Medicamentele sunt făcute ca să reducă populația! Ce titlu imbecil. Probabil l-ai mai văzut pe Internet. În ultimii ani s-a creat un puternic curent anti-medicamente, mulțumită newagerilor care deși habar n-au în ce parte le e splina, știu ei totul despre ele și au ajuns la concluzia că sunt inutile și că mai mult îți fac rău. Mie mi s-a cam luat de tâmpeniile astea. Dar întrebările rămân pentru mulți oameni de pe Internet. Dacă sunt făcute să ne ajute, atunci de ce ne fac și rău? De ce chimioterapia te face să te simți rău de tot, dacă se presupune că vindecă tot felul de cancere? Folosindu-mă de unul din cele mai nasoale cazuri ale farmacologiei recente, o să îți explic de ce apar accidente și de ce, în ciuda lor, încă folosim medicamente.
Era pre-medicamente
Prin secolul al III-lea, Serenus Sammonicus recomanda în cartea sa Res Reconditae (Elemente Secrete) binecunoscuta incantație abracadabra ca leac pentru febra tifoidă (o boală destul de nasoală). Puteai să rostești cuvântul, no problemo, dar el spunea că era mult mai eficient dacă scriai cuvântul abracadabra pe o bucată de pergament, sub forma unui triunghi întors, și purtat la gât ca amuletă.
Pe măsură ce cuvântul abracadabra se micșorează, prin îndepărtarea unei litere de fiecare dată când este scris cuvântul, se presupune că la fel se va întâmpla și cu boala pacientului. La sfârșitul unei perioade de nouă zile amuleta este dată jos și aruncată peste umăr într-un râu care curge înspre est, încheind tratamentul. Mai târziu, prin 1665, în timpul epidemiei de ciumă bubonică, oamenii aplicau același procedeu pentru a preveni și a se vindeca de ciumă bubonică. Funcționa la fel de bine pe cât crezi.
Febra tifoidă este o boală destul de nasoală, cauzată de bacteria Salmonella typhi sau de Salmonella paratyphi (care cauzează o versiunea mai ușoară a acestei boli) și care se manifestă prin dureri de cap, apetit scăzut, letargie, febră foarte mare, dureri în diverse zone ale corpului, letargie și diaree. În trecut, se murea în vreo 20% din cazuri, dar acum numărul a fost redus pentru că există medicamente care previn sau omoară bacteriile respective: vaccinuri și antibiotice.
Una caldă: miracolele există
Pe 3 septembrie 1928, Alexander Fleming s-a întors în laboratorul său după o binemeritată vacanță. Acolo îl așteptau niște vase Petri nespălate, cu diverse culturi ale bacteriei Staphylococcus aureus (care cauzează abcese, diverse inflamații și pneumonie), pe care le lăsase cât a fost plecat. În toate vasele se formase mucegai, dar unul singur i-a atras atenția, pentru că acel vas era tare neobișnuit: avea mucegai ca toate celelalte vase, dar aici bacteria refuza să crească în jurul mucegaiului.
După ce s-a apucat să investigheze de ce se întâmpla toată chestia asta, și-a dat seama că mucegaiul respectiv era de vină. La momentul respectiv, însă, Fleming habar n-avea de efectele acestui mucegai ca potențial medicament. I-a pus numele de penicilină și a trimis mai multe mostre oamenilor de știință din diversele laboratoare din SUA și Europa, ca să verifice și ei.
Howard Florey și echipa sa de cercetători au fost primii care au descoperi potențialul penicilinei ca distrugător de bacterii in vivo (adică în ființe vii). Ei au testat penicilina pe șoareci (8 au fost injectați cu bacteria staphylococcus aureus, dintre care 4 au primit penicilină, 4 nu; la sfârșit, toți cei care au primit penicilină au supraviețuit, restul nu), iar apoi au început testele pe oameni, teste care au fost un succes deplin.
“Pare a fi un miracol.”– Howard Florey
Tu habar n-ai (nici eu, de altfel) cum era pe vremuri, când orice mică infecție putea să te omoare. Mai ales în război, din cauza infecțiilor, mii de soldați mureau și nu se mai întorceau acasă. Tot datorită bacteriilor, pe vremuri, o simplă zgârietură a unui spin de trandafir putea să te omoare (cum a fost cazul lui Albert Alexander, primul pacient care a luat penicilină).
În ziua de azi descoperirea penicilinei este privită ca unul din cele mai importante evenimente ale medicinei moderne, iar ea este doar unul din miile de medicamente care ne prelungesc viața sau care pur și simplu ne scapă de diverse neplăceri precum migrene, arsuri stomacale sau balonări. Iei o pastilă și aia e.
Una rece: graba strică treaba
Pe la sfârșitul anilor ’50, compania farmaceutică germană Chemie Grünenthal a creat un medicament numit talidomidă. Fiind asemănător ca structură cu barbituricele, a fost inițial vândut pentru a trata tulburările de somn, dar și pentru tratarea anxietății, gastritei, insomniei și tensiunii. Aparent a fost un succes, iar ulterior s-a mai descoperit că poate fi folosită cu succes și pentru tratarea grețurilor la femeile gravide. Astfel, a început să fie vândută în 40 de țări, în Europa, Africa, Australia, America de Sud și Canada, fără să fie nevoie de rețetă de la medic.
©Bonkers Institute
La scurt timp, însă, au apărut niște nereguli foarte mari: prin Europa, numeroase femei au început să nască niște copii cu malformații la nivelul mâinilor și picioarelor. Cazurile au început să crească într-un ritm amețitor și nimeni nu știa de ce. După niște ani traumatizanți, medicii au început să se uite și la mame, nu doar la copii, pentru stabilirea cauzei.
Vinovatul, se pare, era chiar medicamentul folosit pentru a trata grețurile gravidelor: talidomida. Se estimează că aproximativ 10.000 de copii s-au născut cu malformații din cauza lui, dintre care cam jumătate nu au reușit să ajungă adulți.
În SUA, situația stătea complet diferit. Frances Oldham Kelsey abia se angajase la FDA (Food and Drug Administration – Administrația pentru Alimente și Medicamente) când a primit de la compania farmaceutică Marrion Merrel Dow aplicația pentru talidomidă. Adică aceștia doreau să introducă medicamentul respectiv și pe piața din SUA. Deja fusese acceptat în Canada și alte 20 de țări din Europa și Africa, așa că până la urmă ar fi trebuit să fie doar o formalitate. Cu toate acestea, Kelsey nu era convinsă.
©FDA
Dovezile și studiile primite de la compania farmaceutică îi păreau mai degrabă a fi testimoniale, decât ceva concret și palpabil. Compania a făcut numeroase presiuni asupra ei, dar în cele din urmă aceasta a respins aplicația. Talidomida nu putea fi comercializată în SUA. Mai tâziu, Kelsey a fost decorată de președintele John F. Kennedy pentru integritatea sa. La sfârșitul lui 1961 medicamentul cu numele de talidomidă a fost retras oficial de pe piață (în unele locuri precum Africa sau Japonia ceva mai târziu).
De ce s-a întâmplat acest eveniment nefericit? Care a fost cauza? Nu știau oamenii de riscurile acestui medicament? Răspunsul este nu, nu în întregime. Deși a fost testată pe pacienți (practic, li s-a înmânat medicilor niște talidomidă, pe care au administrat-o diverșilor pacienți), aceste teste clinice s-au făcut la repezeală.
Plus că în momentul în care s-au făcut și testele astea, nu s-a gândit nimeni să vadă ce efecte teratogenice are (sau DACĂ are vreun efect teratogenic) asupra pacienților. Și nici nu le-a dat prin cap că medicamentul ar putea trece de placentă la făt. Efectiv nu știau că este posibil așa ceva! Nimeni nu s-a gândit că s-ar putea întâmpla asta.
Și totuși, talidomida este folosită chiar și azi pe o grămadă de pacienți. Oare n-am învățat nimic din trecut? Din contră! Chiar am învățat o grămadă de lucruri după acest incident: s-a impus un control mult mai riguros din partea statului în ceea ce privește medicamentele, fabricarea lor, realizarea testelor clinice și vânzarea lor cu sau fără rețetă.
În ziua de azi, talidomida este folosită la diverse boli și afecțiuni precum lepra (oameni care erau într-un stadiu destul de avansat au primit talidomidă, iar boala a regresat practic peste noapte), mielomul multiplu și a altor tipuri de cancer, pentru anumite simptome HIV/SIDA, etc. Cum se face că un medicament care a distrus atâtea vieți și a fost retras de pe rafturi poate fi folosit cu succes în atâtea alte boli, fără să își omoare pacienții?
Efecte adverse. De ce ne fac rău medicamentele (uneori)?
Înainte să mă apuc să scriu postarea, m-am uitat din curiozitate la efectele adverse ale Paracetamolului. Îl știi. Toată lumea îl știe. Este unul din cele mai întâlnite medicamente analgezice din casele noastre. Numa’ că e de ajuns să te uiți la prospect și…SFINTE CRISTOASE! Da’ numai uită-te la ce efecte adverse are. Te apucă groaza! Sângerări, scaune negre, sânge în urină, mâncărimi, de ce iei așa ceva și de ce se vinde așa ceva?!?!
Ok, bun, bun. Hai să tragem puțin aer în piept și să încercăm să înțelegem ce se întâmplă aici. Înainte de a începe să judeci orice medicament sau tratament, ține cont de faptul că al tău corp este minunat de complex și complicat. Am mai povestit, de exemplu, în postarea Microbiota Park despre bacteriile care fac parte din corpul tău, deși ele nu sunt tu.
Adică sunt niște ființe distincte de celulele corpului tău. Și nu sunt două-trei, ci cam 100 de trilioane, dintre care o grămadă de specii diferite. Numai dacă ții cont de chestia asta, deja te ia amețeala. Gândește-te cum interacționează între ele sau cu celulele din corpul tău. Deși planul general al corpului uman este similar pentru toți cei 7 miliarde și ceva de oameni, fiecare este unic în anumite privințe: de la bacteriile din el până la codul genetic. Dacă mai pui la socoteală și mediul în care acesta își face veacul, vârsta și alte afecțiuni, deja te ia cu leașin.
Am primit, de asemenea, următoarea precizare de la Draga, o prietenă care este și medic:
“În prospectul medicamentului găsim rubrica de efecte adverse care de obicei este înspăimântătoare. OMS-ul și FDA-ul impun precizarea în conținutul prospectului a oricărui eveniment apărut în timpul efectuării unui studiu de faza a IV-a (a cărui efectuare este obligatorie pentru scoaterea pe piață a unui medicament).
Exemplu: avem un studiu de fază IV pe augmentin. În timpul desfășurării lui, unul dintre subiecți mănâncă ca o vită fasole cu cârnați veche de vreo 4 zile. Și începe să vomite și să aibă scaune diareice.
Toată echipa coordonatoare știe că pacientul își vomită sufletul pentru că a mâncat mult și prost. Dar, pentru ca s-a întâmplat asta în timpul derulării unui studiu, va fi raportat către FDA ca un efect advers și așa va ajunge în prospect că 1% din pacienții pot prezenta episoade de vărsături.”
Conspiraționiștii urlă în gura mare că medicamentele sunt făcute ca să reducă populația, că mai mult ne fac rău (dovezile fiind că multe sunt retrase de pe piață, din diverse motive, și efectele lor adverse), dar uită să ia în considerare faptul că omul nu este o păpușă de lemn.
Corpul uman este un întreg Univers, incredibil de complex pe care medicii, experții în famarcologie, biochimiștii încearcă să îl înțeleagă. E greu să faci un medicament bun. Este incredibil de greu. Tu poți să faci mii de teste clinice și să nu îți apară nici un efect advers (sau secundar) neașteptat, dar la ceva vreme după ce l-ai scos pe piață (din cauza eșantionului mult mai mare) să apară mai multe. Pentru că apar tot felul de reacții complet neașteptate.
Uite, acum câțiva ani am lucrat ca Game Tester/QA Tester pentru o companie de jocuri pe telefon. Eu și colegii mei testam un joc pentru iPhone. Testam zilnic, timp de mai multe luni, de ne ieșea jocul pe nas. Aveam checklist-uri, aveam diverse protocoale, procedee și găseam o grămadă de erori.
Și totuși, după ce ieșea jocul pe piață, tot se găseau erori, oricât de mult am fi testat noi înainte (și nu eram doar o echipă de câțiva oameni, în afară de noi ăștia din România, mai testau și oameni din China, Coreea de Sud sau Franța). Asta pentru că jucătorii ajungeau să facă niște lucruri la care nimeni din departamentul de testări nu se gândise!
Combinații dubioase de genul “sari în zidul din partea dreaptă în timp ce încerci să tragi cu arma și să selectezi o altă armă, toate în același timp”. Așa e și cu medicamentele. Le testezi și le testezi cât poți tu de mult și de bine, dar când îi dai drumul pe piață, or să apară tot felul de combinații dubioase, care produc niște efecte pe nu le-ai fi bănuit în viața ta. Iar tu înveți din asta.
În momentul în care un medicament începe să se poarte prea dubios, îl retragi de pe piață (notă: nu toate medicamentele retrase fac rău, unele pur și simplu sunt retrase de pe piață pentru că nu mai există cerere). If anything, chestia asta arată că sistemul funcționează! Ai descoperit că ceva e în neregulă cu medicamentul și îl retragi imediat de pe piață.
Știi ce ar fi îngrijorător? Dacă medicamentul respectiv ar avea probleme și NU l-ai retrage. De asemenea, un medicament poate să eșueze și dintr-o grămadă de alte motive. Gândește-te că medicamentele alea de apar pe rafturi sunt alea foarte “norocoase”, pentru că aproximativ 99 din 100 de medicamente nici nu trec de faza de testare în eprubetă (efectiv prima fază a testării unui medicament).
Unele medicamente ajung să nu mai funcționeze fix din cauza ta. Antibioticele sunt unele din cele mai eficiente arme pe care le avem împotriva infecțiilor și bacteriilor de tot felul, dar în ultimii ani au început să piardă teren și să nu mai aibă nici un efect.
Cine e de vină? Omul de rând care s-a învățat să ia antibiotice pentru orice chestie banală sau chiar pentru viroze cum ar fi gripa (virozele sunt cauzate de virusuri, antibioticele omoară bacterii). Rezultatul? Bacteriile au început să devină rezistente la antibiotice. Multe din problemele ce apar sunt o consecință a abuzului pacientului (de exemplu, când se îndoapă cu analgezice; mi s-a întâmplat să iau și eu la un moment dat două pastile de ketonal la o distanță mai mică de timp între ele decât era recomandat).
Ah, și încă o chestie foarte importantă: orice medicament are efecte secundare (sau reacții adverse). Unele sunt atât de minore, încât nici nu le simți, în timp ce altele sunt…ă…mortale. D-aia putem să folosim în ziua de azi talidomida pentru diverse cancere, în timp ce acum vreo 60 de ani deforma copii: pentru că în timp ce o substanță dintr-un medicament reglează o funcție a corpului, aceeași substanță poate fi folosită de corp pentru a regla altă funcție, deci medicamentul reglează și acea funcție.
Iarăși, corpul uman e super complex și complicat și când mai ai și vreo afecțiune, totul devine cu atât mai complicat. E imposibil să nu existe efecte secundare sau adverse în vreun medicament, iar dacă vine careva să-ți vândă vreun medicament și îți spune că nu are nici un efect advers, dă-i o palmă, pentru că minte. Înseamnă că vinde pseudoștiință la pachet.
Un exemplu de efect advers și cum apare
AINS-urile (Antiinflamatoarele nesteroidiene) precum aspirina sunt folosite pentru a preveni cheagurile de sânge, inhibând un anumit grup de enzime din trombocite. Numai că aceste enzime sunt prezente și în căptușeala stomacului, fiind folosite pentru a o proteja. Din păcate aspirina nu are cum să facă distincția între ele, așa că în timp ce previne cheagurile de sânge, oprește și protejarea căptușelii stomacului, ducând la ulcer. Majoritatea efectelor secundare/reacțiilor adverse apar din aceste cauze, pentru că medicamentele nu sunt în stare să selecteze ținta la modul fix, oricât ai încerca.
Câteodată, efectele adverse ale unui medicament sunt chiar o binecuvântare: pe lângă talidomidă, Viagra (numele real, Sildenafil) este un alt exemplu. Inițial medicamentul a fost pus pe piață ca tratament pentru hipertensiune, dar azi e folosit ca tratament pentru disfuncții erectile.
O să zici “pfffff! Păi numai medicamentele astea sintetice, făcute de om au efecte adverse. Cele naturale nu au!”. Pe lângă faptul că multe medicamente sintetizate în laborator au fix aceeași construcție moleculară ca cele din natură, să știi că până și ceaiul de tei, de exemplu, are contraindicații. Știi de ce? Pentru că și substanțele din ceaiuri acționează la fel ca substanțele din celelalte medicamente. Până și Vitamina C are efecte adverse. Orice substanță din Univers îți poate da o nasoală în anumite condiții.
Mai are rost să avem încredere în medicamente?
Oamenii care o dau sus și tare că medicamentele sunt nasoale pentru că au reacții adverse, nu înțeleg că medicina se bazează pe metoda științifică și că metoda științifică se bazează pe greșeli. Ăștia sunt oamenii care au impresia că pentru a funcționa, un domeniu trebuie să fie Perfect (ca Dumnezeu), iar dacă nu funcționează perfect, apar greșeli și se tot schimbă, înseamnă că nu e bun. Să se arunce!
Dar NU! Tocmai asta e ideea, așa funcționează știința (după cum am mai povestit și în postarea Cum știm ce știm): greșești și corectezi. Dacă nu greșești, nu înveți. Știu că pare crud și că n-ar trebui să se întâmple chestii precum incidentul cu talidomida, dar așa e și în medicină. Într-adevă, greșelile și accidentele din domeniul ăsta ne afectează mai mult (pentru că ne afectează direct), dar e normal să apară. Pentru că oamenii nu sunt perfecți și nu știu totul.
Sunt unele lucruri de care nu îți dai seama până nu se întâmplă. Ca atunci când faci un program de calculator, îi dai drumul în lume și îți dai seama “hm, probabil că trebuia să pun și butonul blablabla”. Faptul că noi medicamente sunt scoase pe piață, iar altele sunt retrase (când încep să facă probleme), este extraordinar. Așa înaintăm, făcând greșeli și învățând din ele. De asemenea, de la incidentul cu talidomida, evaluarea și testarea medicamentelor se face mult mult mai riguros.
Unii spun că medicamentele sunt nasoale pentru că sunt rodul unei afaceri. Cică Big Pharma. D’apăi normal că totul este o afacere și că sunt rulate sume uriașe de bani! Tu știi doar că te duci la farmacie, dai banii și îți iei paracetamolul. Ce-ți pasă ție?
Da’ uite că în spatele chestiei ăsteia sunt zeci de ani de cercetări, substanțele respective trebuie să fie cumpărate sau sintetizate din alte elemente cumpărate. Trebuiesc finanțate testele clinice. E necesar să fie făcute aprobări. La absolut toate chestiile astea lucrează oameni. Da, industria farmaceutică este de miliarde de euro, și e normal. Domeniul medicinei este unul nobil, dar pentru restul e nevoie de bani, pentru că nimic din ce am enumerat mai sus nu crește în copaci.
Cancer!
Cele mai multe conspirații ce țin de medicină și medicamente se învârt în jurul cancerului. Nu, nu în jurul cancerelor, ci cancerului. Asta deoarece conspiraționistul de serviciu habar nu are că “cancerul” este de fapt “cancere”, pentru că fiecare tip de cancer e o boală diferită. Așa vezi conspirații cum că Big Pharma are leacul pentru cancer, dar nu vrea să îl facă public.
Leucemia e un tip de cancer, cancerul de plămân e un alt tip de cancer, cancerul la sân e și ăla un alt tip de cancer. Se manifestă diferit. Cancerele sunt fiecare declanșate de o grămadă de factori: ba genetici (instrucțiunile care îi spun celulei cum să se înmulțească sunt stricate), ba externi (radiații ionizante, de exemplu), deci nu există un singur “medicament”, un singur “vaccin”.
Un alt mit este că bicarbonatul de sodiu și sucul de lămâie vindecă “cancerul” (nu cancerele). Asta pentru că omu’ nu știe că acest grup de boli are drept cauză niște celule care se înmulțesc necontrolat. Aceste celule sunt defecte direct din codul lor genetic din ADN. În loc să primească niște instrucțiuni normale de genul “bă, înmulțiți-vă și voi, da’ cu măsură”, ele primesc ceva de genul “HAI, HAI, HAI, MAI MULȚI COPII, MAI MULTĂ ÎNMULȚIRE, DAȚI-I BICE, CĂ N-AVEM TIMP. VEDEM MAI ÎNCOLO CUM VĂ SUSȚINEM”.
Și uite așa ele ajung să se extindă și să formeze tumori, care parazitează corpul. O altă problemă majoră e că deși există destule diferențe între celulele canceroase și cele normale, sistemul tău imunitar pur și simplu nu le recunoaște tot timpul ca celule canceroase.
Conspiraționiștii acuză că radioterapia (tratarea tumorilor canceroase cu radiații ionizante) și chimioterapia (tratarea lor cu diverse substanțe chimice) sunt făcute doar ca să îi omoare pe pacienți și că fac mult rău. Da, au niște reacții adverse nasoale, iar fiecărui pacient îi sunt prezentate acestea de către medic, înainte de a începe tratamentul. Problema e că în momentul în care ataci tumoarea, ataci și celulele sănătoase din jur. Și nu ai cum altfel, oricât de mult ai ținti către celulele canceroase.
Revenind la ce ți-am spus mai sus în caseta Un exemplu de efect advers și cum apare, referitor la efectele adverse: multe medicamente pentru cancer au ca țintă enzimele pentru înmulțirea celulelor canceroase. Cu toate acestea, enzime identice sunt prezente și în alte țesuturi, de exemplu în măduva osoasă și foliculele de păr, care sunt țintite de medicamentele anti-cancer. Evitarea acestor efecte adverse cu aceste medicamente ar necesita să se găsească niște ținte prezente doar în celulele canceroase, nu și în celulele normale, dar chestia asta s-a dovedit a fi foarte dificilă în majoritatea cazurilor.
Până când o să putem edita direct ADN-ul acestora (să sperăm că nu suntem prea departe de momentul ăla), chimioterapia și radioterapia sunt cele mai bune soluții pe care le avem. În funcție de stadiul în care te afli cu cancerul, acestea pot fi eficiente sau nu. Boala colectivă numită cancer este super complexă.
Există nereguli în industria farmaceutică? Bineînțeles! Da, sunt medicamente care sunt scoase în grabă pe piață, din lăcomia anumitor producători.
Da, sunt medicamente care sunt prescrise greșit de medici care au făcut Medicina degeaba (am întâlnit cu carul). Da, sunt multe nereguli în industria farmaceutică. Dar chestiile astea au treabă cu natura umană, nu cu tehnologia medicamentelor în sine (pe care o blamează toți newagerii). Câteodată pur și simplu greșim din neatenție. La fel ca orice domeniu, nici farmacologia nu este perfectă. Se fac greșeli. Important e să învățăm ceva din ele.
Și dacă tot îți faci griji și vrei să faci ceva în legătură cu asta, luptă ca testele clinice făcute să fie cât mai la sânge și riguros (mulțumesc Raluca pentru link). Și în România avem probleme cu aplicarea lor, dar asta e vina autorităților, nu a medicamentelor în sine.
Dacă tot îți faci griji, întreabă doctorul și farmacistul, întreabă mai mulți, că nu degeaba au făcut cel puțin 6 ani de facultate. Știu mult mai multe despre corpul uman și despre medicamente decât mine sau tine și chiar sunt în măsură să îți ofere un sfat. Și sunt de sute de ori mai în măsură să facă asta decât diversele bloguri dubioase de pe care citești titluri de genul Medicamentele sunt făcute ca să reducă populația.
Citește direct sursele oficiale: World Health Organization, U.S. Food and Drug Administration, Food and Agriculture Organization of the United Nations, American Cancer Society, etc. Nu au de ce să te mintă. Oamenii din organizațiile astea chiar au studiat și lucrat ani întregi în domeniile respective, nu ca mine sau dubioșii ăștialalți cu bloguri. Și nu mai pune botul la conspirații de genul “ei au leacul la cancer, dar nu vor să ni-l dea” sau “E-urile sunt rele”, că ai trecut de vârsta de 5 ani. Citește din surse oficiale și încearcă să înțelegi de ce sunt unele chestii cum sunt (indiciu: nu, Ei nu vor să te omoare).
Am mai scris în postarea Chimie în doi pași despre motivele pentru care chiar n-ar trebui să fii speriat de bombe când afli că un anumit compus chimic se află în alimentele, vaccinurile sau medicamentele tale.
Ideea e că atunci când dai de o postare care îți spune că “medicamentul X conține elementul Y care te omoară”, întreabă-te: în ce cantitate te omoară elementul Y? în ce cantitate se găsește elementul Y? în ce condiții îți poate face rău elementul Y? de ce este încă folosit elementul Y în medicamentul X? ce spun sursele oficiale despre X și Y? Pentru că din câte ai citit până acum, răspunsul nu este niciodată simplu.
Medicamentele (inclusiv vaccinurile) nu sunt perfecte, pentru că oamenii nu sunt perfecți, dar reprezintă una din cele mai mari victorii pe care a avut-o omenirea în fața morții. Cu ajutorul lor am reușit să trăim mai mult ca oricând în istoria speciei noastre. Sunt o chestie atât de wow, pentru că sunt și super complexe. În loc să le atacăm, mai bine să le înțelegem și să învățăm să le apreciem pe ele și pe oamenii care le fac (apropo, veste bună, anul ăsta cică a fost descoperit primul antibiotic din ultimii 30 de ani). Să le mulțumim pentru că ne scapă de migrene, de balonări, de arsuri stomacale și că ne ajută să prindem ziua de mâine, ca să putem zâmbi în continuare alături de cei dragi.
You must be logged in to post a comment.