Supranumiți drept „ochiul dracului” sau „fă ce vrei fără să suporți consecințele”, banii sunt rădăcina răului din lume. Însăși Biblia, această Constituție spirituală (fie că vrei sau nu) fără de care am deveni niște sălbatici, denigrează banul. Fiindcă e ochiul dracului.
Acum vreo două săptămâni am citit pe net povestea incredibilă a unui tip care de 12 ani trăiește fără bani. Omul pur și simplu a divorțat de bani. Acesta este visul umed al miliardelor de oameni de pe Terra, un vis în care pacea domnește în lume, mielul stă lângă leu în jurul focului, mielul face dragoste cu leul, iese un mileu. Firește că juma’ din cititori au fost loviți din plin de izul sentimentalist generat de această poveste, i-au apucat palpitațiile și au început să bocească mai ceva ca o gagică ușor impresionabilă pe care ai pus-o să se uite la Titanic. Una din marile dorințe ale omenirii pe lângă pacea mondială este abolirea banilor, convinși fiind că odată cu dispariția acestora ne vom integra în absolut și vom putea să trăim liberi ca caii pe pajiște. Fiindcă e mișto să dai vina pe niște lucruri neînsuflețite.
Partea 1. Trecutul
Acum vreo 100.000 de ani, omul a început să facă troc cu alții din specia sa. Fiindcă oamenii au nevoi, iar unul din ei avea nevoie de un lucru pe care celălalt îl avea și viceversa. Așa că au început să dea un bou pe un cal, douăzeci de baloți de fân pe doi saci de grâne, etc. Și au văzut că e bine.
Faceți cunoștință cu Ahatiwaqrat.
Ahatiwaqrat avea doi boi care semănau dubios de mult cu el. Aveau până și aceeași privire tâmpă. Problema este că acești doi boi erau singurele ființe de pe acest Pământ plat care îi permiteau să le ia în brațe. Vecinul lui, Sagil-Zimu, avea mult grâu, iar Ahatiwaqrat vroia acel grâu fără să renunțe la boi.
Ahatiwaqrat nu era singurul care avea probleme cu trocul. Climatul economic deja se schimbase fiindcă civilizația umană începuse să evolueze, de data asta pe bune. Totul devenise foarte complex, se făceau trocuri din ce în ce mai multe și totul era prea complicat ca să mai recurgi la această metodă învechită de schimb. Atunci au apărut banii. Da, banii au apărut ca soluție pentru problemele complexe din economia emergentă. Banii au apărut atunci când lumea avea cea mai mare nevoie de ei și a ajutat civilizația umană să se schimbe și să evolueze.
Partea a 2-a. Prezentul
Acum vreo lună mi-am cumpărat minunăția asta:
Ideea e că mi-am luat tableta asta cu bani. Eu i-am dat bani tipului, iar el mi-a dat tableta. Simplu ca search-ul pe Google. În ziua de azi totul se ia cu bani fiindcă deja totul este mult prea complex ca să mai faci troc. Banii sunt pur și simplu o monedă de schimb pentru tranzacțiile economice. Dacă nu am mai avea bani, fiți siguri că am avea altă monedă de schimb. Nu am mai avea bancnote de hârtie, dar am avea altceva. Bun, și dacă nu am fi avut nici o monedă de schimb, ar fi trebuit să îmi dau frigiderul din bucătărie, cu tot cu ce era în el, ca să îmi iau iPad2. Sau ar fi trebuit să îmi construiesc singur propriul iPad. Dar înainte de asta ar fi trebuit să îmi fac singur uneltele de care aveam nevoie și părțile componente pentru el. Pentru asta ar fi trebuit să mă duc să extrag/compun singur materialele necesare pentru construcție.
Partea a 3-a. Concluzie
Hai să trag o linie, că deja m-am plictisit și eu la cât am scris. Concluzia este că banii sunt unul din elementele definitorii ale unei civilizații avansate, arată că în interiorul acelei civilizații se efectuează tranzacții complexe. Banii (și aici mă refer la orice monedă de schimb/currency, nu neapărat la bancnote) sunt buni, banii sunt aici fiindcă noi (ca specie într-o stare avansată a evoluției sale, comparativ cu alte specii) avem nevoie de ei pentru a evolua în continuare sau pentru a putea ține pasul cu propia noastră evoluție.
La o adică, hai să fim un pic mai realiști.
Cât despre argumentul cu „banul corupe”, înlocuiește bancnotele cu scoici și or să corupă și alea. Hint: e de la oameni.
This planet has — or rather had — a problem, which was this: most of the people living on it were unhappy for pretty much of the time. Many solutions were suggested for this problem, but most of these were largely concerned with the movement of small green pieces of paper, which was odd because on the whole it wasn’t the small green pieces of paper that were unhappy.
Douglas Adams – The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy
You must be logged in to post a comment.