Și uite așa s-a mai dus unul. Un alt sfânt al poporului român ortodox, pe numele pământesc de Pârvu. Iustin Pârvu. După cum era de așteptat, toți credincioșii au dat iama să îl vadă acum cât e la vedere.

                      O să facem abstracție de faptul că și ăsta a fost legionar, nu ne concentrăm pe persoană (nu în sensul ăla), ci la o idee. Ca orice om sfânt care se respectă, Iustin Pârvu s-a apucat să facă minuni imediat înainte și după ce a murit. Minuni care pesemne au darul de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu și a le arăta atât credincioșilor, cât și necredincioșilor, că Dumnezeu e viu și există. Mă rog, doar ălora care au avut “norocul” să se nască într-o țară ortodoxă.

                        Ei, și ce minuni a făcut? A început să leviteze și să facă pe elicea? S-a transfigurat într-un crotal? A început să cânte Oda Bucuriei cu o trompetă improvizată din mâna stângă? A readus un Diplodocus la viață, instant? Ei, aș!

            Au început să îi miroasă mâinile a mir. Și să (citez) “emane un miros plăcut și să secrete uleiuri parfumate din ochi”.  Da, asta-i tot.  Omul miroase frumos.

           “Ș-apoi doar ăsta-i ghintre cei meghiocri… Bine!”

după cum ar spune domnul Chicoș Rostogan.

            Mă, poate sunt eu mai venit de la țară, dar aveam impresia că un miracol sau o minune este:

MIRÁCOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.mirácul s. n.] – Din lat.miraculum, it. miracolo, fr. miracle. 

MINÚNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale.

                 Să-mi cadă țigle în cap, dar faptul că îți miros mâinile frumos se poate cataloga cu greu drept un fenomen supranatural și extraordinar. Asta dacă nu cumva te speli zilnic pe mâini cu urină de pisică.

                  Ar fi putut să facă ceva care să încalce total legile fizicii (să treacă prin coșciug, să se transforme instant într-o statuie de metal, etc.) fiindcă ăsta este un miracol, ceva care încalcă legile fizicii/naturii, ceva care este imposibil de realizat în Universul ăsta, ca să închidă gura scepticilor. Uite, o altă idee: ce-ar fi fost dacă ar fi oprit brusc Pământul đin mișcarea de rotație și să îl țină așa timp de o zi, fără să pățim nimic? Chiar ar fi fost ceva! În schimb, a ales să facă un “miracol” care poate fi explicat lejer și rațional. Fiindcă nimic nu spune imposibil, uimitor și supranatural ca o pereche de mâini care miros a mir. Chestia asta îl face pe Dumnezeu să pară ca tipul ăla de pe scara blocului care abia a învățat de o zi să fie magician. Iar cei care cred în miracolul ăsta și îl iau pe bune, sunt fix ca bebelușii ăia cu care se joacă părinții de-a v-ați ascunsea (când își acoperă fața cu mâinile): Hei, și-a pus mâinile pe față și acum a dispărut. Nu-mi vine să cred! A dispărut! Extraordinar! Unde s-o fi dus?

                  Ideea e că zeul ăsta abrahamic l-a ridicat pe Ilie la cer, într-un car de foc, l-a ajutat pe Moise să despartă Marea Roșie și a făcut o grămadă de miracole în trecut, până să se inventeze camera de filmat. Acum când avem în sfârșit camere de filmat care pot să surprindă miracolul și să îl răspândească, de ce se rezumă doar la mâini care miros frumos (probabil o să observați că mirosul NU se poate simți prin video)?

                Hai, mă, chiar atât de scăzute aveți standardele? Chiar atât de nesiguri sunteți de credința voastră încât luați drept intervenție divină orice chestie insignifiantă?

                    Și acum o să vină X și o să îmi spună: Păi, da, Alex, dar minunea este că omul e mort și că brusc au început să îi miroasă mâinile a mir! Cum să îi miroasă mâinile a mir dacă el e mort? Ce? Morții miros a mir?

                    Da’ chiar. Cum să îi miroasă mâinile a mir? Hai să vedem:

  • Din câte știm, oamenii sunt îmbălsămați imediat după ce mor;
  • De când a murit tipul ăsta, mai mult ca sigur s-au mai fofilat zeci de reprezentanți BOR pe lângă cadavrul lui. Și vorbim totuși de BOR, care n-ar pierde nici o ocazie să mai creeze un sfânt ca să îi țină din scurt pe credincioși. Astfel, nu este puțin probabil ca cineva să-i fi parfumat mâinile, ca să profite de pe urma acestei morți;
  • Numai credincioși sau fani înfocați de-ai lui Iustin Pârvu au confirmat această “minune” (iar ăștia de la știri au preluat de la ei, că de! E nevoie de senzațional), deci este vorba de dovezi anecdotice aici. Iar faptul că sunt foarte mulți oameni din clubul Iustin Pârvu e sfânt nu ajută deloc ipoteza “miraculoasă”;
  • Având în vedere ce ați văzut în video (inclusiv exemplarele alea care țipau pe acolo), este un exemplu foarte bun de collective effervescence și crowd psychologyRaționamentul stă cam așa: lui X, mare fan Iustin Pârvu, i s-a părut că mortului îi miros mâinile a mir; Y, tot mare fan Iustin Pârvu (sau om obișnuit care a venit la eveniment) a aflat de la X că mâinile mortului miros frumos și cuprins de toată fervoarea religioasă din jur a conchis că automat X are dreptate (fiindcă de ce nu?) și s-a apucat să-i spună și lui Z; Z face la fel ca Y, ș.a.m.d. Dacă X,Y sau Z sunt oameni ca babele alea care țipau în video, atunci efectul e cu atât mai dramatic.

               Și uite d-aia nu putem avea lucruri frumoase în țara asta (unul din motive). Cică după recensământul din 2012, 85,9% din români sunt ortodocși. Mai tăiem din ei datorită faptului că mulți atei și agnostici (sau oameni care n-au fost la domiciliu) au fost trecuți de recenzori (mai slabi de înger) drept ortodocși în mod automat, și tot rămânem cu un număr destul de consistent. Ei, după cum ați văzut mai sus, oamenii ăștia sunt foarte ușor de manipulat. Ai nevoie doar de un mort care să fi stat încuiat într-o mănăstire toată viața (și să fie naționalist), să vorbească non-stop chestii metafizice, să aibă mâini parfumate și gata! Lumea crede, își reconfirmă credința, BOR e mulțumită că prostimea încă mai crede și plecăm cu toții fericiți acasă.

                Ne trezim și noi la realitate?

                   “To any experienced conjurer, the methods by which these seeming miracles are produced are very obvious.”

– James Randi