Fiți pe fază, fiindcă urmează un nou post scurt, dar cult și intelectual, pentru că este vorba despre

CĂRȚI!

                        Da, cărți. Conform statisticilor, 100% din oamenii care citesc cărți știu să citească. Cărțile te fac deștept. Ba chiar aș putea zice că oamenii deștepți trag la cărți, și scriu cărți. Clar, dacă ai scris o carte ești un om de toată isprava.

              Problema în ziua de azi este că (citez din mai multe persoane) “nimeni nu mai citește cărți” sau “foarte puțini oameni mai citesc cărți”. Când te duci la metrou, ce vezi? Zeci de oameni care se uită de-a-nboulea la telefoanele mobile sau tablete, în loc să citească o carte. Păi să nu-ți vină să o dai dracului de tehnologie?

              Problema este, as far as I see it, că deja s-a dezvoltat un fetiș grav pentru cărți. Și nu mă refer la conceptul de “cărți”, ci la cărțile fizice, cărțile ca obiect. Cum adică? Pornim de la cazurile astea trei (deloc rare în ziua de azi):

• Jorge vede la Miguel în casă că are multe multe cărți. Asta înseamnă că Miguel e un om cult.
• Jorge știe că Miguel a citit multe cărți, deci trage concluzia că Miguel e un om cult.
• Jorge se duce la metrou și de la Piața Unirii până la Piața Victoriei vede numai oameni cu privirile îngropate în telefoanele mobile sau tablete, el fiind singurul cu o carte în mână. Jorge suspină în adâncul sufletului “Nu se mai citesc cărți, domne’.”

          Jorge, amigo, hai să le luăm pe rând:

• Miguel are multe cărți în casă, dar asta nu înseamnă că le-a citit pe toate. De asemenea, poate să aibă 3 camere pline de cărți, că tot degeaba dacă are cărți în genul lui “Secretul” sau “Relațiile după zodii“.
• Poate că Miguel a citit multe cărți, dar (la fel ca la punctul 1) nu îl ajută cu nimic dacă a citit numai The Book of Secrets: Unlocking the Hidden Dimensions of your Life de Deepak Chopra sau Secretele din Munții Apuseni. Așa e la fel de cult ca o potârniche care tocmai s-a dat cu capul de un zid, fiindcă i s-a părut cool conceptul de kamikaze.
• Și ce dacă stau oamenii cu privirea îngropată în smartphones sau tablete? Jorge, ai auzit vreodată de e-books? Care-i diferența dacă citesc de pe smartphone și nu de pe carte? Primesc -5 penalty la willpower? Lui Jorge nu-i trece prin mintea creață că sunt oameni ca mine care preferă să citească o carte de pe smartphone, fiindcă nu stau să mă car tot timpul după mine cu cărți, iar pe un telefon, în 1 Gb încap cam 1000 de cărți.

            Problema lui Jorge e nu că nu se mai citesc cărți (adică nu mai citește lumea), ci că nu se mai citesc cărți (nu mai citește lumea din obiectele alea). După Jorge, degeaba citești tu Frații Karamazov de pe smartphone, că tot nu citești din carte, așa că du-te și șterge-ți cei 2 Gb de cărți din calculator (că nu valorează nimic) și du-te și dă 60 de lei la Cărturești sau Diverta, ca să ai cu ce să umpli spațiul din camera ta (care oricum e mică, fiindcă ești student).

            Și apropo de cărți și de ideea de citit. De ce nu zice nimeni nimic de enciclopedii? Îndrăznesc să spun că te ajută mult mai mult să înțelegi lumea din jurul tău dacă citești o enciclopedie despre chimie, decât Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, fiindcă nu toată lumea trebuie să învețe să vorbească în epitete și metafore, iar să vorbești corect poți să înveți și din enciclopedii, că au și alea cuvinte.

            Citiți, bă, enciclopedii, că d-aia avem oameni care cred că dacă le apare ceva în brânză, înseamnă că e chipul lui Iisus și că e o chemare la luptă. D-aia avem oameni pentru care medicină alternativă cuantică și energie și biorezonanță în aceeași frază nu prezintă nimic dubios, dar pare chiar ok și complet real, pentru că nu au simțul critic dezvoltat. D-aia sunt oameni care au impresia că ei au dreptate când fac cu ou și oțet teoria evoluției și că n-are cum să fie adevărată, deși ei nu știu nici ce e aia evoluție, nici ce-i aia teorie. D-aia sunt oameni care suspină și se gândesc “Hurr-durr, da’ eu nu vreau realitate, că realitatea-i plictisitoare și anostă. Eu vreau magieeeee!“.
[Explicație: nu, nu zic să nu mai citiți beletristică. Sper totuși că nu era necesară explicația asta. ]

            Firește, mai e și ideea: “păi când zic că trebuie să citești cărți, mă refer și la enciclopedii“. Păi bun, revenim la ce am spus mai sus: dacă citesc din Wikipedia sau Encyclopaedia Britannica, de pe internet, nu se pune? E musai să citesc din carte? Wikipedia de ce n-ar avea informații corecte? Fiindcă e pe internet? Well, asta-i o afirmație dubioasă pentru o persoană care ia de bune știrile de pe naturalnews.com sau care crede că nu am aterizat niciodată pe Lună, după ce a citit niște site-uri de moon hoax.

              Pot foarte bine să citesc la fel de multe lucruri de calitate ca și Jorge și Miguel de pe internet, cu 0 (zero) cărți în casă. Prefer ca biblioteca care ocupa un perete întreg să îmi ocupe acum un sertăraș, toate cărțile fiind pe Kindle, smartphone sau laptop.

             Poate că oamenii nu își mai iau informațiile din cărți, dar își iau informațiile din alte părți. Important e să fie informații corecte, indiferent de pe ce suport sunt luate.

“Until recently, I was an ebook sceptic, see; one of those people who harrumphs about the “physical pleasure of turning actual pages” and how ebook will “never replace the real thing”. Then I was given a Kindle as a present. That shut me up. Stock complaints about the inherent pleasure of ye olde format are bandied about whenever some new upstart invention comes along. Each moan is nothing more than a little foetus of nostalgia jerking in your gut. First they said CDs were no match for vinyl. Then they said MP3s were no match for CDs. Now they say streaming music services are no match for MP3s. They’re only happy looking in the rear-view mirror.”― Charlie Brooker