De stânga

         Noi ca oameni spunem multe lucruri stupide de-a lungul unei zile. Cele mai multe în timpul zilei, când suntem încă treji, deci nu avem nici o scuză de genul “vorbeam în somn, frate!”.

         Vă voi vorbi în premieră despre acestă gravă eroare de logică pe care o faceți chiar voi, aproape în fiecare zi. O eroare ce implică mâna mea stângă.

           Întâmplarea face că sunt stângaci. Adică om care a învățat să scrie și să deseneze cu stânga.  Toate celelalte lucruri care necesită manevrare se fac cu mâna dreaptă. Firește, nu sunt scutit de întrebările de-a dreptul imbecile de genul “Și nu te-au învățat profesoarele la școală să scrii cu mâna dreaptă?” pe un ton milos de “îmi pare rău că ți-ai ratat viața, ești atât de tânăr, am să mă rog pentru tine”.

           O a doua întâmplare face că scriu (se zvonește) destul de urât. Adică mușchii mâinii mele nu au simț estetic. Scriu ca o cizmă cu un pix lipit într-o parte, care a fost aruncată pe o foaie A4. De aceea doar tastez acum.

          Invariabil, la un moment dat, cineva o să debiteze chestia asta când mă vede că scriu cu stânga:

“Ah, păi d-aia scrii urât, că scrii cu stânga.”

            Bă…hai să vă explic de ce modul ăsta de gândire este inimaginabil de stupid:

          Sunt stângaci. Asta înseamnă nu că scriu cu stânga din teribilism, nu fiindcă am un fetiș pentru scrisul cu mâna stângă, ci fiindcă m-am specializat să scriu cu ea. Traducere: cel mai bine scriu cu mâna stângă. E mâna care a fost antrenată special să scrie, în timp ce scrisul sau desenatul sunt niște concepte absolut necunoscute mâinii mele drepte.

            Așa că, de unde până unde explicația faptului că scriu urât e că scriu o altă mână (care și ea e specializată în scris la fel ca mâna dreaptă a unui dreptaci)? Obviously, problema nu este că dacă viața cuiva ar depinde de scrisul meu, ar muri cu brio, ci logica de clasa a II-a. Because fuck logic! \:D/