Niciodată nu e prea târziu

Toţi suntem în şanţ, dar unii dintre noi privesc către stele.

(Oscar Wilde)

Povestea ei

Anul era 1929, locul era Gallup din statul New Mexico al SUA. Era o zi călduroasă de vară, cum numai pe 24 iunie poate fi, iar dintr-o cameră a spitalului local se auzea un ţipăt strident, ca de bebeluş căruia nu-i convine ceva. Şi chiar aşa era: cea care făcea hărmălaia cu pricina era Carolyn, pesemne nemulţumită că tocmai fusese născută şi făcuse cunoştinţă cu lumea din jur. În ciuda nemulţumirii acesteia, în cameră se aflau alţi doi oameni (pe lângă echipa medicală), care erau cât se poate de fericiţi, însă: Leonard şi Hazel Spellmann tocmai făcuseră cunoştinţă cu fiica lor.

Părinţii lui Carolyn nu erau nici unul om de ştiinţă şi nu aveau treabă cu ştiinţa: Leonard venise în Gallup ca să îşi deschidă un magazin de haine, iar Hazel era profesoară. De-a lungul tinereţii, nici Carolyn nu era foarte interesată de ştiinţă, cu atât mai puţin în ceea ce priveşte astronomia şi holbatul la stele (considera că astronomia este “destinată doar oamenilor cu barba albă, care fumează pipă şi se holbează la cer”). Dacă e să fim cinstiţi, singura treabă pe care a avut-o în tinereţe cu ştiinţa a fost un curs de geologie care o plictisea enorm. Aşa că a absolvit facultatea luând licenţa şi masteratul în istorie şi ştiinţe politice la Chico State University. Ce avea să facă mai departe? Nici ea nu ştia.

Viaţa ei avea să se schimbe, însă, în ziua nunţii fratelui ei. Richard Spellmann (fra’su) făcuse inginerie chimică la CalTech (California Institute for Technology) unde avea un coleg de cameră pe nume Eugene “Gene” Shoemaker, care venise la nunta lui să fie cavaler de onoare. Gene era ocupat cu lucrarea sa de doctorat la Princeton University, dar nu putea să rateze nunta colegului său de cameră. Şi ce alegere bună făcut! Acolo a întâlnit-o pentru prima oară pe Carolyn. Mai are rost să îţi spun ce este evident? S-au plăcut destul de mult, iar după nuntă (deşi Gene a plecat la facultate să-şi continue treaba), aceştia au continuat să îşi scrie scrisori. Asta se întâmpla în vara lui 1950. Mama ei deja îl cunoscuse pe Gene şi îi părea a fi un tânăr foarte de treabă, Richard (fratele ei) era şi el de acord cu acest curs al întâmplărilor, deci amândoi încurajau această relaţie.

Pe 18 August 1951, Carolyn Spellmann şi Gene Shoemaker şi-au spus “Da, bineînţeles!” şi s-au căsătorit. Carolyn avea 22 de ani şi ce îi plăcea la nebunie la Gene era faptul că acesta vorbea de geologie în aşa fel încât transforma un subiect plictisitor pentru ea într-o captivantă căutare a cunoaşterii. Ulterior au făcut trei copii şi în cele din urmă s-au stabilit în Flagstaff, Arizona, unde Gene a înfiinţat U.S. Geological Survey Astrogeology Science Center. Deşi aceasta îl acompania uneori pe Gene în călătoriile sale pe teren, a preferat să rămână cu copiii, să aibă grijă de ei.

Dar la fel cum puii de [insert nume de pasăre] cresc şi îşi părăsesc cuibul, aşa şi copiii soţilor Shoemaker au crescut şi în cele din urmă au pornit care încotro, fiecare cu treaba lui. Gene avea treaba lui, numai Carolyn stătea degeaba şi începuse să sufere de empty nest syndrome. Din fericire, Gene, cu o colegă pe numele de Eleanor Helin, porniseră cu ceva timp în urmă un program care îşi propunea să caute şi găsească asteroizi și alte corpuri cerești care îşi fac veacul prin preajma Pământului, iar aceştia aveau nevoie de ajutor. Carolyn n-a aşteptat să i se spună de două ori şi a acceptat să participe la program. La 51 de ani, în 1980, Carolyn Shoemaker îşi începuse cariera în astronomie.

Ce avea de făcut Carolyn? Trebuia să studieze nişte fotografii făcute fiecare la o distanţă de 45-60 minute una de cealaltă şi să vadă dacă se observă ceva deosebit. Era o muncă ce necesita o mare atenţie la detaliu, iar ea era foarte potrivită pentru chestia asta. Un student la Caltech pe numele de Bobby Bus a învăţat-o astronomie; munca era grea, dar lui Carolyn îi plăcea foarte mult ce făcea pentru că în fiecare zi învăţa ceva nou. Fiorul descoperirii era de neegalat.

Pe 24 martie 1993 s-a petrecut ceva extraordinar: în timp ce studiau o fotografie făcută de telescopul Schmidt de la observatorul Palomar din California, soţii Shoemaker şi colegul lor David Levy au observat o cometă care era foarte aproape de Jupiter şi avea…mai multe nuclee? Era cu siguranţă ceva deosebit, iar studiile de mai târziu aveau să confirme acest lucru: nou-descoperita cometă Shoemaker-Levy 9 nu orbita Soarele ca toate celelalte comete “normale”, ci orbita planeta Jupiter! Cometa Shoemaker-Levy 9 este una din cele mai cunoscute comete ale secolului XX şi cea mai mare descoperire a lui Gene Shoemaker, Carolyn Shoemaker şi David Levy, tocmai datorită faptului că orbita planeta Jupiter în loc de Soare.

Lecţii de viaţă

Carolyn a continuat să lucreze alături de Gene până la moartea acestuia în 1997, într-un accident de maşină (erau amândoi în automobil, dar Carolyn a scăpat doar cu răni grave, în timp ce Gene a murit imediat). E greu să faci o distincţie între munca şi viaţa lui Carolyn şi cea a lui Gene, nu de alta, dar aceştia s-au susţinut mereu unul pe celălalt, împingându-se de la spate. Fără entuziasmul debordant al lui Gene, Carolyn s-ar fi ţinut departe de astronomie, iar fără atenţia pentru detalii a lui Carolyn, Gene cu siguranţă n-ar mai fi avansat atât de mult cu programul său de căutare a asteroizilor apropiaţi de Pământ.

De ce am scris toată chestia asta? Făcând un pic de research pentru postarea de azi de pe pagina de Facebook, voiam iniţial să scriu despre cometa Shoemaker-Levy 9, dar mi-a atras atenţia povestea lui Carolyn şi am considerat că merită să fie spusă (foarte pe scurt, însă, că mai erau foarte multe de spus). Carolyn Shoemaker este o femeie extraordinară care are să ne înveţe ceva pe fiecare: este extraordinară pentru că la vârsta de 51 de ani, ar fi putut să stea locului şi să-şi vadă de bârfa cu vecinele, dar ea a decis să înveţe astronomie şi să caute asteroizi şi comete, este extraordinară că a avut o sete imensă de cunoaştere şi a descoperit o cometă împreună cu soţul ei. Avem o grămadă de lucruri de învăţat de la ea, chit că suntem bărbaţi sau femei: faptul că niciodată nu e prea târziu să te apuci de un hobby, de studiat un domeniu (oricât de serios şi intimidant ar fi el). Eu cred că atunci când oi ieşi la pensie o să mă apuc de matematică, pentru că n-am înţeles-o niciodată şi tare aş vrea să nu mor prost (cum s-ar zice).

În ziua de azi Carolyn are 88 de ani şi încă lucrează în domeniul astronomiei, iar până în momentul de faţă aceasta a descoperit 800 de asteroizi şi 32 de comete. Repet: şi-a început cariera în astronomie la 51 de ani, iar înainte de astea n-avea nici o treabă cu astronomia sau ştiinţa în general. Niciodată nu e prea târziu să faci sau să înveţi lucruri noi, chit că vorbim de pictat, croşetat sau căutat asteroizi. Carolyn Shoemaker ne învaţă că atâta timp cât suntem riguoşi, avem uneltele potrivite, ne luăm cunoştinţele din surse sigure (că doar n-a învăţat astronomie de la şamani) şi ne place ce facem, putem începe oricând: de la 20, de la 40, de la 51, de la 60 de ani, numai să faci totul cum trebuie, cu bucurie şi fără lehamite. Nu-ţi face iluzii: şi Carolyn a învăţat matematică şi fizică în draci şi a stat ore întregi (cam 13 ore pe noapte) de-a lungul anilor ăstora, dar a meritat? A meritat.

Putem pune o persoană precum Carolyn (care a început să studieze astronomia la 51 de ani) pe aceeaşi treaptă cu un astronom care lucrează în astronomie încă din facultate? Fireşte că nu, ultima persoană va şti şi va înţelege mai multe decât prima. Şi totuşi, uite câte poţi ajunge să faci dacă te interesează un anumit domeniu! Va trebui să mă scuzi pentru această postare patetică (în ambele sensuri, și ăla corect, și ăla incorect) cu iz de telenovelă, uşor diferită de ce scriu în general, dar sunt nişte lecţii valoroase aici şi chiar nu m-am putut abţine. În încheiere, Carolyn Shoemaker, cu nişte sfaturi: