We’re going to make it happen. As God is my bloody witness, I’m hell-bent on making it work.

(Elon Musk)

Chestii mai mult sau mai puțin tehnice

Astăzi toată social media o să zumzăie, întregul tău newsfeed o să roiască de știri despre echipa SpaceX (în frunte cu Elon Musk), iar dacă nu…atunci caută-ți alți prieteni, pentru că ar trebui să fie cea mai importantă știre de azi.

Pe scurt, echipa SpaceX (formată din cam 6.000 de oameni) a trimis în spațiu cea mai grea și cea mai puternică rachetă operațională din momentul de față. Nu o să te bat la cap cu date tehnice (dacă vrei, poți citi comunicatul de presă), dar trebuie să ții minte că: dacă vrei să trimiți oameni pe Marte (sau pe Lună, sau oriunde în spațiu) trebuie să îi trimiți cu tot soiul de provizii și aparatură. Vorbim de tone întregi de provizii și aparatură și fiecare kilogram contează, pentru că fiecare kilogram de orice trimis în spațiu necesită mai multă energie și mai mulți bani (crește costul rachetei).

Așa că echipa SpaceX a creat cea mai puternică rachetă spațială a lor din momentul de față, ca să poată trimite lejer lucruri din ce în ce mai mari și mai grele în spațiu. Și asta nu-i tot, că așa orice agenție spațială poate face o rachetă mai mare: SpaceX nu numai că a făcut o rachetă mare și puternică, ci și mai ieftină. Costul lansării unei rachete Saturn V (care i-a dus pe astronauți către Lună în toate programele spațiale Apollo, fiind cea mai puternică rachetă de până acum) ar fi în ziua de azi de 1,16 miliarde $, în timp ce costul lansării rachetei Falcon Heavy se ridică la doar 90 milioane $ (conform acestui articol). Harder, better, faster, stronger & cheaper.

Primele trepte ale rachetei Falcon Heavy aterizează după o lansare reușită. Nu, nu este un video în reverse al vreunei decolări; treptele chiar au aterizat în sincron.

D-aia e tot poporul în limbă după Elon Musk: rachete mai ieftine înseamnă zboruri spațiale mai ieftine, care înseamnă că mai mulți oameni își vor permite să ajungă în spațiu. Firește, mai e mult până atunci, dar acest început este de-a dreptul crucial pentru viitorul nostru ca specie interplanetară, intergalactică și interstelară.

“Eu o făceam mai bine.”

Dar ce s-a întâmplat aseară e mai mult decât o simplă lansare de rachetă (chit că cea mai puternică). Pentru mine Elon Musk este exemplul cel mai bun de om care s-a uitat în jurul său și a zis că se poate mai bine și că cineva trebuie să face ceva și s-a apucat chiar el să facă ceva. Omul vrea ca omenirea să ajungă pe Marte și a zis că decât să aștepte de la guvernele lumii să facă ceva, mai bine o face el ceva. Și-a dat seama că lucrul ăsta nu poate fi realizat cu tehnologia actuală, așa că s-a pus să o îmbunătățească chiar el (cu echipa sa).

E o lecție pe care o poate învăța oricare dintre noi (oricât de clișeică ar fi): dacă vrei schimbare, fii tu scânteia care o declanșează.

Pe urmele sale a început să calce și Jeff Bezos, fondatorul Amazon, care a și fondat în anul 2000 agenția aerospațială Blue Origin, care la rândul ei deja a început de câțiva ani buni să testeze propriile rachete capabile să ajungă în spațiul cosmic. Iar lucrul ăsta ne arată un alt lucru extraordinar de important: spațiul cosmic nu mai este un loc strict rezervat guvernelor. Elon Musk și Jeff Bezos ne-au arătat că orice om poate ajunge în spațiu, cu tehnologia dezvoltată de acesta. Sectorul privat se avântă în spațiu.

Autostopistul galactic

Culmea e că Falcon Heavy nu era goală în momentul în care a fost lansată. În vârful acesteia se afla o placă ce conține numele tuturor celor 6000+ angajați SpaceX de la momentul lansării și prima mașină electrică Tesla (care i-a aparținut lui Elon Musk) în interiorul căreia se află:

  • un manechin îmbrăcat într-un costum spațial similar cu modelul pe care îl va folosi SpaceX în misiunile spațiale din viitor;
  • un disc 5D foarte durabil din cuarț pe care se află una din cele mai influente serii de cărți SF: Fundația de Isaac Asimov;
  • un exemplar din cea mai tare comedie SF, Ghidul Autostopistului Galactic de Douglas Adams;
  • în boxe va dudui (simbolic, pentru că în spațiu nu există mediu prin care să se propage sunetul) Life on Mars? de David Bowie.

Scopul era ca mașina să ajungă să orbiteze planeta Marte, dar se pare că motoarele Falcon Heavy au funcționat prea bine și se îndreaptă spre centura de asteroizi, unde va trece pe lângă planeta pitică Ceres. Tot e foarte bine: asta arată că racheta poate ajunge în deep space, mai departe de Marte.

Acuma, se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Ei bine, fotografia de mai jos face cât un milion de cuvinte:

Spaceman in space.

Fotografia asta este cât se poate de reală și eu un screenshot pe care l-am făcut de pe filmarea live a camerelor aflate pe vârful rachetei Falcon Heavy, în timp ce mașina cu manechinul din ea (care stau pe un soclu) orbitau Pământul. Lăsând deoparte faptul deja extraordinar că am văzut live cum dădea târcoale Pământului, din fotografia asta mai înțelegem o chestie, dar înainte de asta trebuie să ne uităm la o altă fotografie mai veche:

Bruce McCandless în spațiu. ©NASA

Fotografia de mai sus este a lui Bruce McCandless în timpul unei ieșiri EVA (extravehicular activity) și este o declarație pe atât de puternică pe cât de umilă: omenirea este o specie al cărei destin este să ajungă în spațiu, dar până în momentul de față este singură în imensitatea Universului. Este o fotografie care ne umple de uimire, pentru că am reușit să ajungem în stadiul ăsta, dar în același timp ne umple de neliniște, pentru că suntem atât de mici și insignifianți.

Ei bine, fotografia cu mașina Tesla în spațiu ne dă o cu totul altă senzație: vedem un astronaut care stă lejer într-o mașină beton în ale cărei boxe bubuie David Bowie. Pe ecranul de la bordul mașinii stă scris cu litere mari și prietenoase DON’T PANIC. Totul are un aer atât de banal. Te uiți la fotografie și parcă te imaginezi deja la bordul mașinii. Și despre asta e vorba: lansarea asta e o declarație a faptului că odată cu ea începe o eră a banalizării călătoriilor spațiale. Poate nu acum, poate nici peste 5 ani, dar cu siguranță roțile au fost puse în mișcare. Și când zic banalizare, nu mă refer într-un sens rău, ci la faptul că pur și simplu o să devină o obișnuință. Este și ăsta un lucru extraordinar.

Acuma, în încheiere, trebuie să reținem că acest zbor a fost primul zbor al rachetei Falcon Heavy. A fost un test. Primul test. De aici lucrurile se vor îmbunătăți radical. Indiferent că e un pas mic sau mare pentru omenire, SpaceX a dat startul, iar noi trebuie să decidem dacă ne ținem după ei sau rămânem țintiți de pământ. Dar în timp ce îi ridicăm în slăvi pe cei de la SpaceX și pe Elon Musk, să nu uităm să le mulțumim tuturor care și-au adus contribuția de-a lungul deceniilor și secolelor la entuziasmul și dorința omenirii de a explora spațiul: NASA, ROSCOSMOS, ESA și toate celelalte agenții spațiale, oameni de știință (în frunte cu Robert H. Goddard) și scriitori și visători precum Jules Verne, Arthur C. Clarke și Isaac Asimov. În vorbele lui Isaac Newton:

Dacă eu am văzut mai departe decât alţii, asta este pentru că stăteam pe umerii unor giganţi.

“Sailors fighting in the dance hall. Oh man, look at those cavemen go, it’s the freakiest show. Take a look at the lawman beating up the wrong guy. Oh man, wonder if he’ll ever know he’s in the best selling show. Is there life on Mars?”