România este plină de oameni care cred în cel puțin o chestie pseudoștiințifică sau în superstiții. O parte din acei oameni duc toată treaba la un alt nivel și, având gura mai mare, apar la TV, în reviste, peste tot vorbindu-le altora despre ideile lor pseudoștiințifice. Din fericire, tot în România sunt oameni care își dau seama că ăștia din prima categorie spun prostii care pot afecta viața lor și pe a altora așa că se pun să îi combată cum pot. Unii, însă, deși ar putea să facă şi ei asta, stau locului, se uită la ăștia de luptă împotriva pseudoștiinței și spun: “de ce te oboseșți? Nu mai bine faci altceva mai frumos? De ce te chinui să te lupți cu oamenii proști? Ignoră-i.”
“Ce treabă au cu mine?”
Mereu mi s-a părut foarte egoist și complet lipsit de perspectivă argumentul ăsta cu “De ce te obosești?”, pentru că oamenii care îl folosesc efectiv nu înțeleg nimic din toată problema asta și felul în care prostiile altora te pot afecta pe tine. Un poem care ilustrează foarte bine toată treaba asta (deși nu e vorba despre pseudoștiință, dar trag nădejde că înțelegi și tu cu ce sens am pus-o aici) este cel compus de pastorul luteran Martin Niemöller:
First they came for the Socialists, and I did not speak out—Because I was not a Socialist.
Then they came for the Trade Unionists, and I did not speak out—Because I was not a Trade Unionist.
Then they came for the Jews, and I did not speak out—Because I was not a Jew.
Then they came for me—and there was no one left to speak for me.
Când un antivaxxer refuză să își vaccineze copilul, acțiunea sa are consecințe nu doar pentru copilul său, ci și pentru copii altora (herd immunity) și pentru tine. Când un flatearther sau moonhoaxer îi dă sus și tare cu Pământul că e plat și că omenirea nu a fost niciodată pe Lună, acțiunea asta pare să fie doar nebunia și ignoranța unei persoane, dar are potențialul de a deturna fonduri importante în cercetare (pe care se bazează specia umană, ca să avanseze tehnologic). Când o persoană anti-OMG (organisme modificate genetic) spune că OMG-urile sunt periculoase, acțiunea sa are potențialul de a prelungi foametea și sărăcia în țările nevoiașe.
Toate chestiile astea se întâmplă pentru că pseudoștiințificii respectivi au idei și au gura mai mare decât ăilalți, iar o idee nu poate fi oprită cu una cu două. Ideile sunt extraordinar de infecțioase, iar unul din principalele motive pentru care aceste idei pseudoștiințifice prind este pentru că efectiv cei care le propagă au gura mare și nu se rușinează de nimeni.
Cine are de câștigat într-o dezbatere cu un pseudoștiințific?
Greșeala pe care o fac mulți oameni care o dau p-aia cu “De ce te obosești?” când vine vorba de o dezbatere dintre un pseudoștiințific și un om…normal (din punctul ăsta de vedere) e că nu văd pădurea de copaci. În cazul ăsta copacii sunt cele două persoane care dezbat, iar pădurea este masa de oameni care stă pe margine și îi privește pe cei doi.
Pentru că, vezi tu, când dezbați (sau te cerți, ia-o cum vrei) cu cineva pe Facebook, de exemplu, nu sunteți doar voi doi într-o cameră. Sunteți voi doi într-un amfiteatru imens în care vin și pleacă oameni, dar mereu sunt o grămadă care stau pe margine și vă privesc. O parte din ei sunt deja hotărâți în problema pe care o dezbateți, dar o și mai mare parte din ei sunt nehotărâți. Nu au destule informații despre problema dezbătută și sunt aici ca să mai învețe, să se hotărască.
Când dezbat (sau contrazic) cu un pseudoștiințific d-ăsta pe Internet, nu o fac neapărat ca să îl “convertesc” pe el, ci ca să îi ajut pe cei de pe margine să se hotărască. În momentul dezbaterii oamenii ăia se uită la noi și probabil își spun “argumentele flateartherului par să aibă sens, de ce nu l-aș crede?”. În momentul în care te contrazici cu pseudoștiințificul, îi oferi contraargumente și îi arăți unde greșește, iar oamenii de pe margine le observă, se gândesc la ele, lucru care îi ajută să se hotărască.
Dialogurile socratice și dialogurile platonice se folosesc fix de această tehnică, în care problema este abordată din perspectiva unui dialog, a unei dezbateri dintre două persoane.
În plus, o dezbatere cu o persoană care nu îți împărtășește punctele de vedere îți antrenează abilitățile de argumentare. Înveți să identifici și să combați erori de logică, vezi cum gândesc alții și, nu în ultimul rând, înveți mai multe despre subiectul dezbătut. Înveți o grămadă de lucruri, doar discutând cu o persoană care are idei crețe pseudoștiințifice. Dacă un creaționist spune că nu are cum să aibă Pământul 4,6 miliarde de ani și te apuci să dezbați cu el, ajungi să înveți despre datarea cu carbon, despre erele geologice, despre felul în care se formează planetele etc.
Concluzie
Concluzia e că atitudinea de “EU, EU, EU” și “cu ce mă afectează pe mine” este egoistă și nocivă pentru grupul (fie că-i familie, bloc, oraș, județ, țară, specie) din care faci parte. Pentru că nu se reduce totul la tine. Cât chestii pe care în ziua de azi crezi că le-ai mai fi avut dacă toți marii inventatori, savanți sau oameni care au schimbat lumea s-ar fi gândit fix la ei? Și dacă nu vrei să te bagi, să te contrazici cu alții (sau nu-ți pasă), foarte bine! Da’ nu le mai pune bețe în roate ălora care se contrazic.
E foarte bine pentru toată lumea să te bagi în discuții d-astea (dacă ai habar). Pseudoștiința a prins avânt ca lumea în România pentru că oamenii care chiar știu știință și ar putea educa au preferat să tacă și să îi ignore pe ăia care spun prostii, în loc să îi corecteze și să arate în public de ce chestiile alea sunt prostii.
Ideile sunt niște chestii foarte puternice și infecțioase. E de ajuns să încolțească o idee nepotrivită și să nu i se opună nimeni (sau să i se opună prea puțini) ca să o ia totul razna. După cum ne-a învățat și istoria.
