Nu, chiar am ajuns pe Lună

Lunaticii

Vinerea trecută (pe 20 iulie 2018) s-au făcut 49 de ani de la una din cele mai mari realizări ale omenirii: aselenizarea. Sărbătoresc în fiecare an chestia asta şi mă bucur, pentru că…wow! Îţi dai seama? Am ajuns pe un alt corp ceresc, pe Lună! Am pus (noi, oamenii, ca specie) piciorul pe Lună! Bineînţeles că nu mă pot bucura în tihnă alături de alţi oameni sănătoşi la cap, că (hop!) imediat apare un conspiraţionist care să ne dea mortala:

A, da, sigur, am ajuns pe Lună. Ce minciună gogonată.

Astfel, am decis să scriu postare despre aselenizare, numai că de data asta în cinstea conspiraţioniştilor moonhoaxxeri (postarea în cinstea NASA şi astronauţilor am scris-o aici) şi o să încerc să analizez unul-două argumente de-ale lor (nu am cum pe toate, pentru că la fel ca oricare conspiraţionist sau pseudoştiinţific, sunt experţi în Gish gallop şi în ignorarea completă a lamei lui Occam).

Dacă eşti moonhoaxxer, probabil o să observi că sunt ceva mai incisiv şi agresiv faţă de tine în această postare şi că te iau de sus. De ce? Pentru că, ei bine…ia mai scuteşte-mă, ia-ţi prietenii conspiraţionişti şi cântaţi la altă masă. De 49 de ani de când s-a petrecut evenimentul respectiv tot nu ai învăţat să foloseşti Google-ul şi să cauţi informaţii cum trebuie? Se face juma’ de secol de la aselenizare şi tu tot ai impresia că “cineva ne ascunde adevărul”? Răspunsurile la toate întrebările tale se află pe internet, la un click distanţă, trăi-ţi-ar. Da’ pe cine să intereseze? Că e mai puţin palpitant să înveţi despre scuturile modulului Apollo şi cum am reuşit să trecem prin centura Van Allen decât să crezi că ni se ascunde ceva, nu? Parcă îţi curge sângele mai cu spor prin vene şi te invadează dopamina când afli că e acolo ceva ce numai tu ştii. E pe dracu’. E secolul XXI, avem Internet de cel puţin 20 de ani şi tu nu eşti în stare să-ţi filtrezi informaţia. În secolul XXI să fii ignorant (cu acces la internet) este o alegere.

Te simţi atacat, ştiu. Dar nu te mai menajez. Mi s-a luat să dau în fiecare an de aceiaşi oameni cu opinii (că cum să nu ai tu opinii? e dreptul tău) neinformate,  oameni care deşi nu ştiu nimic despre subiectul dezbătut, au ei o părere puternică ce contrazice lucruri deja bine stabilite (vezi şi flateartheri, creaţionişti şi alţii). Mai ales când vine vorba de astfel de lucruri (în care contrazici un fapt bine stabilit), este crucial să fii informat. Dacă ai o părere, care nu este informată, este egală cu 0 (zero). Nu contează, pur şi simplu! Faptul că ai o opinie (sau crezi în ceva), nu face acel lucru automat adevărat şi nici nu e o scuză să susţii tot felul de imbecilităţi. Şi eu sunt de părere că dacă bag degetele în priză o să trăiesc cu 100 de ani în plus (cred cu tărie asta), dar nu înseamnă că e şi adevărat. Ai dreptul la o opinie, dar să fie INFORMATĂ.

Nu cred că…

Buuun, acum că mi s-au mai dus din followeri şi am mai şi scăpat de nişte nervi (win-win situation), hai să vorbim despre unul din laitmotivele tuturor pseudoargumentelor: eroarea de logică numită incredulitate personală. Această eroare de logică are structura următoare:

Nu înţeleg/nu ştiu cum funcţionează X lucru, deci X este fals sau nu există.

Eu am dat ieri peste acestă eroare de logică sub forma:

Oare???Cu coteţul ăla învelit în staniol?

(referindu-se la modulul Apollo)

Persoana respectivă nu crede că am ajuns pe Lună pentru că modulul arată ca un coteţ în staniol. Nu s-a interesat să citească mai multe despre cum a fost construit, din ce aliaje de metal a fost construit etc. Din vastele ei (ne)cunoştinţe ce ţin de aeronautică şi fizică, acea persoană a decretat, doar uitându-se la modul, că n-avea cum să ajungă pe Lună. Punct.

Incredulitatea personală este de fapt o mică ramură a unei erori de logică mai mari numită apel la ignoranţă. Practic, când faci apel la ignoranţă, iei o necunoscută şi îţi formezi o concluzie în baza acesteia. Ei bine, niciodată dintr-o necunoscută nu poţi trage o concluzie. Dacă eu nu ştiu nimic despre rechini, nu pot trage o concluzie despre rechini. Astfel, raţionamentul de “nu îmi explic cum au ajuns pe Lună, deci ne-au minţit” este apel la ignoranţă: tragi o concluzie din ceva ce nu cunoşti. Cum ar fi, necunoscându-te, drag cititor, să trag concluzia că ai un BMW de culoarea roz bombon? Şi nu să bănuiesc doar, ci să cred cu toată tăria că e adevărat. Este stupid, nu? Atunci cum de pare perfect raţională concluzia “eu nu ştiu cum au ajuns pe Lună, deci am fost minţiţi cu toţii”?

Cum am ajuns pe Lună cu acele calculatoare care erau mai slabe decât un telefon din zilele noastre? Această întrebare este foarte bună şi nu e nici o problemă cu ea. Problema e cu faptul că moonhoaxxerii uită să şi caute informaţii care să le răspundă la întrebare, ci preferă să concluzioneze direct: ne-au minţit. Aici e buba. Vezi tu, deşi mult mai limitat decât ce avem în ziua de azi, Apollo Guidance Computer (AGC) era de ajuns pentru acele misiuni: trebuiau să primească nişte instrucţiuni prin unde electromagnetice (unde radio) şi atâta tot. Pentru că până la urmă despre asta era vorba: de primit, redat şi trimis nişte instrucţiuni în 1 şi 0.

Dar stai! Că şi-aşa nu e imaginea completă. Vrei să ştii cu adevărat cum au ajuns pe Lună? Am vorbit eu cu un angajat de la NASA. Sigur vrei să ştii? Îţi spun eu:

Exact! Am ajuns pe Lună cu nişte rachete foarte puternice, nişte calculatoare simple care primeau, redau şi trimiteau instrucţiuni prin unde radio şi legile lui Newton şi ale lui Kepler, lucruri pe care inginerii şi oamenii de ştiinţă de la NASA le ştiau foarte bine la vremea aceea.  Şi navele Voyager (care au 41 de ani) şi Pioneer (care are 46 de ani) încă zboară voioase prin Univers, cu tehnologia aia veche. De ce, ca moonhoaxxer, ţi-e aşa de greu să crezi că pur şi simplu sunt nişte oameni care se pricep mai bine ca tine la nişte lucruri de care tu nu ai habar?

(Paranteză: cumva moonhoaxxerii uită că până la Apollo 11 au mai fost o serie de misiuni pregătitoare în care au fost testate toate sistemele şi toţi paşii necesari pentru a ajunge pe Lună.  În timpul misiunilor Apollo 8 şi Apollo 10 chiar au ajuns să orbiteze Luna la câţiva kilometri deasupra solului. DAR CINE SE MAI ÎMPIEDICĂ ÎN ASTFEL DE DETALII?)

De ce nu am mai fost pe Lună de atunci?

Cunosc o grămadă de oameni care au doar doi copii. I-am întrebat la un moment dat de ce au doar doi copii și nu mai fac și acum niște prunci, la care ei mi-au dat tot felul de motive: că nu au bani să mai susţină încă nişte suflete, că sunt prea bătrâni ca să mai facă plozi, că atât şi-au propus etc. Eu nu-i cred, adică nu cred că astea sunt motivele. De fapt eu cred că pur şi simplu nu au putut niciodată să conceapă copii, iar copiii ăștia doi (deşi arată ca ei şi au poze cu ei chiar de când au fost născuţi) sunt de fapt adoptaţi. Să fim serioşi! Ce alte motive mai pot fi în afară de ăsta enunţat de mine?!

Revenind la navele noastre, eu nu ştiu ce părere ai tu, dar un program spaţial nu e floare la ureche. Nu e ca atunci când stai în Bucureşti şi îţi zici “cred că mâine dimineaţă dau o tură până în Sinaia”. Ai nevoie de cel puţin ani întregi de pregătire. Ai nevoie de bani. Ai nevoie de un motiv. Hai să ne gândim la aselenizare.

În anul 1962 când John F. Kennedy a hotărât ca SUA să ajungă pe Lună (cu faimosul discurs “We choose to go to the Moon! We choose to go to the Moon in this decade and do the other things, not because they are easy, but because they are hard”) contextul era următorul: era în timpul Războiului Rece, iar fiecare din cele două puteri mondiale (URSS şi SUA) îşi flexau muşchii, încercând să o intimideze pe cealaltă. Aşa a început Cursa Spaţială. Astfel, în 1969, printr-un efort uriaș, NASA a primit 4,41% din bugetul federal în comparaţie cu 0,47% cât a fost în 2017. E o diferență enormă de bani. Ca să faci o misiune spaţială, ai nevoie de bani. În ziua de azi, NASA primeşte o firimitură din bugetul federal, în timp ce armata (de exemplu) primeşte mult mai mult. Cum să mai ajungi în spaţiu, dacă n-ai destui bani? Şi oricum, întreg bugetul ăla, oricât ar fi, se împarte între o grămadă de alte proiecte (Hubble, CHANDRA, Curiosity etc. și uite o listă cu proiecte care sunt pe vine). Tu știi de câte milioane de dolari e nevoie pentru fiecare din acele proiecte? Nu știi, că nu ai experiență cu proiectele de explorare spațială și probabil ai impresia că e totuna cu mersul la bâlci.

Şi mai e o chestie: fiecare ieşire d-asta în spaţiu pe care ai văzut-o vreodată (că vorbim de Staţia Spaţială Internaţională, de aselenizare, de trimis roboţi pe Marte etc.) a fost condiționată științific în primul rând. Au avut niște motive pur științifice pentru care au avut loc. Adică telescopul Hubble nu face fotografiile alea mişto ca să ţi le pui ca wallpaper, Curiosity nu e pe Marte doar ca să se dea americanii mari că au trimis roboți pe Marte, iar oamenii nu au fost pe Lună doar ca să se plimbe pe acolo. Au fost ca să culeagă informaţii despre Lună. Adevărul este că în momentul ăsta cei de la NASA nu au nici un obiectiv ştiinţific apropo de Lună. De fapt, nu unul care să necesite prezenţa umană. Astfel, avem nave care orbitează Luna, iar chinezii au trimis roboţi pe Lună (e vorba de landerul Chang’e 3 şi roverul Yutu).

Şi se descurcă de minune acele nave şi acei roboţi. Nu o să rişte nici o agenţie din lume vieţi omeneşti doar ca să mulţumească o ceată de analfabeţi funcţional şi ştiinţific. Pentru că (şoc şi groază) este totuşi periculos să trimiţi oameni în spaţiu (vezi postarea Un pas înainte, doi paşi înapoi). Şi se fac încontinuu eforturi pentru ca aceste călătorii în spaţiu să se facă în condiţii de maximă siguranţă. Și, hai s-o spunem p-aia dreaptă: și dacă ar trimite NASA oameni pe Lună în momentul ăsta, moonhoaxxerii tot ar susține că e o păcăleală la mijloc. Deci…până la urmă, ce urmăresc de fapt cu argumentul ăsta cu “de ce nu am mai fost de atunci pe Lună”?

(Paranteză: ce uită conspiraţioniştii, aparent, este că după Apollo 11 au mai fost 5 aselenizări. CINCI! Apollo 12, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16, Apollo 17. Echipajul Apollo 13 nu a mai ajuns pe Lună, ci a fost forţat să se întoarcă pe Pământ, datorită unei defecţiuni tehnice. Dar acum stau şi mă întreb: dacă NASA a filmat într-un studio toate misiunile Apollo, atunci de ce nu a avut succes Apollo 13? Că doar a fost filmată într-un studio,, după mintea conspiraționiștilor, deci nu era nevoie să pară că nu a reuşit misiunea. DAR CINE SĂ SE MAI ÎMPIEDICE DE ASTFEL DE DETALII???)

Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună un om sănătos este: DE CE dintre toate motivele care ar putea exista când e vorba de un proiect atât de complex şi complicat, de ce le-ai ignora pe toate mai puţin pe ăla care spune că “ei te mint”? De ce să sari direct la “ei te mint”? În fine, videoul ăsta explică foarte bine toată treaba.

Minciuna are picioare scurte

Şi mai e şi ideea de bază cum că NASA ne-ar fi minţit timp de 49 (în curând 50) de ani. Pe noi toţi ăia 7 miliarde de oameni (minus câteva mii de rătutiţi care ştiu ADEVĂRUL). Te-ai uitat vreodată la conspirațiile astea de se tot plimbă pe Facebook? O să observi că în majoritatea teoriilor conspirației apare ca numitor comun (în afară de Illuminati/Francmasoni) nimeni alta decât NASA – National Aeronautics and Space Administration, agenția spațială și a cercetării în aeronautică și inginerie spațială a Statelor Unite ale Americii. NASA este atât de ocupată încât, pe lângă chestiile pe care oricum le face, este și personajul principal în următoarele povești care sunt TOTAL ADEVĂRATE, pentru că am citit eu pe un blog obscur și am văzut într-un video de YouTube:

• • Moon landing hoax (subiectul acestei postări);

• • sfârșitul Lumii din 21 Decembrie 2012;

• • un asteroid gigant care riscă să ne măture cu totul (fiindcă trece pe lângă Pământ – adică NASA știe de el și cică ne avertizează);

• • planeta Nibiru/planeta X care se află fix de partea cealaltă a Soarelui (și nimeni nu o vede, pentru că castravete);

• • NASA care e a masonilor;

• • NASA confirmă că o să avem o zi fără Soare pe cer (“știre” ce reapare anual pe Facebook. Doamne ferește să te obosești să verifici și site-ul lor oficial!);

• • Pământul e gol pe interior (SPOILER: nu e)

• • s-au găsit extratereștri pe X [X=orice planetă (sau satelit natural) care este cercetată la momentul respectiv; de preferat pe Marte, pentru că așa e tradiția];

• • extratereștrii au împiedicat un război nuclear pe Pământ;

• • proiectul Lucifer (SPOILER: nu are a face cu Dracu’)

• sau că în 1980 Barack Obama a fost teleportat cu încă niște unii pe Marte (să salute niște marțieni…serios!)

Mhm. Este peste tot și ne ascunde cam orice chestie care ar putea să ne facă viața la fel de palpitantă ca în Independence Day. Conspirația mea preferată este Project Blue Beam (check it out, neapărat), în care se spune că NASA vrea să implemeteze o religie New Age cu Antichristul ca Unișef și să înceapă New World Order, prin intermediul unor holograme care să îi păcălească pe cetățeni că are loc a doua venire a lui Iisus pe Pământ.

Numai că, prietene, NASA este o simplă agenţie spaţială şi nu doar SUA are agenție spațială, ci și o grămadă de alte țări, din care toate studiază fix ce studiază și ăia de la NASA. Dintre cele mai mari amintim:

• • China National Space Administration (CNSA – China)

• • Роскосмос (Roscosmos – RFSA – Rusia)

• • ESA – European Space Agency (care include 20 de țări europene, printre care și România)

• JAXA (Japan Aerospace Exploration Agency) – (Japonia)

Plus o grămadă altele (inclusiv Romanian Space Agency (ROSA), care ar putea face o grămadă de chestii mișto, dar nu are susținere nici din partea guvernului, nici din partea publicului). Ce vreau să spun e că NASA nu e singura care explorează Universul și spațiul. Sunt și alții, iar din asta rezultă că dacă toate tâmpeniile de mai sus ar fi adevărate, clar am auzi și la alte agenții spațiale. Dar dacă mint toți? Dacă NASA îi obligă să ascundă adevărul? NASA este o simplă agenţie spaţială şi nu este suverană peste nimeni. Adică nu are atâta putere încât să vină în Europa şi să le spună ăstora de la ESA “o să le spuneţi tuturor că am ajuns pe Lună şi să nu ciripiţi nimic altceva”. Pur şi simplu nu au nici un control asupra educaţiei din alte ţări.

Şi tu chiar crezi la modul cel mai serios că toţi cel puţin 400.000 de oameni care au lucrat vreodată la NASA + cel puţin alte de sute de mii de oameni care au lucrat în toţi anii ăştia prin alte agenţii spaţiale au tăcut timp de 49 de ani? Ia spune tu la 30 de oameni cel mai mare secret al tău şi vezi dacă trece o lună până să deschidă vreunul gura şi să dea mai departe. Le dau maxim o lună. Şi tu ai impresia că sute de mii de oameni au putut să-şi ţină gura timp de sute de ani. Şi să nu mai vorbim că mai ales în timpul Războiului Rece (şi după), dacă americanii nu ar fi fost pe Lună, ruşii ar fi trâmbiţat imediat. Nu crezi?

Şi apropo de ruşi. Știi ce mi se pare ciudat? Că nu există nici o teorie a conspiraţiei apropo de Yuri Gagarin, una care să spună “n-a ajuns niciodată în spaţiu”, chit că s-a întâmplat totul cu vreo 9 ani înainte de Apollo 11. De unde atâta încredere în ruşi şi Gagarin? N-avem filmări, n-avem poze, ci doar transmisiuni radio. Mai uşor de falsificat decât o filmare în studio! Din punctul meu de vedere Gagarin ar fi putut sta foarte bine în sufragerie să transmită mesajele “da, da, tovarăşi, e frumos în spaţiu”. Ce să mai zicem de Sputnik? Acolo am avut o serie de bipuri, cică din spațiu, și aia a fost. Şi totuşi n-avem încredere în SUA, dar avem încredere în URSS (da, că ştim cu toţii cât de transparent şi onest era URSS-ul, n-a minţit niciodată). Dacă americanii au minţit în timpul Războiului Rece, ruşii de ce nu ar fi făcut-o? Dacă tot o ținem cu logica asta, hai să nu discriminăm.

Ia gata cu prostiile!

Indiferent că eşti moonhoaxxer (deşi mi-e greu să cred că au stat să citească toată postarea asta) sau om nehotărât, ideea e simplă: e bine să îţi pui întrebări, dar încearcă să nu rămâi cu ele în aer, adică doar cu pusul de întrebări. Încearcă să afli şi explicaţia, că d-aia ţi-a dat natura creier. “Oare cum au trecut astronauţii prin centura Van Allen?”. Păi nu ştiu, ia vezi. Dă-i un search pe Google. Vrei să te ajut? “Ce.este.centura.van.allen”, “cum.au.trecut.astronauţii.prin.centura.van.allen”, “ce.fel.de.radiații.sunt.în.centura.van.allen”, “câtă.radiaţie.au.suferit.astronauţii.când.au.trecut.prin.centurile.van.allen” etc. Doar pentru că îţi pui întrebări nu înseamnă că poţi să tragi orice concluzie te taie pe tine. [Apropo, pentru alte minunății de argumente moonhoaxxer-ești, ia și citește postarea asta mai veche a blogului Cugetările Pietrei.]

Normal, mai sunt o grămadă de alte pseudoargumente ale căror explicaţie este inabilitatea omului de a căuta sau de a înţelege anumite informaţii care se află fix sub nasul lor (adică “de ce nu se văd stelele în fotografii?”, SERIOS?!?!), dar astea m-au enervat anul ăsta. Revin la anul cu altele. Acuma cel mai probabil o să zici că te dezgust cu aroganța mea fără limite, dar știi ce mi se pare culmea aroganței și de mii de ori mai nasol decât ce fac eu acum? Să nu ai habar de un subiect și de cum funcționează lumea din jurul tău, dar în schimb să ai îndrăzneala să îi contrazici pe oamenii care chiar studiază subiectul respectiv de ani buni.

Până una-alta, vorba lui Mitchell & Webb: