Hei, tu!

Da, tu. Știu de ce ești aici. De ani buni instinctul tău îți spune că EI vor să ne otrăvească și să ne omoare. Lor le pasă doar de bani, nu și de noi. Firește, înarmat cu una bucată revelație și 100% Adevăr, te repezi la cel mai apropiat grup sau newsfeed, să le arăți oamenilor Adevărul. Partea nasoală e că, la fel ca oriunde, și aici sunt niște sceptici (obviously, oameni cu minți încuiate) care îți cer să lași deoparte erorile de logică, că ce vezi tu acolo nu e ceea ce crezi și că trebuie să aduci niște dovezi științifice. Făcut albie de porci, cu glazură de ou și oțet, te întorci pe Spirit Science/Collective Evolution și citești cu tristețe, în speranța că vei găsi un argument științific, să le dai peste bot. Ce e de făcut?

Vrei să scapi de acei sceptici naivi? Îți place să dai foc la chestii? Iată un mod în care poți îmbina utilul cu plăcutul: testul brichetei. Nu multă lume știe, dar testul brichetei a fost omologat de toate organele științifice. În ultimele două trimestre ale anului 2014, numărul de oameni de știință care folosesc acest test crucial a crescut cu 1200%. De ce?

  • Pentru că e simplu: în timp ce oamenii de știință au petrecut zeci de ani studiind domeniul lor de activitate, tu poți ajunge la rezultate și mai bune, rapid, prin intermediul acestui test;
  • Pentru că e sincer: cumpărați de Big Pharma, de evrei, de Illuminati sau de Atei, oamenii de știință de mult nu mai sunt onești. Cu testul brichetei totul e sincer: ce vezi, aia e! Nu ai cum să te înșeli.
  • Pentru că este un excelent exercițiu în teatralitate: cât timp dai foc unui aliment, poți spune lucruri dramatice precum “Ce mâncăm noi în ziua de astăzi?!?”, “Ce ne pun ăștia în mâncare?!?”, “Na, să mai mâncați cartofi de la McDonald’s. Poftă bună!!!”, exersându-ți carisma.

Două exemple foarte bune sunt ăsta sau ăsta:

Cum se face testul brichetei?

  1. Iei un aliment.
  2. Îi dai foc.
  3. Observi ce se întâmplă.
  4. Dai vina pe Guvern/evrei/masoni/Illuminati/Big Pharma/Monsanto/etc.

O observație crucială e că deși pare a fi, acest test nu e deloc simplist. E unul din cele mai bune aplicații ale metodei științifice pe care le avem până în prezent. Gregor Mendel a fondat genetica dând foc la chestii, Edward Jenner a creat primul vaccin dând foc la chestii, Albert Einstein a descoperit relativitatea dând foc la chestii, Ernest Rutheford a fondat fizica nucleară dând foc la chestii, Harta Genomului Uman a fost descifrată dând foc la chestii, James D. Watson și Francis Crick au descoperit ADN-ul dând foc la chestii, expansiunea Universului a fost descoperită dând foc la chestii. E o treabă serioasă.

Fiind un proces delicat, este important să fii flexibil în ceea ce privește concluzia trasă de pe urma arderii unui aliment. Testul brichetei este punctul slab al tuturor corporatiștilor însetați după bani, care nu țin cont de viețile oamenilor ca mine și ca tine. Ei nici nu știu că această armă, testul brichetei, stă la îndemâna oricui și că poți afla instant (doar dându-i foc) dacă un castravete e modificat genetic sau crescut de un țăran, la o fermă de castraveți, udată cu apă de izvor proaspăt izvorâtă din Masivul Bucegi. Astfel, dacă dai foc unui castravete, poți decide pe moment dacă în mod normal ar trebui să ardă sau nu. Indiferent că a luat foc sau nu, mai mult ca sigur are chimicale în el, iar cineva vrea să îți vină de hac.

Oare asta o să ai în farfurie în cinci ani?
Oare asta o să ai în farfurie în cinci ani?

În orice caz, n-ar trebui să îți fie greu să afli dacă un cartof prăjit sau o felie de cașcaval au chimicale în ele sau nu, dacă le dai foc. Fiindcă oricum în ziua de azi dai la tot pasul de oameni care dau foc cartofilor prăjiți sau feliilor de cașcaval și oricine știe cum ar trebui să se comporte în mod normal când le dai foc. It’s common knowledge. Eu dau foc zilnic cartofilor prăjiți din casă și am ajuns să știu chiar și țara din care provin.

Acum că știi cum să faci testul brichetei, iată încă cinci alimente din casă cărora poți să le dai foc, ca să afli dacă-s făcute din chimicale sau plastic:

  •  Ciorba. Este lichidă, deci n-ar trebui să ardă. Dacă ia foc, atunci e posibil să fii victima gazelor de șist și ălora de la Chevron.
  • Pâinea. N-ar trebui să ardă. Punct. Că doar nu e făcută în kerosen! Sau e?… Toată lumea știe că mai nou supermarketurile precum Mega Image pun și câte o cană de kerosen în pâine, ca să iasă mai ieftin. O cană de kerosen este mai ieftină ca o cană de făină.
  • Batoanele de Mars. Dacă luați un baton de Mars de la magazin și îi dați foc, o să observați că se face negru și miroase a plastic. De ce oare? Fiind ciocolată și caramel, n-ar trebui să se topească și să curgă?!
  • Apa de la robinet. O moleculă de apă este făcută din doi atomi de Hidrogen și unul de Oxigen. În general, Hidrogenul se aprinde și ia foc foarte ușor, iar Oxigenul întreține combustia (arderea). Atunci de ce apa nu ia foc? CE PUN ÎN EA?!?!
  • Lumânările. Ați observat că de fiecare dată când dați foc lumânărilor, ele miros a ceară și a parafină? Este foarte dubios. Și colac peste pupăză, se găsesc ORIUNDE, la ORICE supermarket.

Sper că te-a ajutat acest ghid și că îl vei folosi cu încredere în lupta cu oamenii spălați pe creier de marile corporații. Și nu uita: dacă te îndoiești vreodată de ceva, dă-i foc.

 

Date despre autor:

tinfoilhatdoppelAlex Doppelgänger este autorul bestsellerelor

  • Unde au greșit părinții tăi în seara în care te-au făcut,
  • Cuanticcevacuanticcuantic: cum poți să ai tot ce vrei prin cuantic
  • Foc și pară: cum am venit de hac Imperiului Corporatist dând foc la chestii,

care a renunțat la bani și faimă în scopul de a duce o viață de speaker motivațional pentru oamenii dezabonați de la simțul critic. Fiind doctor în științe ale cunoașterii și Membru de Onoare al Insitutului de Manipulări Cuantice, și-a dedicat întreaga viață pentru a descoperi motivele ascunse pentru care toate alimentele sunt făcute din chimicale și cum pot acestea să ne omoare. De asemenea, a câștigat în 2012 Premiul Pigasus pentru descoperirea că lumânările conțin ceară și parafină, producând o revoluție în ceea ce privește industria lumânărilor și ajutând la scăderea drastică a încrederii în producătorii de lumânări de pe întreg mapamondul. În prezent, urmând calea creată de Masaru Emoto, acesta încearcă să afle dacă (la fel ca apa) și zeama de varză își poate modifica structura în baza sentimentelor umane proiectate asupra acesteia.