Lumina lumânării este argintie pe paravanul îngheţat şi luminos.
Cu evantaiul ei micuţ ea alungă cărăbuşii…
Pe treptele palatului noaptea este rece sub razele de lună;
Aşezându-se, priveşte două stele despărţite de Calea Lactee – Vega şi Altair.

(“Într-o noapte, toamna”, poezie de Du Mu 杜牧)

 Cadouri stelare

Nu știu dacă știai, dar de ceva ani încoace au apărut tot felul de site-uri și servicii care îți permit să numești o stea de pe cerul nopții. Fie că vrei să îi pui numele tău, al unuia dintre părinți sau al persoanei iubite, este fără dar și poate un cadou extraordinar. Ce poate fi mai tare de atât? În general primești în pachetul pe care îl cumperi și o hartă a cerului cu niște coordonate (ca să îți localizezi steaua) și o grămadă de alte bunătăți. Numai gândește-te: peste sute de ani, toată lumea o să vorbească de steaua numită Alex sau Adriana sau Nemo (dacă vrei să îi dai numele animalului de casă) și o să fii ținut(ă) minte pentru cât o exista rasa umană.

Parcă merită să dai 200 de lei pe toată treaba asta, nu? Pare rău să îți rănesc sentimentele și să îți asasinez entuziasmul, dar singurii oameni care or să se uite peste ani și ani la steaua respectivă și or să recunoască faptul că poartă numele tău or să fie MAXIM rudele și prietenii apropiați (dacă știu să o identifice).

“Acolo, între Altair și Vega se află Maricica. Am cumpărat-o de pe net cu 200 de lei și pot să iau și o constelație întreagă în rate.”

Asta pentru că, oricât s-ar făli site-urile care vând stele, numele lor NU sunt recunoscute internațional. Practic, poți să faci fix aceeași manevră (să numești o stea după tine) și seara, la o băută cu prietenii. Tot dracul ăla e, numai că în loc să dai 200 de lei pe o hartă a cerului, încă niște foi și o cutie drăguță, îi dai pe toți pe băutură.

În plus, o părere personală, ar suna aiurea rău de tot ca printre atâtea nume maiestuoase precum Mintaka, Vega, Altair, Deneb etc. să apară Dana, Maria, George, Radu, Alex. Se duce pe apa sâmbetei toată extraordinărimea stelelor.

În continuare o să aflăm de ce nimeni din comunitatea internațională științifică (sau pur și simplu internațională) nu ți-ar lua în serios certificatul de botez al stelei. Pe scurt, motivul e că deja o mare parte din stelele pe care omenirea le-a văzut cu telescoapele sau cu ochiul liber au un nume, iar stelele mai strălucitoare de pe cerul nopții au chiar și propriile povești.

 Cei ce le-au dat nume

După cum am povestit data trecută în postarea Din stea în stea: constelațiile, oamenii nu prea aveau internet, cărți, televizoare și radiouri în Antichitate (se găseau doar la orașe). Așa că se distrau sau se relaxau și ei cum puteau, în cazul de față uitându-se la stele. De-a lungul timpului, fiecare stea mai strălucitoare de pe cerul nopții a primit un nume și o semnificație, o poveste, pentru că păreau a fi mai deosebite decât celelalte stele din jur (erau fie mai strălucitoare, fie mai colorate).

Antares este una din stelele cel mai ușor de recunoscut pe cerul nopții, și se află în constelația Scorpio (Scorpionul). Numele ei provine de la anti Ares, adică “similar lui Ares” sau “rivalul lui Ares”, asta pentru că grecii din Antichitate s-au uitat la planeta Marte (Ares în greacă, Marte în latină), apoi s-au uitat la Antares și au văzut că sunt similare.

Mă rog, când spun similare, mă refer de fapt la culoare, pentru că Antares este la fel de roșiatică precum planeta Marte. Singura diferență sesizabilă (fără un telescop) e că steaua pâlpâie, în timp ce planeta nu pâlpâie.

Sirius din constelația Canis Major (Câinele Mare), care pare că îl urmărește pe marele vânător Orion pe bolta cerească, este cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții, o stea foarte importantă pentru vechii egipteni și calculele lor astronomice și mai ales astrologice (nu prea contează, pe vremea aia erau unul și același lucru). Numele de Sirius este o latinizare a grecescului seirios, care se traduce prin arzător, dogoritor. Un nume potrivit pentru cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții, nu?

Pe lângă asta, după cum ne spune Richard H. Allen în cartea sa Star Names: Their Lore and Meaning, romanii au adoptat numele de Canis de la greci, folosindu-l uneori cu diminutivul Canicula. Sirius este numită adesea Dog Star (Steaua Câine), iar romanii o numeau și așa, canicula Stella. Această stea era asociată cu cele mai calde zile ale verii, așa numitele Dog Days (3 iulie-11 august); fiind “zilele câinelui/câinești”, cum altfel puteau să le spună romanii decât caniculares dies? Adică mai pe românește, zile caniculare!

Canis Major care se ține după Orion, vânătorul.
Sirius (din Canis Majos), Betelgeuse (din Orion) și Procyon (din Canis Minor) sunt cele mai strălucitoare stele de pe cerul nopții emisferei nordice și formează Triunghiul de Iarnă.

După cum am spus mai sus, doar stelele mai strălucitoare (deci automat cele care formează constelații) au astfel de nume tradiționale: o parte din ele au nume latine (Sirius, Spica, Arcturus, Antares etc.), dar majoritatea covârșitoare a lor au nume arabice (Deneb, Aldebaran, Zubenelgenubi, Altair, Vega, Betelgeuse, Rigel etc.). Cum așa?

Se face că acum 1900 de ani, astronomul egiptean Claudius Ptolemaeus a scris Almagest, un manuscris care cataloga în limba greacă numele stelelor așa cum au fost ele numite de diferite culturi (majoritatea în greacă, iar unele în latină). La un moment dat Almagest a ajuns în lumea arabă și a fost tradus și în limba respectivă. Pe vremea aceea lumea arabă era o importantă putere științifică, așa că traducerile în arabă ale numelor stelelor din lucrarea lui Ptolemeu au devenit populare printre astronomi și au dăinuit.

O ilustrație din lucrările lui al-Biruni, în care se explică diversele faze ale Lunii. În Evul Mediu lumea arabă a fost un important loc în care întreaga cunoaștere umană și-a găsit refugiul și ocazia de a evolua.

Numele multor stele cu care suntem familiari în ziua de azi sunt pur și simplu traduceri fonetice ale numelor din arabă. De exemplu, Betelgeuse (care se pronunță betălgiuz, nu bitălgius) se numea inițial إبط الجوزاء Ibṭ al-Jauzā’ (axila lui Orion) sau يد الجوزاء Yad al-Jauzā’ (mâna lui Orion). Iar poveștile nu se termină la Antares, Betelgeuse sau Sirius, ci continuă și la toate celelalte stele de pe cerul nopții.

Exactitate, rigurozitate, modernitate

Pe măsură ce omenirea a învățat mai multe despre Univers, iar astronomia i-a dat papucii astrologiei, a apărut nevoia de a standardiza toată treaba asta cu stelele; se cerea mai multă rigurozitate și exactitate. Chit că ăștia mai, ahem…boemi, au impresia că rigurozitatea, exactitatea și standardizarea științifică înseamnă moartea sufletului omenesc, tocmai ele au dus la ascensiunea speciei umane și la cunoașterea pe care o avem în ziua de azi.

În ziua de azi încă le spunem stelelor pe numele lor tradiționale, dar oamenii de știință folosesc niște nume mult mai exacte pentru stele, împărțite în două mari categorii:

  • Denumiri Bayer
  • Denumiri Flamsteed

Denumirile Bayer

Primul care s-a ocupat cu denumirea științifică a stelelor a fost Johann Bayer, care prin 1603 a publicat în atlasul său stelar numit Uranometria (ce nume blană dădeau ăștia în trecut lucrărilor, totul sună mai bine în latină) un procedeu de numire al stelelor pe care noi în ziua de azi îl numim denumire Bayer:

  • Se ia o literă grecească (alpha, beta, gamma etc.) care desemnează luminozitatea stelei. Alpha este în general cea mai luminoasă stea dintr-o constelație.
  • Apoi se adaugă numele constelației din care face parte steaua respectivă, nume care este în latină, la genitiv.

Simplu ca buenos dias. Astfel, Sirius, cea mai strălucitoare stea din constelația Canis Majoris are denumirea Bayer de α CMa (Alpha Canis Majoris). Rigel, a doua cea mai strălucitoare stea din constelația Orion are denumirea Bayer de β Ori (Beta Orionis).

Alfabetul grecesc are 24 de litere. Denumirea Bayer se folosește de toate acestea.

Firește, treaba nu e fixă și nu de puține ori denumirile Bayer se abat de la regulile impuse de Bayer: câteodată sunt mai multe stele decât litere din alfabetul grecesc. Ce faci atunci? Păi Bayer s-a gândit să adauge și litere latine, astfel după ce s-au terminat literele grecești a numit o stea cu un A în față, apoi a continuat cu b, c, d și până la z (cu litere mici, omițându-le pe j și v). Bayer însuși nu a trecut niciodată de z, dar astronomii ce i-au urmat au folosit atât litere latine scrise mic, cât și majuscule. De aceea este posibil să dai și peste stele cu numele de s Carinae, d Centauri sau G Scorpii.

O altă dubioșenie ține de Rigel (Beta Orionis) și Betelgeuse (Alpha Orionis), cele mai strălucitoare stele ale constelației Orion. Betelgeuse este o stea variabilă și deși se întâmplă să o depășească pe Rigel ca strălucire, aceasta este adesea mai puțin strălucitoare. Atunci de ce e Betelgeuse alpha, iar Rigel beta? Când Bayer le-a dat denumirile respective, le-a luat în ordinea în care acestea apăreau de la nord la sud, și se face că Betelgeuse era prima în ordinea asta. Csf? Ncsf.

Denumirea Flamsteed

După cum am spus data trecută în postarea Din stea în stea: constelațiile, constelațiile sunt definite științific ca fiind cele 88 de zone în care este împărțită bolta cerească. Practic, sunt formate din formele pe care le vedem noi pe cer (constelațiile din limbajul popular) și stelele din jurul lor, din interiorul unor “granițe”. Fiecare constelație are o “graniță”, o limită.

Fiecare constelație are o bucată de “teren” pe cerul nopții cu niște granițe bine stabilite.

Dacă te uiți în imaginea de deasupra, o să vezi că în afară de stelele din silueta ce îl formează pe Orion vânătorul mai sunt o grămadă de alte stele mai mici. Când nu este posibil să folosim denumirea Bayer, folosim denumirea Flamsteed, formulată de John Flamsteed și se folosește în felul următor: iei un număr căruia îi alături numele constelației din care face parte, în latină, la genitiv.

Astfel, avem stele cu nume precum 55 Cancri (din constelația Cancer), 51 Pegasi (din Pegasus) sau 61 Cygni (din Cygnus).

După cum vezi, 61 Cygni (arătată cu săgeata) este o stea printre alte zeci de stele ale constelației Cygnus. Ea nu face parte din forma constelației propriu-zise, adică nu compune silueta lebedei.

Ambele denumiri de care am vorbit mai sus sunt folosite de oamenii de știință pentru că poți afla niște lucruri foarte importante despre stele doar uitându-te la numele lor (fie că e Bayer sau Flamsteed): în primul rând îți dai seama de luminozitatea lor (că dacă e Alpha clar e mai luminoasă decât Gamma sau 34), în al doilea rând îți dai seama de poziția lor pe cer (dacă e Pegasi, atunci se află în constelația Pegasus).

La fel ca la denumirea Bayer, apar niște excepții, abateri de la regulă. De exemplu 10 Ursae Majoris este o stea care nu se găsește deloc în Ursa Major, ci în Lynx. Ei, cum vine asta? Excepția asta a apărut din cauza compromisurilor ce s-au făcut când granițele moderne ale constelațiilor au fost trasate de oamenii de știință.

Șapte surori

Nu pot încheia postarea fără să vorbesc despre unele din cele mai frumoase stele din emisferă nordică, Pleiadele, care este un roi deschis de stele aflate în floarea vârstei, din constelația Taurus. Acestea se văd nu doar cu telescopul, ci și cu binoclul și chiar cu ochiul liber.

Numele de Pleiade provine din greaca veche și este posibil să derive de la plein (a naviga), deoarece atunci acest roi apărea pe cerul nopții, marinarii din Marea Mediteraneană știau că începe sezonul de navigat. Numit și Cele șapte surori, roiul Pleiadelor a fost apoi mitologizat ca fiind numele celor șapte fiice ale lui Pleione.

Deși se spune că sunt șapte surori, Pleiadele este un roi format din mai mult de șapte stele, adică zece, fiecare cu numele ei: Alcyone (Eta Tauri/25 Tauri), Atlas (27 Tauri), Electra (17 Tauri), Maia (20 Tauri), Merope (23 Tauri), Taygeta (19 Tauri), Pleione (28 Tauri), Celaeno (16 Tauri), Sterope și Asterope (21 și 22 Tauri, stea dublă) și 18 Tauri.

Cert e că acest roi de stele este foarte ușor de văzut iarna din emisfera nordică și a fost cunoscut de o grămadă de culturi încă din Antichitate. Cataloagele babiloniene numeau Pleiadele “MUL” (“Steaua Stelelor”), în timp ce unii astronomi greci le considerau o constelație distinctă. În ziua de azi, acest roi deschis de stele este numit Subaru de către japonezi (da, de aici provine numele automobilelor respective).

Stelele care formează roiul deschis de stele numit Pleiade sunt atrase fiecare de gravitația celeilalte și se plimbă împreună prin galaxia Calea Lactee, dar acestea nu vor mai fi tovarășe de drum pentru prea mult timp. Astronomii estimează că Pleiadele vor mai rezista cam 250 de milioane de ani, după care își vor lua adio una de la cealaltă, iar fiecare stea din roi o va apuca pe calea ei.

Aia e

Fie că vorbești de Deneb sau α Cygni, de Altair sau α Aquilae, de Mintaka sau δ Orionis, numele fiecărei stele ascunde în spatele său o întreagă mitologie sau informații cu adevărat interesante.

Firește, numele de stele sunt mult mai variate: unele nume desemnează special stelele variabile, altele desemnează stele binare, dar ce am povestit în postarea asta sunt chestii de bază care oricum le-ai lua, te fac să vezi stelele și cerul nopții cu alți ochi. Astfel, cerul nopții este pentru toată lumea: și pentru cei mai boemi care iubesc poveștile, și pentru cei mai realiști, care caută cunoașterea oriunde.