Furnicile și termitele sunt niște animale de toată isprava. Sigur, nu sunt niște ființe prea inteligente în sinea lor: nu au inventat deodorantul și nici nu au învățat cum pot să mănânce shaorma fără să dea pe ele cu ketchup. Surpriza vine în momentul în care vorbim de mai multe furnici sau termite în același spațiu și începe să se manifeste acea inteligență colectivă a lor, acel hive mind, care le permite să facă o grămadă de lucruri mișto (în principal să omoare alte vietăți). Ergo, unde-i unul, nu-i putere. Unde-s mai mulți, DOAMNE SFINTE SISOIE UITE CUM DEVOREAZĂ ȘOARECELE ĂLA DE VIU!!!!

Omul prezintă un caz deosebit. Are aproape 15-20 milioane de ani de evoluție și în toți anii ăștia a învățat să se lege la șireturi, să controleze focul și să vadă lucruri mai mici sau mai departe decât a putut vreodată să își imagineze. Este un veritabil MacGyver când e singur. Cu toate acestea, situația devine tragică în momentul în care pui mai mulți oameni în același spațiu. Dacă pui mai mulți oameni într-un singur loc, capacitatea totală de organizare și raționament este doar cu puțin mai mare ca a unui bostan care a căzut în cap.

Oamenii sunt mai fraieri de fel dacă îi pui în același loc într-un număr suficient de mare. De aceea, de cele mai multe ori, grupurile mari de oameni sunt destul de periculoase și naive. Groaznic de naive. Astfel, undeva pe Terra, ascunși bine între oamenii ca mine și…ca mine, există alți oameni ceva mai speciali; așa se cred ei, speciali. Fiindcă ei știu ADEVĂRUL. Spre deosebire de tine, care ești spălat pe creier la maxim. Basically, oamenii ăștia au o erecție de fiecare dată când se gândesc că eu, tu, el, ea, ăialalți și chiar și pisica ta, cu toții suntem conduși din umbră  de o organizație super-duper-trooper secretă al cărei singur scop e să conducă lumea, fiindcă…de ce nu?

Cine este acea organizație secretă? Aici ai beneficiul de a alege cine să fie obiectul paranoiei și frustrărilor pentru tot restul vieții tale triste:

  1. Francmasonii;
  2. Illuminati;
  3. Familia Rothschild;
  4. Reptilienii;
  5. Anunnaki;
  6. Sataniști;
  7. Alte grupări care au legătură cu evreii.

Ca orice instituție/organizație super-ultra-mega secretă care vrea să conducă lumea în cel mai eficient mod posibil (adică pe ascuns), ca să nu le fie puse bețe în roate, cele de mai sus își postează însemnele și simbolurile pe toate gardurile. Fiindcă pește. Din fericire, oamenii ăia speciali de care vorbeam mai devreme sunt tot timpul vigilenți, observă aceste simboluri împrăștiate prin peisaj mai ceva ca fluidele unui pisoi în călduri și ni le arată în încercarea de a ne spune ce ne-au spus de când s-au lovit prima oară la cap: “Deschide-ți ochii! Trăiești în Matrice! Ești condus din umbră!”.

Astfel, avem situații de genul ăsta sau ăsta pe care conspiraționiștii le folosesc cu mândrie: “Vezi, bă? Ți-am spus eu că spun adevărul!”  Probabil că specialul nostru își imaginează astfel discuțiile între Illuminati/Masoni/whatever:

Așa ar trebui să arate un Illuminati, nu? Și parcă aduce și a evreu. Sigur e illuminati.
Așa ar trebui să arate un Illuminati, nu? Și parcă aduce și a evreu. Sigur e illuminati.
  • John: Hey, Buer, noi suntem o organizație ultra secretă, nu? 
  • Buer: Da, corect.
  • John: Și nimeni nu știe de noi, nu? 
  • Buer: Corect. 
  • John: Pe o scară de 1 la 10, cât de nasol ar fi dacă oamenii ar afla că noi chiar controlăm lumea pe ascuns? 
  • Buer: Să zicem un 10 în sistem zecimal. Ar fi destul de nasol, ne-ar da toate planurile peste cap. 
  • John: Asta credeam și eu…ți-a dat Art Directorul noul logo de la Vodafone? 
  • Buer: Nu, că eu lucrez pe alt cont. Pentru ce? 
  • John: Am băgat simbolurile organizației în logo, sper să fie mai vizibil de data asta. O să apară și la TV, și pe panourile publicitare de la Obor, și la metrou, etc. Chiar am vorbit cu Ishmael aseară și i-a venit ideea genială ca “picăturile” alea din logoul Vodafone să fie trei la număr, să iasă un 666. Ca să păstrăm secretul organizației noastre, nu e bine să se afle că suntem sataniști. Ar fi nasol pentru noi, după cum ai spus și tu.

E ca atunci când ai un jurnal secret în care scrii toate porcăriile care îți vin în minte, și de care nu vrei să afle nimeni, dar în același timp postezi peste tot “Bă, eu am un jurnal secret, în care scriu chestii de-ale mele.  Sper să nu aflați niciodată de el.” Cam așa functionează mintea unui conspiraționist.

Am senzația că oamenii ăștia nu au înțeles niciodată cum stă treaba cu jocul de-a v-ați ascunselea. Se punea X la zid să numere, și Y (viitor conspiraționist) trebuia să se ascundă. După ce X termina de numărat și se întorcea, Y era fix în spatele lui:

  • X: Băăă! Tu trebuia să te ascunzi!
  • Y: Păi m-am ascuns, dar cum mă mai găseai dacă mă ascundeam?

Astfel, în mod dubios, singura ocupație pentru o organizație top secretă care vrea să conducă lumea este să se afișeze peste tot în încercarea de a rămâne top secretă. Cum realizează acest fapt? Prin mesaje subliminale, bineînțeles! Cel puțin așa cred conspiraționiștii.

Ce e ăla mesaj subliminal? Pentru conspiraționiști, definiția mesajului subliminal este: hey, uite o chestie total aleatorie. Cum pot să o fac să aibă legătură cu paranoia mea de-o viață? Astfel, unde oamenii normali văd niște ceasuri în noua promoție de la Cosmote, bravii luptători pentru adevăr și libertate, simpatizanți ai Noii Drepte, văd o conspirație masonică în plină desfășurare. Unde copiii văd o poveste foarte drăgălașă de la Disney, conspiraționiștii văd mesaje subliminale care instigă la sex sălbatic sau satanism.

QED
QED.

Îmi amintesc cu atâta claritate prima oară când am văzut posterul de la Mica Sirenă: l-am luat în mână și mi-au căzut ochii pe stâlpul ăla care seamănă cu un penis, consecințele au fost dezastroase și nici până în ziua de azi nu-mi mai pot privi câinele de la țară în ochi. La fel ca și homofobii (în ceea ce privește mintea unui copil sau mintea umană), creaționiștii (în ceea ce privește logica și știința), conspiraționiștii habar n-au ce este ăla mesaj subliminal. N-au cunoștințe de bază despre domeniul lor de activitate. Astfel, pentru mintea lor creață, orice chestie ascunsă care arată dubios poate să îți schimbe instant personalitatea. Asta dacă găsesc vreo chestie ascunsă.

Culmea, nu poți să găsești un mesaj subliminal dacă nu îl cauți. Majoritatea nu urmează firul logic “E ceva dubios aici, ce o fi oare? Ia să văd, nici una din explicațiile raționale nu merg, deci e un mesaj subliminal”, ci “Precis e un mesaj subliminal aici, în melodia asta. Trebuie să îl găsesc, sigur e!”. Which is to say: întotdeauna o să găsești un mesaj subliminal (oriunde) atâta timp cât tu vrei sau îți este sugerat acest fapt [că se află un mesaj subliminal în locul ăla]. Dacă tu asculți un track plin de gibberish și Fănică îți spune că artistul spune ceva de maică-ta în minutul 03:20 și îți mai spune și ce, clar o să auzi asta.  

Și așa ajungem la fenomenul numit apophenia. Habar n-aveai de fenomenul ăsta, nu știai că există și acum te chinui să îl pronunți. Și totuși, te-a influențat și o să te influențeze toată viața. Într-o definiție mai puțin academică, apophenia este fenomenul prin care creierul tău încearcă din răsputeri să vadă un pattern în haos sau într-un grup de informații aleatorii. Adică dacă vezi șirul de cifre 818791278366718273647, cel mai probabil o să te apuci să cauți un pattern. Repede, ce-i ăsta?

: )

În realitate, sunt două puncte și o paranteză, dar creierul tău vede o față care zâmbește, deși sunt pur și simplu două puncte și o paranteză. Astfel, pareidolia este fenomenul prin care creierul încearcă să transforme un stimul vag în ceva cu sens, cu înțeles, chiar dacă acesta nu are. Se manifestă atunci când vezi forme în nori, când ți se pare că te strigă cineva pe stradă, când îl vezi pe Iisus în salată, îți domină viața.

Este și cazul faimoasei fețe de pe Marte, care a făcut mare vâlvă în momentul în care a fost dată publicului.

Face_on_Mars_with_Inset

Fotografia din colțul de jos este fotografia originală, făcută de sonda Viking 1, prin 1975-1976 cu un aparat care avea o rezoluție foarte scăzută. Ea e fotografia care a stârnit atâtea controverse. Părea a fi o structură artificială. O față. Conspiraționiștii au tras imediat concluzia:

aliens

Nu le-a trecut nicicând prin mintea aia creață ideea că ar putea avea o explicație naturală formațiunea aceea. Ei, fotografia mai mare de mai sus a fost făcută de Mars Reconaissance Orbiter, prin 2006, cu o cameră foto de rezoluție mai mare. Da, au fost niște dealuri tot timpul.

Fenomenul acesta apare fiindcă omul a evoluat din punct de vedere biologic să vadă fețe, chiar și unde nu sunt. Indiferent că vorbim de un coș de gunoi, un animal, o umbră sau o mașină, creierul uman o să încerce constant să găsească o față în orice.

În fond, asta e problema oamenilor, o problemă pe care nu vor s-o rezolve în ruptul capului: coincidențele sunt coincidențe. Nu e nevoie să le atribui tu un înțeles deosebit, nu are rost, e pur și simplu o coincidență. Ca fața lui Jeezus care îți apare în salată, s-a întâmplat ca frunzele de salată să fie aranjate în așa fel încât creierul tău să recunoască acel pattern. Atât.

“People are entirely too disbelieving of coincidence. They are far too ready to dismiss it and to build arcane structures of extremely rickety substance in order to avoid it. I, on the other hand, see coincidence everywhere as an inevitable consequence of the laws of probability, according to which having no unusual coincidence is far more unusual than any coincidence could possibly be.”

– Isaac Asimov

Print Friendly, PDF & Email