Am vorbit de-a lungul timpului despre multe pseudoștiințe și teorii ale conspirației pe blogul ăsta, cât și în carte. Sunt multe, sunt zgomotoase și par că în ultima vreme au acaparat o majoritate covârșitoare din mințile care își petrec timpul pe net. Tocmai pentru că sunt zgomotoase, apar peste tot și se răspândesc constant.

Dar nu toate sunt așa. Strecurându-se nedetectate prin mulțimea de pseudoștiințe și teorii ale conspirației, profețiile (predicțiile) referitoare la numeroase evenimente nefaste sunt ca niște bombardiere stealth: nu le vezi, nu le auzi, ba chiar par inofensive până în momentul critic în care se întâmplă ceva care le confirmă, care le dă legitimitate. În momentul ăla chiar și cei care au auzit de o anumită profeție și s-au îndoit de ea încep să creadă. Dacă alte idei pseudoștiințifice și teorii ale conspirației sunt ca o mitralieră care te bombardează constant cu o rafală de informații false sau distorsionate ca să ajungi să le crezi, profețiile/predicțiile sunt ca o bombă atomică: face odată BUM și convertește 100 de oameni dintr-un foc.

Acuma, ca să evităm alte discuții, când mă refer la predicții în postarea asta, nu mă refer la predicții din știință (ex. “peste 50 de ani vom avea o eclipsă totală de soare, vizibilă din România”), care sunt bazate pe calcule și legi ale naturii pe care le înțelegem destul de bine. De asemenea, nu mă refer nici la predicțiile (adică speculațiile) a diverși ingineri sau oameni de știință, de genul “peste 10 ani vom avea echipamente VR în fiecare casă” pentru că este clar că e vorba de niște educated guesses, iar cei care le emit nu au nici o pretenție că ar avea dreptate și că trebuie să fie crezuți.

Metehne vechi

Omenirea este înnebunită după viitor. Cum altfel? Suntem o specie de animal care se bazează pe tipare, pe certitudine, iar incertitudinea viitorului ne înnebunește, de aceea încercăm în mod constant să aflăm cât mai multe despre el. Motiv pentru care am elaborat de-a lungul istoriei o grămadă de metode de divinație. În același timp suntem o specie care este conștientă de propria moarte și știm că în viitor aceasta va veni. Nu doar moartea mea sau a ta ca indivizi, ci moartea întregii specii (sau, după cum vom vedea, doar a anumitor grupuri de oameni), așa că am început să ne gândim și la asta.

Eshatologia (escatologia) care provine din greaca veche τὰ ἔσχατα ta és-chata = “ultimele lucruri” și logos → -logie = “studiu”, “învățătură” despre…) este doctrina filosofică și teologică care este preocupată cu ceea ce numim “sfârșitul lumii” și ultimele evenimente ale istoriei omenirii. De asemenea, în ziua de azi aceasta este confundată (și adesea înlocuită în vorbire) cu termenul de apocalipsă care provine din grecescul ἀποκάλυψις (apokálypsis) „ridicarea voalului” sau „revelație”. Inițial apocalipticismul (sau o formă a lui) a apărut în zoroastrism, dar a fost perfecționat de cele trei religii avraamice (iudaism, creștinism, islam). Ideile eshatologice sunt generale și le găsești în mai multe mitologii și credințe din întreaga lume, în timp ce apocalipsul îl găsești cu precădere la cele trei religii avraamice (încă niște diferențe aici) și se referă la un anumit scenariu eshatologic. Nu o să intru în detalii, pentru că nu le am cu filozofia (cu atât mai puțin cu teologia), dar e bine să știi că există.

Astfel, scenariile și profețiile eshatologice sunt în general apanajul religiilor: de la religii vechi și uitate precum zoroastrismul și până la marile religii din ziua de azi, cu precădere cele trei religii avraamice. Au avut și ele o vreme în care s-au distrat cu tot felul de profeții despre sfârșitul lumii, dar acum s-au mai cumințit. “O să vină când o să vină.” În schimb, în ultimele două-trei secole distracția cu profețiile despre sfârșitul lumii s-au mutat în ograda diverselor culte religioase mai “non-mainstream” precum martorii lui Iehova, adventiștii, adventiștii-mileriți etc. Nu sunt eu teolog, recunosc, dar e haios cum de cel puțin 2000 de ani încoace oamenii tot prezic și se chinuie să descopere când va veni apocalipsa, având în vedere că în Biblie scrie destul de clar că:

Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

Matei 24:35-36

Toate-s vechi și nouă toate

Acuma, nu aș vrea să te induc în eroare și să crezi că numai creștinii se preocupă în prezent cu astfel de profeții (aici includem și cultele alea mai dubioase, așa-numitele doomsday cults, precum People’s Temple Christian Church Full Gospel al lui Jim Jones sau Branch Davidians ai lui David Koresh, care au provenit din alte culte creștine), ci și alte religii newage precum religiile OZN ca Heaven’s Gate (tot un doomsday cult) sau Raëlienii. În general unul din scopurile profețiilor făcute de conducătorii acestor culte este de a le întări cultul personalității, de a-i face pe acoliți să creadă și mai mult în el. De asemenea, bineînțeles, avem și profeții făcute de persoane “seculare”, care nu au treabă cu vreo religie: de la cei care fac profeții citind câte un catren de Nostradamus, până la cei care calculează ceva la piramidele din Egipt folosindu-se de numerologie, sau cei care spun că ne ciocnim cu Pleiadele, sau că trecem printr-o “centură de fotoni”, sau că intră planeta Nibiru în noi etc.

Și deși am vorbit până acum strict despre profeții referitoare la sfârșitul lumii, o bună parte din cele care au tot făcut valuri în ultimii 50 de ani se referă de fapt la chestii mai banale precum diverse dezastre, asasinarea lui J.F.K. sau pandemia de COVID-19. Aceste profeții sunt în general emise de oameni care se autotintitulează psychics, clarvăzători.

Care este secretul lor?
Cum reușesc să facă astfel de profeții care se dovedesc ulterior a fi adevărate?

Spoiler alert

They don’t.

Răspunsul extrem de scurt este că atunci când o profeție se îndeplinește (sau pare să se îndeplinească) este din pură coincidență. Dar în realitate, în spatele acestora și oamenilor care le emit este vorba de mult mai mult: un întreg spectacol de iluzionism la care participi și tu în mod activ. O (falsă) predicție de succes are la dispoziție o grămadă de strategii pe care se poate baza pentru a ajunge să fie crezută de cât mai mulți.

În primul rând trebuie să fie foarte vagă. La fel ca bălăriile emise de astrologi, tarotiști și alți clarvăzători, și aceste predicții trebuie să fie în esență cât mai vagi astfel încât să se potrivească oricărui eveniment. În general profețiile despre sfârșitul lumii ale diverselor culte ne avertizează că ne aflăm în ultimele zile, pentru că în Biblie spune (sau cei care le emit spun, pretinzând că scrie în Biblie) că vom avea cutremure, războaie, boli, deși este cât se poate de clar că se poate aplica în oricare altă perioadă din istoria omenirii. Lucrul ăsta permite, de asemenea, acestor profeții să fie reciclate constant: le poți aplica și evenimentului de acum 100 de ani, și ăluia de acum.

În general profețiile lui Nostradamus sunt atât de vagi și open-ended încât de-a lungul timpului au fost folosite pentru a dovedi că mai multe evenimente au fost prezise (adică un catren la mai multe evenimente). La fel ca “mesajele subliminale” din Stairway to Heaven, dacă te uiți la un catren de-al lui Nostradamus, nu o să înțelegi nimic până nu vine unul “mai destupat la minte” să-ți interpreteze. Ia, vezi dacă înțelegi ceva din asta:

In the sacred temples scandals will be perpetrated,
They will be reckoned as honors and commendations:
Of one of whom they engrave medals of silver and of gold,
The end will be in very strange torments.

Și mereu m-am întrebat “Nostradamuse, trăi-ți-ar familia, dacă tot prezici viitorul și îl publici ca să vadă toată lumea, de ce nu o faci într-un mod ușor de înțeles, ca să înțeleagă toată lumea?”. Și nu doar Nostradamus se face vinovat de asta, este o regulă generală că aproape orice profeție despre viitor trebuie să fie vagă și întortocheată. Este fix ca atunci când cauți mesaje subliminale în Stairway to Heaven: dacă nu știi nimic și cauți de nebun prin melodie (redată de la coadă la cap), nu o să găsești nimic, pentru că o să auzi niște vorbe lipsite de sens (ca orice persoană normală). Dar dacă eu îți spun “uite, pe la mijlocul melodiei se aude un ‘here’s to my sweet Satan’“, o să auzi și tu asta, din cauza puterii sugestiei.

Bineînțeles, tocmai pentru că predicțiile lui Nostradamus sunt vagi le-a permis să devină o afacere foarte profitabilă pentru cei care scriu cărți despre ele. De aceea, există Precum John Hogue care s-a autotintitulat drept o autoritate în domeniul predicțiilor franțuzului și care ne dă un exemplu clasic și grăitor despre cum sunt interpretate profețiile de genul în episodul 4, sezonul 1 al emisiunii Penn & Teller: Bullshit!

[Vorbind de Antichrist.] Acesta se numește “Mabus”, m-a-b-u-s. Există câteva metode de a decoda acel cuvând. M-a-b-u-s, inversat, care este o practică comună în secolul al XVI-lea, devine “Subam”. Apoi, dacă înlocuiești mereu o literă cu alta [?!?], “u”-ul și “a”-ul: Saddam. Și este foarte posibil ca “Mabus” să nu fie doar un potentat din Orientul mijlociu, ci poate fi chiar propriul președinte. M-a-b-u-s, “Mabus”; inversezi “m”-ul într-un “w”, ai b-u-s și un “h” mut latin. “Mabush”, sau W.Bush.

Păi cum dreacu’?

Bineînțeles treaba asta cu scos și băgat litere din neant este o meteahnă veche de-a profeților, în general locul fiind luat de numerologie și de tot felul de calcule. Dacă scoți și bagi litere și cifre, până la urmă ajungi la orice rezultat dorești. Nu ajută nici faptul că în general traducerile din franceza secolului al XVI-lea în engleza secolului XX-XXI sunt de-a dreptul atroce, pentru că oameni precum Hogue nu știu nimic despre franceza acelor vremuri.

Sylvia Browne și COVID-19

Prin martie 2020 (când a început și România să ia mai în serios COVID-19) a început să se plimbe și pe Facebook-ul românesc o pagină din cartea End of Days – Predictions and Prophecies about The End of The World de Sylvia Browne, apărută în 2008, în care apărea un fragment interesant:

In around 2020 a severe pneumonia-like illness will spread throughout the globe, attacking the lungs and the bronchial tubes and resisting all known treatments. Almost more baffling than the illness itself will be the fact that it will suddenly vanish as quickly as it arrived, attack again ten years later, and then disappear completely.

Care tradus în română ar fi:

În jurul anului 2020 o boală severă asemănătoare pneumoniei se va răspândi pe întreg globul, atacând plămânii și tuburile bronșice, rezistând la toate tratamentele. Ba chiar mai umitor decât boala însăși va fi faptul că aceasta va dispărea la fel de repede precum a apărut, va ataca încă o dată zece ani mai târziu, după care va dispărea complet.

Norodul de pe Facebook s-a gândit mult și bine și s-a pus de acord că, da, tipa vorbea pe bune și a prezis pandemia de COVID-19.

Imaginea cu pricina, care s-a tot plimbat pe Facebook.

Sylvia Browne (1936-2013) a fost o clarvăzătoare și liderul bisericii Societatea Novus Spiritus. Tipa (cică) avea un spirit ca ghid, numit Francine, care îi facilita legătura dintre lumea asta și cea spirituală. Dacă voiai o sesiune cu ea prin telefon, să-ți clarvadă ceva sau să vorbească cu vreo rudă moartă, costa cam 700$.

“Bine, bine, Alex, pare a fi un șarlatan fără suflet, dar totuși cum de a prezis cu atâta exactitate COVID-19?

Cartea în care a apărut această predicție a fost publicată în anul 2008. Între 2002 și 2004 pe întreg mapamondul a fost epidemia de SARS (sindromul respirator acut sever), cauzată de coronavirusul SARS-CoV-1. Deci la doar 4 ani după ce s-a terminat aceasta. Dacă te uiți pe o listă de epidemii, o să observi că pe lângă febra denga, holera și ebola, unele dintre cele mai întâlnite și serioase epidemii ale secolului XXI și sfâșit de secol XX au fost cele cauzate de virusuri precum cel al gripei (diverse tulpini) sau alte coronavirusuri care provocau infecții respiratorii virale acute. Astfel, era foarte probabil din punct de vedere statistic ca în viitor să urmeze o nouă epidemie cauzată de un astfel de virus. Asta e o altă strategie de-a profețiilor de genul, “prezic” chestii care oricum statistic vorbind au șanse rezonabile să se întâmple. De exemplu, să prezici un atac terorist în perioada unor sărbători religioase sau aniversări de tot felul.

Și, într-adevăr, oamenii de știință au tras alarma încă de pe atunci că ne paște în continuare un pericol, dar cine să îi creadă? Să mor, vezi cum suntem? Când reiese la suprafață (sau ne aducem aminte) că oamenii de știință ne-au avertizat din timp de astfel de pericole și că făceau simulări pentru astfel de cazuri, sărim cu “AHA, DE UNDE AU ȘTIUT?! AU PUS EI LA CALE, VOR SĂ NE OMOARE!”, iar când vine o pârlită d-asta să facă o “predicție”, suntem “Oau, fascinant, să o țină Dumnezeu! Cum de nu am fost mai atenți la așa ceva?”.

Putea să aleagă orice altă boală, dar a avut mai mult sens să prezică o boală “asemănătoare pneumoniei”, în contextul acelor ani. Și e de ajuns să fii un pic atent la evenimentele din jur ca să faci o astfel de predicție. De exemplu, eu prezic că în jurul anului 2030 o să avem de-a face cu o epidemie de o boală din categoria febrelor hemoragice virale și îți zic că în proporție de 80% o să am dreptate. Și nu pentru că am puteri paranormale, ci pur și simplu pentru că știu pe ce lume trăiesc și m-am interesat un pic despre astfel de boli. Cât despre anul ales de Browne, 2020 este un an rotund și a fost destul de departe în viitor încât să existe posibilitatea să fie uitată predicția în caz că nu merge. Și deși nu s-a terminat încă pandemia, sistemul nostru imunitar rezistă cu succes bolii în majoritatea cazurilor, iar astfel de boli nu dispar pur și simplu de pe Pământ (oamenii de știință sunt de părere că aceasta va deveni o boală sezonieră, precum gripa).

Dar eu zic să nu ne cramponăm doar la astfel de chestii. End of Days este o carte plină de profeții despre sfârșitul lumii și despre alte evenimente mai mult sau mai puțin nefaste. Astfel, în cartea sa Sylvia Browne prezice că până în 2012 vom găsi un leac pentru paralizie și boala lui Parkinson (pagina 189), în 2015 practic nu vom mai avea intervenții chirurgicale invazive și că până în 2020 orbirea va fi o chestie a trecutului (pagina 190) și astea sunt doar câteva exemple. Acuma, îți readuc aminte că nu vorbește din perspectiva unui om de știință care face niște speculații, ci din perspectiva unui clarvăzător care face bani din astfel de predicții și care scrie chestiile astea cu încrederea că vor fi adevărate (de asemenea, să nu uităm că aceasta conducea o biserică). Cireașa de pe tort este că aceasta a prezis (adică știa cu certitudine) că va muri la 88 de ani), dar a murit la 77 de ani.

Dar, bineînțeles, la fel ca atunci când vine vorba de astrologie, tindem să nu luăm în considerare chestiile care nu se potrivesc cu ce avem în minte, ci doar pe cele care nimeresc ținta. La fel ca atunci când vine vorba de astrologie sau alte chestii de genul, jumate din munca de convingere o ducem chiar noi, vrând să fim convinși. Adică îți spui “bine, nu a nimerit la altele, dar la asta cu COVID-19 a nimerit!” Dar mie mi se pare clar că dacă nu a nimerit la mai multe, ci a “nimerit” la o singură predicție, înseamnă că trebuie să o evaluăm pe cea din urmă cu o mai mare reținere.

Când predicțiile dau greș

Dar uneori se întâmplă ca o profeție să dea greș. Ce te faci? Păi dacă ai grijă să o pui destul de mult în viitor, o să ai norocul să mori până atunci și fie uită lumea de ea (scopul tău e să faci bani vânzând cărți), fie nu mai au cum să te tragă la răspundere. Cum e cazul Sylviei Browne sau al lui Jeane Dixon, (alta care s-a autointitulat cea mai mare clarvăzătoare și astroloagă a secolului XX). Printre multe altele, Dixon a prezis că în 1967 vom avea leacul pentru cancer (cancere) și că Armageddonul va avea loc în 2020. A murit, însă, în 1997, așa că nu o putem trage de urechi.

Jeane Dixon, a și fost ajutată enorm de presa acelor vremuri care a promovat predicțiile care s-au dovedit a fi corecte (câteva), ignorând total numărul mult mai mare de predicții incorecte. John Allen Paulos, matematician la Temple University, a numit chestia asta “efectul Jeane Dixon”.

Dar poate ai făcut ditamai predicția despre sfârșitul lumii și n-ai murit, dar nici nu ai avut prezența de spirit să o situezi într-un viitor destul de îndepărtat. Ce faci acum? O soluție foarte bună este să găsești o explicație alegorică. De exemplu, după ce sfârșitul lumii a ezitat să apară pe 21.12.2012, mulți susținători ai ideii au decis că de fapt este vorba de un sfârșit “spiritual”, o transformare a omenirii. Normal că nu am văzut-o, că e una spirituală. Deși până să treacă fatidica dată, nu au zis nici pâs că “bă, e o chestie complet spirituală, adică nu vine sfârșitul pe bune”. Pe lângă asta, după cum vezi, au avut prezența de spirit să scoată de la naftalină o explicație nefalsificabilă. Nu poți dovedi că nu a fost un sfârșit “spiritual”, așadar cum poți dovedi că n-au avut dreptate?

Que sera, sera

Postarea asta, lungă cum îi, e doar cireașa de pe tort. Numai despre demontarea profețiilor lui Nostradamus și a ăstora de le interpretează ar necesita propriul blog, ce să mai zic de 2012, planeta Nibiru și alte profeții despre sfârșitul lumii care au fost făcute de-a lungul istoriei? E vorbă lungă.

Ideea e că, la fel ca alte chestii ce țin de pseudoștiință și paranormal, de cele mai multe ori ne păcălim singuri. Înghițim pe nemestecate niște informații vagi pe care le potrivim în funcție de ce vrem să credem. Indiferent că vorbim de conducători de culte religioase sau de “clarvăzători” care caută să vândă cărți și să facă bani, predicțiile lor sunt apă de ploaie și succesul lor se bazează nu pe cunoștințe ezoterice care vin din viitor, ci pe aceleași vechi trucuri psihologice pe care le știe orice șarlatan și pe care le folosește cu succes de sute de ani. Cele enumerate mai sus au fost doar o mică parte din ele.