Love, Space, Infinity

“Știința nu numai că e compatibilă cu spiritualitatea; este o sursă profundă de spiritualitate. Atunci când ne recunoaștem locul în această imensitate de ani-lumină și în trecerea erelor, când înțelegem complexitatea, frumusețea și subtilitatea vieții, iar apoi acel sentiment de zbor, acea senzație combinată de euforie și smerenie, este cu siguranță ceva spiritual.”

– Carl Sagan, The Demon-Haunted World: Science as a Candle in the Dark

Pe 20 August 1977 și 5 Septembrie 1977, au fost lansate Voyager 2 și Voyager 1. Misiunea lor principală era să studieze planetele Jupiter și Saturn și sateliții lor, dar a fost prelungită ulterior, astfel încât să includă și pe Uranus și Neptun. Inginerii care au creat aceste nave se așteptau ca acestea să reziste aproximativ cinci ani, destul încât să își ducă misiunea la capăt. Cu toate acestea, ambele nave încă transmit informații către Pământ, deși au ieșit în spațiul interstelar (correction, doar Voyager 1, Voyager 2 este așteptată să iasă prin 2016).  Spre deosebire de alte nave și sonde lansate de N.A.S.A, cele două Voyager nu or să fie distruse în atmosfera vreunei planete din Sistemul Solar, intenția fiind ca acestea să călătorească pentru totdeauna în spațiu.

“Dar dacă cele două Voyager vor da la un moment dat de o civilizație extraterestră?” s-au întrebat ei. Șansele sunt incredibil de mici, e improbabil să dai de așa ceva, dar nu imposibil, așa că s-au gândit să trimită un mesaj. Acel mesaj, înscris pe două discuri din aur și uraniu, ar trebui să reziste cel puțin 1 miliard de ani. Am scris mai pe larg despre toate acestea, aici. În cuvintele lui Jimmy Carter (președintele de atunci al S.U.A.), cuvinte care sunt inregistrate la începutul discului:

“Acesta este un cadou dintr-o lume mică și îndepărtată, o mărturie a sunetelor, științei, imaginilor, muzicii, gândurilor și sentimentelor noastre. Încercăm să supraviețuim timpului nostru, ca să putem să trăim în al vostru.”

În fruntea acestui proiect istoric era Carl Sagan. Toate sunetele și imaginile de pe disc au trebuit gândite în prealabil, fiindcă nu puteau pune orice: era o ocazie unică și nimic nu a fost pus la întâmplare. Au fost incluse și mai multe melodii din diverse epoci și culturi, iar Ann Druyan este cea care s-a ocupat de selecția melodiilor pentru disc. Astfel, în vara lui 1977, după îndelungi căutări pentru o melodie chinezească de pus pe disc, aceasta a găsit Flowing Streams, o melodie veche de 2500 de ani. Entuziasmată, l-a sunat pe Carl Sagan și i-a lăsat un mesaj, fiind prieteni si colegi de muncă în cadrul acestui proiect. În cele din urmă, Carl a sunat-o înapoi, au discutat despre melodie și până la sfârșitul convorbirii, aceștia s-au hotărât să se căsătorească unul cu celălalt.

Nu s-au sărutat niciodată. Nu au avut niciodată astfel de sentimente unul față de celălalt până atunci. Erau doar prieteni și colegi. Au avut parte doar de discuții interesante pe partea profesională.

“Am închis amândoi telefonul și am țipat pur și simplu cât m-au ținut plămânii. A fost acest mare moment de “Evrika!” A fost ca o descoperire științifică.”

– Ann Druyan

La puțin timp după acel apel, Ann a avut o idee: să înregistreze impulsurile electrice ale creierului și sistemului nervos uman, să le transforme în sunet și apoi să le pună pe disc. Astfel, poate peste 1 miliard de ani, dacă și când una din cele două nave Voyager va întâlni o civilizație extraterestră, poate că aceștia ar putea decoda aceste sunete. Lui Carl i s-a părut o idee grozavă, astfel încât, la doar câteva zile după ce aceștia și-au declarat dragostea unul față de celălalt, Ann s-a dus la Bellevue Hospital din New York și a meditat în timp ce impulsurile electrice ale creierului său au fost înregistrate.

În momentul de față (20.11.2013, ora 13:28), Voyager 1 se află la 18.977.760.000 Km/126,85 AU de Terra. Voyager 2 se află la 15.529.745.000 Km/103,30 AU de Terra. În 30.000 de ani, Voyager 1 va trece de Norul Oort, iar în aproximativ 40.000 de ani va trece pe lângă steaua Gliese 445, din constelația Camelopardalis. În 40.000 de ani, Voyager 2 va trece pe lângăsteaua Ross 248, iar în 296.000 de ani va trece pe lângă steaua Sirius. Noi vom fi pierdut de mult timp contactul cu ele, dar o parte din noi încă o să fie alături de cele două nave trimise, sub forma celor două discuri.

Călătorind prin imensitatea Universului, poate că or să se lovească de o civilizație avansată de extratereștri. În zece mii, un milion sau chiar un miliard de ani. Este improbabil, dar nu imposibil. Poate că noi deja vom fi dispărut. Aceștia vor lua discul, îl vor asculta și viziona, și vor încerca să afle cine și de ce a trimis aceste mesaje. Printre saluturile în 55 de limbi, diversele sunete de pe Terra și melodiile din diverse culturi și epoci, vor găsi înregistrată cea mai importantă relicvă a unei specii probabil deja dispărute:

Undele cerebrale ale unei femei îndrăgostite.

Aceștia vor descoperi sentimentele și gândurile unei femei apropo de acest concept irațional care ne domină întreaga viață. Am trimis două nave să se plimbe în Univers, pentru eternitate, și odată cu ele am trimis și o mostră din sentimentul numit dragoste. După cum spunea Carl Sagan:

“For small creatures such as we, the vastness is bearable only through love.”

(“Pentru creaturi mici ca noi, imensitatea este suportabilă doar prin iubire.”)