Ce ar face Galileo Galilei?

Galileo Galilei a fost un om extraordinar. Astronom, matematician, filozof, fizician și inginer, i-a mai dat un șut omenirii în direcția potrivită. Iar pentru asta îl cinstim și azi, la 375 ani după moartea sa. Mă rog…o parte din noi. Cealaltă parte din populația globului preferă să îl fetișizeze într-o scuză pentru tot felul de tâmpenii debitate de pseudoștiințifici, newageri și conspiraționiști. Uite de ce să nu o faci și tu.

Premisa

De ce atunci cand cineva are o alta parere, gindeste altfel sau vrea altceva de la viata asta decit majoritatea este pus la zid??? …dc trebuie judecat pt asta? ..pt ca nu vrea sa gindeasca in tipare si sa isi traiasca viata in tipar??…ea nu crede in vaccin si medicamente…nici eu nu cred!!..si mai sunt multi care au aceste convingeri pe toata planeta…si nu din senin!…cel putin eu am trecut prin experiente si asa mi am schimbat convingerile stilul de viata si modul de a gindi…de a vedea altfel lucrurile…

Acest citat nu e din Platon sau din Nicolae Iorga, chit că pare a fi dintr-un mare clasic. În schimb, este un banal comment la un status de Facebook. Context? A fost scris ca răspuns la un status de-al lui George Bonea, în care făcea mișto de un status de-al Oliviei Steer. De ăsta mai exact:

Dar în această postare nu este vorba de Olivia. I have smaller fish to fry. Am dat chestia asta doar ca să ai un context. Hai să ne concentrăm, în schimb, pe citatul care l-am dat mai sus, pentru că deși este scris de o singură domnișoară, este gândit zilnic de cel puțin câteva sute de mii de români.

Galileo se învârte în mormânt

De fapt și de drept este vorba de o eroare logică. Una atât de des întâlnită, încât are propriul nume: Galileo gambit sau Galileo fallacy. Este o eroare logică, simplă, dramatică și de efect.

Galileo fallacy este eroarea de logică ce afirmă că dacă ideile tale stârnesc criticile sau batjocura experților dintr-un anumit domeniu, atunci clar ai dreptate!

Ce treabă are cu Galileo? Păi el a fost un om inteligent care a susținut teoria heliocentrică. Extraordinar de importantă treaba asta. Bisericii nu i-a plăcut chestia respectivă, însă, pentru că ar fi diminuat din puterea ei și a religiei. “Să pui Soarele în centrul Universului în locul Pământului? Cum să dai omenirea jos de pe piedestalul ei? Ia vino tu să discutăm puțin” și-au zis mai marii Bisericii. Au încercat să îl convingă să renunțe la ideile astea de prost gust, dar Galileo nu și nu. Nici să n-audă de așa ceva.

Și uite așa, nedorind să se lepede de Satana, Galileo a fost condamnat la arest la domiciliu până a dat colțu’. Asta este povestea clasică despre cum un singur om sigur pe el a rămas de neclintit în fața autorităților și a ajuns să schimbe lumea.

Practic, raționamentul celui care face această eroare de logică este următorul:

Au râs de Galileo, iar el a avut dreptate. Râd de mine, deci am dreptate.

Schematic vorbind situația stă cam așa:

• Premisa 1: A este X și Y
• Premisa 2: B este X
• Concluzia: B este Y

Chit că în citatul pe care l-am dat eu mai sus e vorba de vaccinuri și medicamente, Galileo fallacy apare oriunde e nevoie să apară, de orice domeniu științific am vorbi. Ești un fizician care contrazice TEORIA evoluției? Dă-te rănit, urlă, joacă teatru, țipă într-un mod dramatic “O, Fortuna! Priviți acești oameni de știință, autoritățile cum încearcă să îmi pună călușul în gură, fix ca lui Galileo Galilei!”

Un detaliu infim pe care îl uită oamenii ăștia (și tipa care a dat commentul de la care a pornit toată postarea asta) e că Galileo Galilei a făcut niște observații care au fost demonstrate concret și empiric atât în timpul vieții sale cât și în ziua de azi, la aproape 400 de ani de la tărășenia asta. În mod suspect, nu e de ajuns să fii pus la zid ca să ai dreptate, chiar trebuie să și gândești rațional cumva și să îți susții afirmațiile științific. Ideile susținute de tine nu devin valide doar în virtutea faptului că te opui ideilor mainstream sau că te critică alții.

Cel mai important lucru de reținut e că aici nu vorbim de păreri de genul “eu cred că Gabriel Cotabiță e mai tare ca IRIS”, ci de probleme științifice, pentru care nu există cale de mijloc. Ori e una, ori e alta. Tipa care a dat commentul spune la un moment dat “dc trebuie judecat pt asta? ..pt ca nu vrea sa gindeasca in tipare si sa isi traiasca viata in tipar??”, dar problema e că oricât de mult ai gândi tu în afara tiparelor că Pământul e plat sau că “nu crezi” în vaccinuri și medicamente, pe Univers îl doare în ambele coate de ce crezi tu. La sfârșitul zilei, Pământul e tot sferoid, iar vaccinurile și medicamentele tot funcționează.

Variațiuni pe tema

Galileo fallacy are o grămadă de variațiuni folosite non-stop de omu’ de rând și parcă ți-aș mai aminti de încă două:

“You get the most flak when you’re over the target”

La o adică, primești cele mai multe critici atunci când te afli deasupra țintei. Faptul că cineva te critică este o dovadă de netăgăduit că ai dreptate. Altfel nu te-ar mai critica, nu? Astfel, mai mult ca sigur ideea ta că fizica cuantică ne arată că nu există moarte este corectă 100%, doar în virtutea faptului că alții te critică. Dacă nu ar fi validă, clar nu s-ar mai obosi să te critice, nu?

Argumentum ad martyrdom

Apelul la martiriu este simplu și ăsta: o idee devine automat adevărată dacă persoana care o emite este percepută ca fiind detestată pentru ideea respectivă. Astfel, acea persoană luptă împotriva urii (închipuite) ațintite asupra ei în încercarea de a arăta lumii adevărul, devenind astfel un martir. Cum concepția obișnuită e că un martir nu are cum să moară degeaba (pentru o convingere greșită), martiriul respectiv este o dovadă că ideea aceea este cât se poate de adevărată. Mesajul care vrea să reiasă din această eroare de logică este că oamenii te detestă tocmai pentru adevărul ideilor tale.

Îi percep că mă urăsc, deci am dreptate.

Este și un extraordinar apel la milă. Pentru că ți se bagă în față sacrificiul unui om pentru a te trage de partea unei idei și are la bază ideea de neclintit că un martir, un om care se sacrifică pentru ceva, nu se poate înșela. Oamenii nici măcar nu vor să se gândească la posibilitatea că poate martirii mor și pentru idei false (sunt sigur că ăia din ISIS care se sinucid pe bandă rulantă au totală dreptate). Astfel, într-un tur de forță al lipsei de gândire critică, moartea unui om pentru o idee face automat acea idee validă. Înțelegi?

Unde-s mulți prostia crește

Aș mai vrea să adresez o mică problemă în ce a spus tipa din commentul de la începutul postării, adică asta:

si mai sunt multi care au aceste convingeri pe toata planeta…si nu din senin!…cel putin eu am trecut prin experiente si asa mi am schimbat convingerile stilul de viata si modul de a gindi…de a vedea altfel lucrurile…

Lasă, baby, sunt pe lumea asta milioane de oameni care au impresia că Pământul e plat, că nu e nimic în neregulă să îți bați soția, că apa are sentimente și că au văzut-o pe Fecioara Maria în scoarța unui copac.

Și asta este o eroare de logică numită argumentum ad populum, care afirmă că doar pentru că o idee este acceptată de mai mulți oameni, înseamnă că-i corectă sau validă. Partea proastă e că cel mai probabil mulți ăia care au convingeri pe toată planeta nu fac diferența dintre mercur ca element chimic de sine stătător și mercurul inclus într-un compus chimic, în schimb au niște păreri puternice și de neclintit în ceea ce privește medicamentele! Pot fi miliarde de oameni care să creadă că gravitația nu există și că pot zbura dacă se aruncă de la etajul 8, dar asta nu înseamnă că o să se și întâmple asta.

Experiența ta nu spune nimic despre validitatea acelei idei, atâta timp cât tu nu ai cunoștințele necesare să evaluezi corect ce ți se întâmplă. Adică degeaba ți se întâmplă ție chestii, dacă tu le înțelegi prost. Tu știi câți oameni au confundat norii lenticulari cu niște farfurii zburătoare extraterestre? O grămadă! Și firește că nu s-au înșelat, dacă folosim raționamentul ăsta, că au văzut ceva, au o convingere, trag o concluzie care automat e adevărată! Pentru că au trecut ei printr-o experiență!

“Da’ stai așa!”, mă tragi de mânecă, “da’ cum rămâne cu ultimul pas din metoda științifică? Cu peer-review? Nu asta zice? Că pentru ca o teorie să fie corectă, ea trebuie să fie acceptată de mai mulți oameni de știință? De ce să avem încredere în asta? Nu e totuna?”

NU. Ideea e că o idee poate să fie acceptată de milioane de oameni și să fie corectă, DAR ea trebuie să fie dovedită ca fiind corectă. Când vorbești de peer-review, vorbești de mai mulți oameni de știință care găsesc în mod independent aceleași dovezi pentru validarea unei idei. Asta în primul rând. Abia apoi se pun ei de acord și zic “da, e adevărat”. Înțelegi?

Da, acceptăm faptul că Big Bang-ul a avut loc pentru că întreaga comunitate științifică spune asta (adică milioane de oameni), dar oamenii ăștia se bazează pe studii, observații, dovezi, nu pentru că așa au simțit ei. Asta e diferența crucială.

În fine

Și asta e ideea: dacă vrei să fii ca Galileo Galilei și să te dai rănit la aripă, trebuie nu numai să fii detestat și batjocorit de experții din domeniu, ci trebuie să ai și dreptate, adică dovezile pe care le deții să îți sprijine poziția față de problema respectivă. Doar pentru că cineva te batjocorește, te detestă, te critică, nu înseamnă automat că ai dreptate. După cum spunea Carl Sagan:

Dar faptul că s-a râs de unele genii nu înseamnă că toți cei de care se râde sunt genii. Au râs de Columb, au râs de Fulton, au râs de frații Wright. Au râs, de asemenea, și de Bozo Clovnul.