The Switcheroo

După cum am vorbit de-a lungul timpului atât pe acest site (cât și în noua mea carte Pământul este plat!, care e ieftină ca braga…o bragă pe care o cumperi la un bistro de pe Calea Dorobanților), oamenii care propagă pseudoștiința se folosesc de o grămadă de tertipuri pentru a-i convinge pe alții de tot felul de idei crețe. Multe din ele sunt foarte subtile, iar în postarea de față urmează să discut despre una din acele strategii care e atât de subtilă încât atunci când a câștigat Campionatul Mondial de Subtilitate din 2017, abia după 3 luni și-a dat seama cineva că ea a câștigat. De fapt, dacă nu o știi deja, nu prea ai cum să o identifici, să îți dai seama când e folosită (sau chiar când o folosești, pentru că de multe ori e folosită și de non-pseudoștiințifici ca eroare de logică).

E rezonabil

Scurt și la obiect. Strategia este simplă: în momentul în care cei care propagă pseudoștiința sunt acuzați că afirmațiile lor sunt absurde și nu au nici o bază științifică, scot rapid la înaintare o altă afirmație care este foarte rezonabilă (una care este un fapt cunoscut și chiar are bază științifică) și să o înlocuiască p-aia absurdă cu ea. Chestia asta îi ajută în două feluri:

1. Le dai dreptate. Fiind o afirmație de bun simț, care este factuală, este cinstit să dai dreptate acelei afirmații. Problema e că în momentul în care faci acest lucru, îi ajuți instant să obțină niște legitimitate în plus. Pentru că ei (și publicul, dacă există) nu pot face diferența dintre afirmațiile lor și nici nu înțeleg de ce în cazul ăsta ai fi de acord. Astfel, raționamentul lor este că dacă ar spune tâmpenii, n-ai mai fi deloc de acord cu ei. “Păi dacă până și tu care îi contrazici ești de acord cu ei…”
2. Este o rampă de lansare în lumea conspiraționiștilor pentru cei mai puțin sceptici. “Dacă au dreptate în ceea ce privește afirmația asta, poate au dreptate și apropo de afirmațiile alea care la început păreau absurde. De ce nu?”

Chestia asta poate fi descrisă și ca fiind un hering roșu, unde atenția ta (și a publicului) este redirecționată prin folosirea unui subiect irelevant pentru ce se discută.

Hai să vedem și un exemplu. Noua “Medicină” Germană (ghilimelele îmi aparțin; ei, din păcate, nu le folosesc) este o pseudoștiință ce afirmă, în esență, că în realitate toate afecțiunile și bolile de care suferim apar din cauza unor conflicte psihologice. Toate. Conform adepților acestei idei, de exemplu, bronșita nu este o infecție virală, ci apare din cauza unui “conflict de teamă teritorială sau de spaimă și șoc (ne temem să nu ne pierdem teritoriul sau poziția socială în acel mediu)”, lucru care, bineînțeles, contrazice tot ce au învățat medicina și biologia în ultimii 200 de ani: știm cu siguranță că 90% din cauzele bronșitei acute sunt infecțiile virale, iar în cealaltă 10% este cauzată de bacterii precum Mycoplasma pneumoniae sau Bordetella pertussis, iar bronșita cronică este cauzată în principal de fumatul tutunului. Știm asta pentru că avem niște studii și experimente pe care să ne bazăm. Acuma, că s-o dovedi că sunt alte bacterii sau virusuri, aia e, ideea e că știm cu siguranță că nu e vorba de un “conflict de teamă teritorială”.

Care este argumentul lor rezonabil în cazul Noii Medicine Germane, cârligul care îi convinge și atrage pe mulți în lumea lor?

Dar nu ai auzit de afecțiunile psihosomatice? De somatizări?

Afecțiunile psihosomatice sunt acele afecțiuni medicale a căror apariție și/sau evoluție este afectată de factori psihologici. În general, însă, ei bagă la înaintare stresul și efectele lui asupra sănătății. Bineînțeles, este un fapt cunoscut de medici că stresul poate accentua anumite afecțiuni sau poate întârzia vindecarea corpului. Poți avea cefalee, dureri abdominale, dureri de spate, greață, flatulență etc. Până în momentul de față înțelegem destul de bine care-i faza cu stresul și cunoaștem mecanismele biologice în baza cărora funcționează și ce efect are asupra corpului uman.

Astfel, în cazul ăsta, în momentul în care o persoană normală afirmă că prin prisma lucrurilor învățate până în momentul de față în medicină și biologie este absurd ce zic NMG-iștii, aceștia o să îi distragă atenția și o să scoată rapid la înaintare o chestie de bun simț, universal cunoscută și acceptată. Ba mai mult, cea mai ironică fază este (într-o mișcare stupid de clasică a pseudoștiințificilor) că după ce au făcut cu ou și oțet știința (că e o conspirație Big Pharma, că nu știe nimic știința, că nu poți avea încredere în ea), dau ca argument rezonabil și plauzibil faza cu somatizările, care până la urmă sunt susținute tot de studii științifice.

Un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi

Acum vreo 3 ani vorbeam în Cum a dat omenirea o palmă morții despre teoria miasmatică și teoria germenilor. Foarte pe scurt: teoria miasmatică era ipoteza care a domnit până prin secolul al XIX-lea, care afirma că toate bolile provin de la mirosurile neplăcute. Teoria germenilor este teoria actuală care afirmă că o bună parte din boli și afecțiuni apar din pricina unor agenți patogeni (virusuri, bacterii, fungi).

Bineînțeles, teoria miasmatică nu mai este de actualitate, fiind considerată pseudoștiință, dar a avut și ea o contribuție foarte importantă în medicină: oamenii au început să pună foarte mare accent pe igienă. Firește, având în vedere că teoria miasmatică lega bolile strict de mirosuri urâte și mizerie, aceștia au încurajat curățenia în spitale, în case, peste tot. Au avut dreptate în privința asta.

Și totuși, doar pentru că un ceas stricat arată ora exactă de două ori pe zi, nu înseamnă că nu e stricat. Teoria miasmatică tot e pseudoștiință din cauza ideilor sale, așa că nu o putem accepta doar pentru că a avut dreptate într-o singură privință. Și chiar așa a fost mai degrabă o coincidență, deoarece, după cum știm în ziua de azi, mizeria ajută la înmulțirea și propagarea agenților patogeni. Ei nu știau asta, nu știau de existența acestor agenți patogeni (sau nu acceptau existența lor), ci doar că mizeria duce la boli. Concluzia corectă, dar logica greșită.

Am vrut să vorbesc despre asta, pentru că de multe ori adepții pseudoștiinței (newagerii, în special) folosesc tactica asta. “Uite, știința spune chestia asta, și noi spunem chestia asta, deci nu poți să spui că suntem pseudoștiință.” Asta pentru că de multe ori, pseudoștiința (mai ales cea care se dă drept medicină) înglobează niște idei de bun simț, pe care orice om cu juma’ de creier le conștientizează ca fiind adevărate sau bune pentru noi.

De exemplu, mulți șarlatani d-ăștia guru newageri presărează ideile lor (că vaccinurile fac rău, că orice ingredient greu de pronunțat e rău pentru noi, că Big Pharma conspiră împotriva ta, că sucul de lămâie te vindecă de cancere, că “chimicalele” sunt toate rele pentru noi, că ciupercile vin din spațiu, că te poți vindeca de boli doar cu puterea gândului etc.) cu niște idei de bun simț: “mănâncă sănătos”, “fă mișcare”, “fă lucruri care să te relaxeze” etc. Lucruri de bun simț pe care, din nou, orice om cu juma’ de creier le știe și orice medic recomandă. Iar omul când citește chestiile astea, se gândește: “Da, asta știam și eu, au dreptate ăștia. Dacă au dreptate cu chestia asta, până la urmă poate au dreptate și cu celelalte chestii pe care le spun.” Dar din nou, doar pentru că este adevărată o chestie de bun simț pe care până la urmă o știe toată lumea, nu înseamnă că restul ideilor sunt bune.

Griji cu lapte

Cel mai eficient e când adepții pseudoștiinței scot la înaintare niște griji rezonabile în încercarea de a-i convinge pe cei nehotărâți. Adică folosesc niște preocupări și griji de bun simț pe care oricine le are în ideea de a-și promova propriile idei. Acum câteva zile am avut onoarea să fiu băgat în seamă de pagina de Facebook “Vaccinurile – cunoaște riscurile” (pagină de antivacciniști) care au vrut probabil să-mi facă o recenzie la carte și să demaște faptul că sunt plătit de Big Pharma, dar au rămas blocați la textul de pe coperta cărții, pentru că atâta s-a putut din partea lor.

Vaccinurile – cunoaște riscurile

Ce nume interesant de grup. “Cunoaște riscurile” ăla e important. D-aia l-am și bolduit. Da, după cum am mai spus și în postarea Medicamentele: avem nevoie de ele?, medicamentele în general au și niște efecte adverse și prezintă niște riscuri. Nu există medicamente care să nu aibă efecte adverse sau efecte secundare. Și aici vorbim de orice tratament medical (inclusiv ceaiul de mușețel sau de mentă, pentru afecțiuni minore). Este rezonabil să vrei să înțelegi care sunt acele riscuri. Ba chiar (ia uite ce drăguț!) antivacciniștii vieții te invită să citești prospectele vaccinurilor, să vezi de fapt care-i treaba cu ele și să judeci de unul singur.

Bineînțeles, ceea ce pare a fi un act de bunăvoință este de fapt o tactică vicleană de a ajunge să crezi tot felul de absurdități precum “vaccinurile cauzează autism” și “e o conspirație mondială pentru a reduce populația”. Pentru că ești invitat să citești prospectul vaccinurilor să afli de riscurile lor, dar nu îți și sunt interpretate (sau, dacă îți sunt interpretate, au grijă că informațiile să fie distorsionate), nu ți se explică raportul riscuri-beneficii și de ce e important, nu ți se explică rolul fiecărui ingredient al vaccinului etc. În schimb, ei îți arată că vaccinul conține mercur, că are un virus în el și atât, iar concluziile le tragi singur; concluzii care mereu sunt greșite, mai ales după ce au avut grijă să sădească și ei niște semințe ale îndoielii în mintea ta.

Este normal să fii curios ce conține un medicament, este normal să te întrebi care sunt efectele negative ale lor; anormal este, însă, felul în care aceștia reușesc să-ți formeze niște concluzii greșite și absurde, pornind de la ceva firesc.

Bineînțeles, nu este ceva exclusiv antivacciniștilor, după cum am mai spus. De exemplu, acum două-trei săptămâni râdeam de ăștia anti-5G și de argumentele lor absurde (cum ar fi că 5G-ul poate afecta ADN-ul uman). Adesea întrebarea care vine ca răspuns este:

Adică tu vrei să spui că 5G-ul chiar nu poate avea nici un efect negativ asupra sănătății?

La care răspunsul oricui știe un pic de fizică și biologie este că, firește, există efecte negative, dar…

Și aici te prind: “aha! deci recunoști că există așa ceva! deci avem dreptate”. Pentru ei nu contează că în realitate aceste efecte negative sunt potențiale și total diferite de cele închipuite de ei sau că apar în cazuri excepționale peste care nu dai în viața de zi cu zi (radiațiile respective să fie într-o concentrație mare), important e că tu recunoști că au efecte adverse. De exemplu, radiațiile non-ionizante au potențialul de a ne face rău, dar nu în felul în care zic ei; undele radio (din care face parte și 5G-ul), microundele și undele infraroșii sunt prea mari ca să afecteze ADN-ul. În schimb, ele zgâlțâie moleculele unui lucru, moment în care îi crește temperatura și îl încălzește. Te pot supraîncălzi. De asemenea, da, microundele pot fi mortale, dar pentru asta trebuie să îți bagi capul într-un cuptor cu microunde în funcțiune, pentru că în interiorul său concentrația de microunde pe centimetru cub (sau cum s-o măsura ea) este mult mai mare decât cele pe care le întâlnești în viața de zi cu zi la antenele parabolice, Bluetooth, GPS, ușile automate sau orice alte tehnologii care folosesc astfel de radiații.

Din nou, rolul acestor afirmații sau griji total rezonabile pe care ei le introduc în argumentarea lor este să te facă să gândești “da, uite, știm de chestiile astea și au dreptate, deci de ce nu ar avea dreptate și cu celelate afirmații ale lor?”, să renunți ușor-ușor la scepticism.

Schimbarea contextului

Ce se întâmplă mai exact în toate cazurile astea este că pseudoștiințificii schimbă într-un mod foarte subtil contextul în care au loc aceste discuții. Nu de puține ori ai auzit întrebările astea:

• “oare chiar nu poți recunoaște că nu putem ști totul?”
• “chiar nu poți recunoaște că X poate avea efecte negative asupra sănătății?”
• “chiar nu poți recunoaște că există posibilitatea să te înșeli?”
• “ai fost tu acolo, să vezi?”

Și întrebările astea apar mereu când vine vorba de domenii despre chiar avem habar, în care avem destule dovezi să acceptăm ce acceptăm, cum ar fi: teoria evoluției, faptul că Pământul este un sferoid, faptul că radiațiile non-ionizante nu sunt în general nocive etc. Rolul lor este a sădi sămânța îndoielii, prin mutarea contextului (am înțeles că în filozofie îi spune contextualism epistemic).

În viața de zi cu zi ne putem baza pe știință și pe concluziile sale (doar folosești un calculator/smartphone care funcționează pe electricitate și are internet, nu?). Dacă nu ne-am putea baza pe ele, pur și simplu nu am mai merge la spital să ne tratăm, nu am mai merge cu automobilele, nu am mai folosi nimic ce consumă electricitate și așa mai departe. Bineînțeles că nu putem ști totul, dar într-o lume în care dovezile pentru teoria evoluției apar constant dintr-o sumedenie de domenii științifice precum biologie, paleontologie, genetică, anatomie, chimie, biochimie, geofizică și chiar geologie (exemplu de doar câteva), suntem cât se poate de îndreptățiți să o acceptăm ca fiind adevărată și suficientă pentru a explica lumea din jur.

“Oare chiar nu poți recunoaște că nu putem ști totul?” sau “Ai fost tu acolo să vezi?” sunt doar niște metode (foarte eficiente) pentru a ne transporta dintr-un context în care putem avea încredere în experții dintr-un anumit domeniu (adică, ciudat, pâna la discuția despre Pământul plat sau 5G, nu prea ne-am îndoit de priceperea fizicienilor, acuma brusc, da) într-un context în care în cel mai fericit caz aceștia sunt niște imbecili, iar în cel mai rău caz niște ticăloși care pun umărul la distrugerea civilizației umane.

Astfel, pentru a avea succes, detractorii teoriei evoluției te târăsc într-un context în care toate aceste dovezi nu fac nici cât o ceapă degerată, într-o lume în care nu poți avea încredere în știință. La fel procedează adesea și adepții Pământului plat. Prin punerea acelor întrebări, pseudoștiințificul vă mută într-un context “sceptic” în care, dacă există posibilitatea cât de mică de a te îndoi de ceva (sau de a te înșela), atunci nu cunoști cu adevărat acel ceva.

Au dreptate ăștia cu pseduoștiința că nu putem ști cu siguranță că Pământul este sferoid; da, dar asta doar într-o lume în care ignori complet toate fotografiile și dovezile comunității științifice și testimonialele astronauților, o lume în care NASA și toate celelalte agenții spațiale și toți ceilalți oameni de știință conspiră împotriva ta. În acel nou context, chiar nu avem de unde ști asta. Dar, până la urmă, dacă e s-o luăm așa, nu putem fi siguri de nimic. Din fericire, nu trăim într-o astfel de lume. Trăim într-o lume în care se fac studii, experimente, se verifică de către oameni care sunt pasionați de ce fac, oameni care au sentimente și nu sunt niște sclavi roboți, o lume care îți permite să folosești internetul ca să te uiți la poze cu pisici, să delirezi cu alții, să te tratezi la spital, să-ți construiești casa, tocmai datorită acelor studii, experimente și verificări. E o lume bună.