La piață

În ziua de azi piața este locul ăla în care te duci pentru că găsești legume și fructe mai ieftine și mai “naturale” ca la supermarketul din zonă, dar nimic mai mult. Poate și te târguiești un pic, dar în nici un caz nu este un loc pe care să îl admiri și pe care să îl ridici în slăvi. Eu cred că ar trebui, însă. Asta pentru că piața este una din cele mai vechi structuri sociale, cu o istorie de mii de ani, care a avut un rol foarte mare în evoluția speciei umane. Iată și de ce, pe scurt.

 Schimbul

Să ne întoarcem în timp acum vreo 150.000 de ani (conform lui Peter Watson în cartea sa Ideas: A History of Thought and Invention, from Fire to Freud) și să ne imaginăm scena următoare:

Eomund și Eomer fac parte dintr-un trib. Le-am pus nume de elfi pentru că e blogul meu și fac ce vreau în el. Eomund este pescar, iar Eomer face coșuri în care să țină chestii. Ambii au nevoie de pești și de coșuri. Acuma, Eomund ar putea să își petreacă juma’ de timp pescuind, iar jumate din timp să facă și el coșuri, iar Eomer vice-versa. Problema e că primul nu e foarte priceput în făcutul de coșuri, iar al doilea nu e prea priceput în ceea ce privește pescuitul. Ăsta e momentul în care unul din ei are ideea genială:

Auzi, decât să mă chinui să fac eu niște coșuri inferioare, iar tu abia să prinzi doi pești amărâți în 3 ore, nu mai bine facem schimb? Uite, tu ai nevoie de pești, îți dau din peștii mei, că sunt mai priceput. Eu am nevoie de coșuri, iar ale tale sunt foarte bine făcute, așa că dă-mi și tu mie câteva. Hai să facem schimb!

Este un miracol! Amândoi beneficiază de chestia asta. Tocmai ai devenit martoră la nașterea schimbului, a trocului. Amândoi indivizii se puteau ocupa de ce știau ei mai bine, stând liniștiți că în caz că aveau nevoie unul de pești, altul de coșuri, puteau face schimb cu vecinul.

 Piața

Acum mult mult timp (între acum 12.000 și 10.000 de ani), omul s-a apucat de agricultură, adică să crească plante și animale pentru mâncare. După cum am vorbit și în postarea Cine seamănă, se adună, chestia asta a venit cu numeroase avantaje și dezavantaje care ne-au schimbat atât comportamental, cât și fizic, pentru totdeauna.

Unul din marile avantaje a fost că acum omul avea un surplus de mâncare. Ăsta e mereu un lucru bun. Deoarece acum aveau la dispoziție mai multă mâncare, nu mai era nevoie ca toți indivizii unui grup să își petreacă o mare parte din timp ca să facă rost de ea: era de ajuns să se ocupe câțiva oameni de ogoare, iar restul se puteau ocupa cu orice altceva. A fost un moment de cotitură: oamenii au început să se specializeze pe chestii pe care le făceau deja. Au apărut olari, preoți, grânari, paznici de grânare, muzicieni etc. Toate ocupațiile astea de le avem în ziua de azi se datorează unui surplus de mâncare.

În același timp (pentru că au apărut mai multe ocupații, adică oameni care făceau foarte bine anumite chestii) au început să se facă și mai multe schimburi. Din ce în ce mai mulți oameni care produceau din ce în ce mai multe chestii (fiecare specializat pe ceva) și care aveau nevoie de alte chestii depindeau de aceste schimburi. Problema e că era destul de obositor să se tot întâlnească pescar cu toporar (ăla de făcea topoare), pescar cu grânar etc. Așa că le-a venit o altă idee genială:

N-ar fi mai bine dacă ne-am întâlni cu toții periodic într-un loc în care să putem face troc?

Și uite așa a luat naștere piața. Acum puteau veni mai mulți vânzători de cereale, topoare, coșuri, pești, să facă schimb de marfă. Pescarul putea să obțină în același loc și coșuri și cereale. Chestia asta a dus la și mai multe specializări. Pornind de la pescar au apărut specialiști care făceau cârlige mai bune, alții pur și simplu prindeau pești mai bine. Alții făceau plase de pescuit mai bune ca ceilalți.

Piața și ideile

În limba română, cuvântul piață este omonim și are două sensuri: piață ca loc în care se face comerț (marketplace, în engleză) și piață ca loc întins și deschis dintr-o localitate, unde se întâlnesc sau se întretaie mai multe străzi, adesea amenajat cu spații verzi, statui etc. (town square, în engleză). Deși când vorbești de Piața Universității, de exemplu, nu e ok să o traduci în engleză ca University Marketplace, poți fi iertat pentru această greșeală, pentru că de-a lungul istoriei piața ca marketplace și piața ca town square au fost unul și același loc.

În Grecia antică, agora era spațiul în care cetățenii se întâlneau pentru a auzi tot felul de anunțuri oficiale și de a discuta politică. Cu timpul, însă, aceasta a devenit și spațiul în care se putea face comerț. Și normal, oamenii veneau să cumpere și să vândă tot felul de produse și în timpul ăsta discutau și noi idei sau pur și simplu să bârfească.

 Comerțul

Cu timpul oamenii din diverse orașe au început să se cunoască. În momentul în care Amurum din Babilon s-a întâlnit cu Shulgi din Ur și au început să discute, Amurum a văzut probabil că Shulgi avea cu el o chestie care fie nu se găsea în Babilon, fie era făcută cu mai multă măiestrie, așa că l-a întrebat:

Nu vrei să îmi aduci și mie niște chestii d-astea? Noi n-avem așa ceva în Babilon și poate reușești să le și vinzi.

Ulterior oamenii din Babilon s-au uitat la Amurum și ce primise de la Shulgi și l-au întrebat:

Vai, dar ce frumos/util e acest obiect! De unde putem face și noi rost de așa ceva?

Și uite așa a apărut comerțul cu negustori care se plimbau din oraș în oraș pentru a-și vinde marfa unicat. Ce fel de marfă? Hai să îți dau două exemple din lunga istorie a omenirii:

Obsidianul (cunoscut și sub numele de sticlă vulcanică) era în trecut foarte prețuit pentru frumusețea sa și pentru cât de ascuțit era când era proaspăt sfărâmat. În Neolitic, prin Vestul Asiei, oameni călătoreau mai mult de 800 Km pentru a oferi cadou obsidian.

Era extraordinar de bun dacă era să confecționezi un topor din el. Problema este că obsidianul se găsește (după cum probabil ți-ai dat seama din al doilea nume al său) numai lângă vulcani. Dacă locuiești la câmpie, de exemplu, și vrei obsidian, va trebui să îl obții de la cineva care locuiește lângă un vulcan și care îl are.

Sarea este un produs absolut esențial pentru buna funcționare a corpului uman. Problema e că nu se găsește chiar peste tot, iar în trecut se obținea și foarte foarte greu. Solnisata este unul din cele mai vechi orașe din Europa, iar el se ocupa cu furnizarea de sare în toți Balcanii.

Comerțul s-a extins. Oamenii au început să facă schimburi și să se plimbe nu numai din oraș în oraș, ci din țară în țară. Astfel a apărut, de exemplu, Drumul Mătăsii: o rețea de drumuri comerciale care se întindea din peninsula coreeană și Japonia până în Marea Mediterană.

Acest drum făcea legătura dintre Orient și Occident, dintre diverse culturi și civilizații. Astfel au ajuns să fie făcute schimburi nu numai produse, ci și cu idei care au schimbat fundamental omenirea și felul în care aceasta percepe Universul. De la astronomie și chimie, până la medicină și anatomie, fiecare din aceste domenii a avansat în parte datorită acestui schimb de idei furnizat de comerț.

Lasă marii conducători, lasă războaiele, istoria omenirii a fost scrisă în mare parte de comerț și de dorința oamenilor de a face schimb de produse.

 Banii

Revenind la pescari, vânători, olari, coșari etc, a mai apărut o problemă: schimbul, în forma lui de atunci, trebuia făcut acum, adică în momentul ăla. Pescarul trebuia să facă schimbul rapid, pentru că după o vreme peștele se împute și nu îl mai cumpără nimeni să îl mănânce (asta dacă nu vorbim de o persoană dubios de masochistă). Dar dacă pescarul vrea să își cumpere o oală de lut frumoasă, dar olarul nu vine săptămânile astea la piață?

La un moment dat, acum mii de ani, cuiva i-a venit o altă idee genială:

Uite, îți dau acest jeton pentru acei pești. Apoi, oricând în viitor, poți să schimbi acel jeton cu o oală care să valoreze cât peștii luați de mine.

Astfel au apărut banii. Olarul venea la pescar și îi dădea un jeton în schimbul a câtorva pești, iar peste câteva săptămâni când olarul se întorcea, pescarul venea cu jetonul la el și îi spunea: “uite, îți dau acest jeton pe care tu mi l-ai dat în schimbul peștilor pentru a-mi achiziționa o oală.” Extraordinar! Câte probleme se rezolvau brusc! Dar banii sunt mai mult de niște bucăți de hârtie, plastic sau metal. Niall Ferguson spunea în cartea sa The Ascent of Money (Ascensiunea Banilor):

Banii nu sunt metal. Banii sunt încredere gravată.

Astfel, departe de a fi ochiul Dracului, banii sunt una din cele mai importante invenții ale omenirii, mai ales că la un moment dat economia a devenit mult mult prea complexă pentru a mai face troc pur și simplu. Gândește-te că în ziua de azi orice lucru este achiziționat cu bani, iar apoi încearcă să îți imaginezi cum ar fi dacă tot cheltuitul banilor ar fi înlocuit cu troc. Adică o merge trocul într-o comunitate mică, dar la o scară mai mare nu are cum.

Vrei să îți iei iPad, așa că faci troc pentru el. Ăla de construiește iPad-ul trebuie și el să facă troc pentru fiecare componentă mică din interiorul ei. Ăia care îi dau componentele de iPad trebuie să facă și ei troc la rândul lor ca să obțină materialele de bază pentru componente. Vânzătorul de iPad trebuie, în plus, să facă troc și pentru serviciile oamenilor care lucrează la construcția lui etc. Vezi cât se complică toată povestea dacă scapi de bani? E un dezastru, zic eu.

Mulți oameni au probleme cu banii ca hârtii, banii fizici, și visează la o lume fără ei. Problema e că banii pot fi orice: de la bancnote, la pietricele și scoici.

Banii sunt un concept, nu un obiect. Tipul ăsta explică foarte bine care este faza cu ei, așa că recomand. În Neolitic totul mergea foarte bine fără ei, dar în ziua de azi este absolut imposibil să faci comerț fără conceptul de bani.

 Călătoria

Indiferent că te duci la piața din cartier sau la marele bazar din Istanbul, merită să privești locul cu un oarecare sentiment de admirație: fiecare piață este reprezentatul unei călătorii fantastice în spațiu și timp, de la Orient la Occident, din anul 150.000 î.e.n până în anul 2017 e.n.

Fiecare piață este urmașul unui loc prin care la un moment dat s-au perindat idei care au schimbat omenirea, s-au făcut planuti care au dat jos conducători, s-au format niște ipoteze care au deschis ochii către Univers. Și asta doar pentru că inițial doi oameni și-au spus: “hai să facem schimb”.