Buna vestire: Linux pentru utilizatorul obişnuit

Te-ai trezit că-i ceva defect la Windows? Poate ai şters ceva din greşeală sau efectiv nu ai făcut nimic, iar acum ştim prea bine ce urmează: fă-ţi back-up la fişiere şi reinstalează Windows-ul. Mie unul mi s-a luat încă de acum câţiva ani buni de treaba asta şi am căutat alternative. Vestea bună este că acestea chiar există: alternative foarte bune la Windows-ul cel de toate zilele, alternative care poartă numele colectiv de Linux.

Probleme şi rezolvări

Săptămâna trecută mi s-a întâmplat iar dandanaua. Vine Alex de dimineaţă la muncă şi deschide laptopul, nici nu apucă Windows-ul să booteze bine că BAM! Eroare la aplicaţia de touchpad. Dau “OK” la eroare, apare alta la placa video de data asta. Îi dau “OK” şi ăsteia, iar apoi apare alta. De fiecare dată când dădeam “OK”, apărea alta. Şi mai nasol, dacă încercam să intru în alte programe (precum Excel), eroare şi refuzul expres de a-l deschide. Ştiu ce întrebi, da, i-am dat restart.

Dă-i şi caută soluţia pe net. Am găsit nişte răspunsuri (aparent a fost ceva în neregulă cu Microsoft Visual C++ 2015 Redistributable, dacă ţii neapărat să ştii) şi soluţii care nu au mers. Am căutat cât de mult am putut şi am aplicat soluţiile respective, dar nimic nu a funcţionat (inclusiv system restore-ul care oricum n-a funcţionat niciodată). Aşa că a trebuit să reinstalez Windows-ul; lucru destul de neplăcut, pentru că poate nu am chef să stau câteva ore bune să reinstalez şi reconfigurez programe şi progrămele.

Şi aşa mi-am readus aminte de ce îmi place atât de mult Linux. Întâmplarea de faţă m-a făcut să scriu postarea respectivă, să îţi prezint alternativa la toate chestiile astea. Da, cu siguranţă este un articol foarte pro-Linux (propagandă, ai putea zice), dar este o postare scrisă de un utilizator obişnuit la un alt utilizator obişnuit.

Baza

Linux a fost creat în 1991 de Linus Torvalds şi nu este un sistem de operare complet (ca Windows-ul sau MacOS-ul), ci un kernel, adică miezul unui sistem de operare. La ce bun, atunci? E simplu: kernelul Linux este gratuit şi open source, adică oricine poate să îl ia şi să îl modifice. Să-i adauge, scoată sau repare chestii.

Şi chiar aşa s-a întâmplat! În scurt timp diverşi programatori au luat Linuxul şi l-au transformat în tot soiul de minunăţii numite distrouri (distribution packages) care sunt practic, pentru mine şi tine, sisteme de operare întregi. Dacă Windows-ul are doar versiunile Home şi Pro, Linux are sute de distro-uri, fiecare cu anumite atuuri. Ele nu sunt produse de o singură companie. Unele companii lucrează cu kernelul (miezul sistemului de operare), altele fac GNU shell-ul (în care se regăsesc toate instrucţiunile pe care le utilizăm), altele fac desktop environmentul (care ne redă interfaţa grafică) etc.

Probabil te gândeşti că Linuxul nu e foarte întâlnit şi de fapt este probabil instalat doar pe o mână de calculatoare în beciul vreunui geek şi cam atât. De fapt, nu. Da, Linuxul nu prea se găseşte pe calculatoarele utilizatorului obişnuit, dar serverele care rulează paginile web pe care le vizitezi, care stochează toate informaţiile de pe ele (cum e Facebook sau Google), inclusiv automobilele moderne şi smartphones (hello, Android!), folosesc Linux.

“Dar, Alex, nu trebuie să ştii programare ca să poţi folosi un distro de Linux? Chiar n-am chef de atâta bătaie de cap.” Asta este una din preconcepţiile care îi ţin pe cei mai mulţi oameni departe de Linux, dar nu mai este de actualitate de o grămadă de ani. Da, prin anii ’90, când era Linuxul la început, nu prea puteai să îl foloseşti sau instalezi fără să ai nişte cunoştinţe avansate de programare, dar acum s-a schimbat total situaţia. Poţi instala şi utiliza un distro întreg fără să fie nevoie să treci măcar o singură dată prin Terminal (aşa se numeşte locul în care scrii tot soiul de comenzi).

Distrouri

Faza mişto este că după cum am menţionat mai sus, sunt sute de distrouri, fiecare cu particularităţile lui.

Dacă abia ai intrat în lumea Linux şi vrei ceva uşor şi familiar, poţi începe cu Ubuntu sau Linux Mint. Sunt foarte simple de folosit, iar interfaţa grafică arată extraordinar. P-astea două le recomand cu dragă inimă.

Dacă vrei un sistem de operare care să arate nemaipomenit, poţi încerca ElementaryOS. Aduce a MacOS, e rapid şi arată extraordinar de bine.

Ai un calculator vechi care abia se mai mişcă? Instalează Lubuntu (o versiune foarte light a lui Ubuntu) sau LXDE. Am acasă un Pentium 3 din anul 2000. De ce să îl arunc când încă îl pot folosi?

Ba şi mai rău, ai un calculator care are orice, mai puţin un hard-disk funcţional şi totuşi vrei neapărat să stai pe net, să asculţi muzică online şi să dai e-mail-uri? Pune-ţi Puppy Linux sau Porteus pe un stick USB de 1 Gb cel puţin şi gata! Ai un sistem de operare pe stick şi îl rulezi de acolo. Faza mişto e că dacă e să faci ceva pe un calculator, salvezi sesiunea pe stick, iar apoi o continui în altă parte.

Mai sunt o sumedenie de distrouri pentru programatori, webdeveloperi, oameni care editează audio-video etc, dar pentru un utilizator obişnuit astea mi s-au părut cel mai relevante şi chiar ai putea să arunci un ochi pe ele, mai ales că…nu ţi-am zis, nu? Sunt toate gratuite. Adică intri pe site-urile lor, downloadezi .ISO-urile (e 2017, ştii ce-i ăla) şi aia e! Sunt ale tale. Nici nu te mai chinui după aia cu “ai să-mi dai şi mie un crack/serial number pentru el?”

Faza cea mai mişto e că nici nu e nevoie să le instalezi pe hard-disk ca să le încerci şi să vezi dacă îţi plac. Majoritatea distrourilor din ziua de azi au versiuni Live. Adică faci un disc USB bootabil (cu .ISO-ul luat de pe site) folosind nişte progrămele precum Rufus sau Yumi, bootezi de pe stick şi BAM! Ai intrat în sistemul de operare şi îl poţi folosi, să te învârţi pe acolo, să vezi cum merge etc. (Fireşte, să rulezi de pe stick nu este aceeaşi chestie ca instalatul pe hard-disk: merge mai greu de pe stick şi nici nu ai acces la toate funcţionalităţile lui.)

Alte motive

Alte motive care m-au determinat să-i ridic atâtea osanale Linuxului (şi care sunt relevante pentru un utilizator obişnuit ca mine şi ca tine) şi pe care o să le exprim fugitiv sunt:

Siguranţa. O s-o tot auzi p-asta cu “Linux este foarte sigur”. Şi aşa e. Bineînţeles, nici un sistem de operare nu este 100% sigur şi depinde foarte mult de cum lucrezi tu cu el (pe ce site-uri intri, ce software instalezi etc.) Acestea fiind spuse, Linuxul este mult mai sigur decât orice alt sistem de operare mainstream (Windows sau MacOS), pentru că e construit în aşa fel încât nici măcar tu (stăpânul lui) nu poţi umbla în el aşa cum te apucă. Ce faci tu pe desktop sau ce lucrezi tu pe el este despărţit total de procesele esenţiale ale sistemului de operare. Windows nu numai că îţi oferă acces complet la System32, dar nici măcar nu se uită la tine când îl ştergi.

Update-urile. Apropo de siguranţă, dacă la Windows tre’ să stai să aştepţi luni întregi pentru un update cu un fix la un bug, în cazul lui Linux, poţi aştepta câteva zile sau chiar doar câteva ore din momentul în care o problemă este depistată până în momentul în care este rezolvată. Asta deoarece

Comunitatea Linux este extraordinară. Nu s-a întâmplat niciodată să am vreo problemă serioasă cu Ubuntu (eu p-ăsta îl folosesc) şi să nu găsesc rezolvarea pe numeroasele forumuri ale comunităţii Ubuntu. Orice distro ai alege, mereu o să găseşti soluţia pentru problema ta, pentru că vorbim de o comunitate de pe întreg mapamondul care se ocupă cu întreţinerea acestui sistem. În general o să ţi se spună să bagi un anumit cod în Terminal, dai enter şi gata.

Appstore. Majoritatea distrourilor au în ziua de azi un appstore din care poţi downloada programele de care ai nevoie. Acestea conţin nişte software repositories (baze de date care conţin fişierele de instalare pentru aceste programe) verificate şi actualizate la zi.

“Ce să fac eu cu el?”

Păi uite tocmai asta e: dacă eşti un utilizator obişnuit, un om care foloseşte calculatorul ca să stea pe net, să dea mail-uri, să editeze documente, să asculte muzică, să joace un joc-două, cu atât mai mult ai ce să faci cu Linuxul. Aproape toate distrourile vin după instalare cu o grămadă de alte programe utile instalate: pentru stat pe net ai Firefox, pentru e-mail ai Thunderbird, pentru documente ai Libre Office (care-i foarte bun), pentru muzică ai Banshee, pentru jocuri ai Steam (pe Ubuntu, momentan, din câte ştiu).

Şi chiar şi dacă eşti pe editare audio-foto-video, ai o grămadă de programe precum Gimp (editare foto) sau Inkscape (editare ilustraţii vectoriale) care sunt foarte bune pentru domeniile lor. NU sunt nişte alternative inferioare lui Photoshop sau Illustrator. Sunt extraordinare şi sunt gratuite.

Singura problemă pe care ai putea să o întâmpini în încercarea de a veni to the Linux side e dacă într-adevăr depinzi de un program care se găseşte numai pe Windows sau MacOS. Eu de exemplu fac muzică în Ableton Live şi ascult muzică pe Apple Music, iar nici unul din ele nu merge pe Linux. Dar dacă nu eşti legat STRICT de un anumit program, ai şi pe Linux nişte alternative excelente.

Postarea asta am scris-o pentru că Linuxul este excelent, îmi place la nebunie şi chiar aş vrea să îl folosească mai mulţi oameni. Există și minusuri? Bineînțeles! Numai că nu le-am trecut aici pentru că pur și simplu nu îmi aduc aminte să fie ceva care să mă fi deranjat atât de mult încât să rețin. Iarăşi, este un articol scris de un utilizator obişnuit, din perspective și experienţa mea (nu enciclopedică) cu acesta. Probabil nu o să te apuci în momentul ăsta să ştergi Windows-ul şi să bagi Linuxul, dar sper că data viitoare când vei mai întâmpina problema reinstalării Windows-ului (pentru că O SĂ SE ÎNTÂMPLE), să iei în considerare şi Ubuntu sau Linux Mint ca alternative. Or să-ţi placă. Ai un pic de curaj.