Am mai avut ocazia să disecăm mândria la români într-un post de acum câteva săptămâni. Ce mai? Românii sunt mândri că sunt români. Nu contează că de fapt ești mândru de o chestie care nu a ținut deloc de tine și care nu este rezultatul eforturilor tale. Trebuie să fii mândru că ești român!

Fuck yeah, Romania!
Fuck yeah, Romania!

         Firește, să nu te pună Dracu’ să comentezi și să spui că nu ești mândru că ești român, că or să îți sară naționaliștii în cap. După cum am spus în postul din linkul de mai sus, românii sunt cei mai cei. “Imagine a world without Romania” spunea o campanie. Dacă nu ar fi existat România, nu am mai fi avut stilouri, avioane cu reacție și note de 10 la olimpiade. Lumea ar fi fost un loc pustiu și gol, un loc lipsit de zâmbete de copii cu părul bălai.

Right?

Wrong! După cum ne spune Sf. Wikipedia, nu am fost singurii care au cochetat cu ideea de motor cu reacție. Da’ mă rog, să nu vă stric fericirea. Unde rămăsesem?…

Ah, da…

         Românii merită să fie băgați în seamă și puși pe un piedestal, fiindcă Mihai Eminescu, Petrache Poenaru, Henri Coandă, etc, etc! Și ajungem la problema principală:

       Mihai Eminescu, Petrache Poenaru, Henri Coandă, au fost oameni talentați care au făcut o grămadă de chestii grozave. Dar invariabil întotdeauna când se poartă o discuție cu tema “România e mișto”, apar numele astea. DE.FIECARE.DATĂ. Și atunci te întrebi:

“Mă, dar noi de atunci am mai făcut ceva notabil de care să fim mândri?”

       La o adică, au făcut niște români niște chestii frumoase acum vreo 100 de ani și de atunci ne-am culcat pe o ureche și când e să ne acuze cineva de ceva, aruncăm câte un “Petrache Poenaru!” sau “Henri Coandă!” pe post de “piua”. Noi, ca popor, ce contribuții importante am mai adus omenirii de atunci?

         Uite, Americanii ăia de care râdeți și spuneți că sunt proști, că învață în clasa a V-a ce învățăm noi în a III-a au reușit să implanteze un ochi bionic (care funcționează) acum ceva timp, și să nu uităm că au trimis oameni pe lună, sateliți care au ieșit din Sistemul Solar (și încă transmit date) și au trimis roboți pe Marte. Și ăsta-i doar un exemplu, ca să nu mai zic și de alte popoare. La noi, cel mai apropiat lucru pe care îl avem á propos de conceptul de program spațial e când dăm cu artificii de Anul Nou sau la vreun spectacol electoral.

          Elvețienii, în schimb, au creat prima mână bionică care are simț tactil. Mindblown much?

         În schimb, când e să ne urecheze vreo țară europeană (cum au făcut germanii, cum au făcut englezii), imediat ne dăm răniți, de parcă noi suntem mai puri ca Fecioara Maria.

“Cine? Noi, românii să fim indezirabili? Cum? Că Bucureștiul era numit Micul Paris acum 100 de ani. L-am avut pe Henri Coandă, Petrache Poenaru, Mihai Viteazul! Noi suntem unici!”

        Am o idee. Ce ziceți, înainte să le mai dați englezilor argumente de clasa a II-a, să rezolvați problemele din propria ogradă? Ce ziceți să renunțați la homofobie, la naționalismul și tradiționalismul exagerat, la ignoranță, la goana după senzațional și la naivitate, în primul rând? Apoi (după ce am rezolvat problemele astea) putem să facem și noi chestii care o să îi facă pe străini să se uite la noi  și să exclame: “Ce popor măreț!”

      Da, mă, am avut oameni mișto, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne culcăm pe o ureche. Hai să mai producem oameni mișto sau și mai bine, de ce să nu fiți voi oamenii ăia mișto?

        Mă bucur că ușor, ușor, începe să se remedieze chestia asta, iar una din cele mai drăguțe campanii în acest sens este “Români frumoși”. Deci încă mai avem oameni în țara asta.

Great countries are those that produce great people.

– Benjamin Disraeli

 

Print Friendly, PDF & Email