiale pentru DM.

De ce ai nevoie tu, ca să joci? Trebuie să știi regulile (măcar alea de bază), să ai un caiet sau niște foi și un creion la tine, character sheet-ul personajului tău și un set de zaruri specific acestui tip de jocuri (se găsesc foarte ușor la magazine). Ideal este ca fiecare jucător să aibă o carte cu regulile (Player’s Handbook sau Core Rulebook, așa i se spune), dar dacă nu au, nu-i nici o problemă. Important e să le aibă DM-ul (dungeon master-ul).

Ce te-ar putea opri să joci? Partea proastă la jocul ăsta este că mulți potențiali jucători se sperie de reguli (player’s handbook e o carte plină de reguli) și cantitatea mare de numere. Da, se învață un pic mai greu decât Șeptica, Monopoly sau Activity, dar este de 1000 de ori mai distractiv decât ele. Personal, dacă ar fi să rămân cu un singur boardgame sau videogame pentru tot restul vieții, aș rămâne fericit doar cu D&D-ul.

Încă ai impresia că jocurile astea sunt pentru ăia fără nici un alt fel de viață? Meh, unii din cei mai cunoscuți oameni sunt jucători de D&D, precum: Marilyn Manson, James Franco, Vin Diesel și Stephen Colbert. Dar uite că D&D este mai mult decât un joc, este de fapt o activitate care te poate ajuta să îți formezi o personalitate și să treci prin vremuri grele, după cum spune tipul ăsta. Este unul din cele mai bune moduri prin care îți poți face noi prieteni.

Dacă te interesează și vrei să știi mai în amănunt care-i faza cu Dungeons & Dragons, vezi aici.