Cică 40°C. Atâta îmi arată termometrul de pe site-ul Accuweather. O temperatură exagerată, sigur, dar nu și neadevărată. Știu asta pentru că am avut ocazia să verific pe pielea mea acum vreo juma’ de oră, când am ieșit pe afară. Știu asta pentru că m-au trecut toate transpirațiile. Și bine am făcut, pentru că transpirația este unul din cele mai bune mecanisme de reglare a căldurii de care corpul uman dispune.

Omul când se răcorește

Corpul uman este un sistem deschis în Universul ăsta: primește și eliberează energie, aflându-se într-un echilibru fizic și chimic. Sau, mă rog, așa ar trebui să fie, ca să poată funcționa cum trebuie, dar uite că nu se întâmplă mereu treaba asta, iar de multe ori echilibrul ăla se strică. Din fericire, corpul uman are o experiență de miliarde de ani (de când a apărut viața) și a reușit să își dezvolte o serie de metode prin care să și-l recapete.

Nu, mă refer la celălalt tip de echilibru.

Unul din momentele în care echilibrul se strică este atunci când temperatura corpului crește peste pragul suportabil al acestuia. În momentul acela, hipotalamusul din creier (care este practic un termostat și se ocupă cu reglarea temperaturii corpului, numită termoreglare) dă sfară în țară și transmite către celelalte zone ale creierului și către piele că s-a cam terminat șmecheria și e timpul să transpirăm. Când transpirăm, pielea secretă apă care odată ajunsă la suprafață se evaporă, ducând cu ea și o parte din căldura corpului, răcorindu-ne.

Un deget care transpiră.

Ca să poți transpira, ai nevoie în primul și în primul rând de glande sudoripare, acele glande care se află în stratul mijlociu al pielii, numit dermă, care trimit apa din corp la suprafața pielii prin niște tuburi (practic niște conducte). Dar asta nu-i tot. Ai două tipuri de glande sudoripare care îți împânzesc corpul:

  • Glandele sudoripare ecrine care sunt distribuite pe toată suprafața corpului și constituie 75% din totalitatea glandelor sudoripare din corp (3 milioane). Cea mai mare densitate o au în palme și tălpi, apoi în cap. Funcția lor principală este să ne răcorească prin transpirație.
  • Glandele sudoripare apocrine care reprezintă 25% din totalul glandelor sudoripare (1 milion) și se găsesc aproape exclusiv în zona axilelor, pe areola mamelonului și la nivelul perineului. La oameni nu sunt extraordinar de importante (nu au un rol esențial în răcorire), dar pentru animale precum cămilele, măgarii, caii și vitele sunt singurele glande sudoripare eficiente pentru răcorire.
  • (Bine, ar mai fi și un al treilea tip de glande: glandele sudoripare apoecrine care sunt practic o combinație între primele două.)
Locul glandelor sudoripare în structura pielii. În această imagine nu se face diferența dintre glandele ecrine și apocrine.

Ce am avut plăcerea să aflu, făcând research pentru postarea asta, e că glandele ceruminoase (care produc ceara de urechi), glandele mamare (care produc lapte) și glandele ciliare (din pleoape) sunt toate niște glande sudoripare modificate. Adică la origine au fost niște glande sudoripare, dar care ulterior și-au schimbat funcția. Firește, asta s-a întâmplat acum câteva zeci de milioane de ani, când mamiferele abia apăruseră.

Cine transpiră și cine nu?

Ce treabă au mamiferele cu asta? Păi vezi tu, mamiferele sunt singurele ființe care au glande sudoripare și care transpiră pentru a se răcori. Animalele cu sânge rece precum reptilele se bazează pe mediul înconjurător pentru a-și regla temperatura corpului, deci nu au glande sudoripare. Reptilele, amfibienii, peștii și insectele nu au glande sudoripare.

“Ă, ce baftă pe noi…?”

Firește, există niște excepții. Câinii, ca să își regleza temperatura corpului, nu se bazează exclusiv pe transpirație, ci pe gâfâială. Alte mamifere pur și simplu nu au glande sudoripare, pentru că nu au nevoie de ele:

  • Hipopotamii nu au glande sudoripare adevărate, care să le folosească. Ei stau mai tot timpul scufundați în apă, reglându-și astfel temperatura corpului. Pielea hipopotamului trebuie să fie umedă tot timpul, altfel animalul se deshidratează. Astfel, atunci când iese din apă, porii pielii sale secretă un lichid roșu gros (care seamănă cu sângele) pentru a proteja pielea hipopotamului și a o păstra umedă.
  • Rinocerii nu au glande sudoripare, iar pentru a se răcori, se tăvălesc în general prin noroi (destul de des). Chestia asta îi protejează și de insecte și paraziți.
  • Balenele, delfinii și marsuinii nu au glande sudoripare pentru că…păi pentru că locuiesc în apă, nu? Ei depind de apa din jur pentru a-și regla temperatura corpului.
  • Porcii nu au nici ei glande sudoripare, iar ca să se răcorească și ei se rostogolesc prin noroi (la fel ca rinocerii). Săracul porc mi se pare cel mai neînțeles animal: toată lumea se uită la el și spune “ce animal mizerabil”, când el vrea doar să se răcorească, să se protejeze de razele Soarelui și de insecte. 🙁

Știu, știu că cineva o să vină să-mi spună că “GREȘIT! Și plantele transpiră!”, numai că nu, nu prea. Vezi tu, funcția transpirației la plante diferă complet de funcția transpirației la animale: când plantele transpiră, ele transportă apa de la rădăcini la frunze, iar apa care se evaporă (cu ajutorul stomatelor) este apa nefolosită în fotosinteză. La animale, în schimb, după cum am discutat până acum, transpirația este un proces pentru reglarea temperaturii corpului. Plantele nu au nevoie de asta.

Acum cu mai mult desen!
Transpirația la plante.

De asemenea, deși în limba română au termeni asemănători, în engleză diferența este mai vizibilă: transpirația la animale se numește perspiration, transpirația la plante se numește transpiration. Sunt două procese total diferite.

Transpirația și chimia ei

Care este compoziția transpirației? Nu ai greși deloc dacă ai spune că e apă (mai ales că am menționat deja asta), dar transpirația nu este făcută numai din apă. Se găsesc în ea și diverse cantități de sodiu (0,9 g/L), potasiu (0,2 g/L), calciu (0,015 g/L) și magneziu (0,0013 g/L). Bine, astea-s principalele. Că adesea ea mai conține și urme de cupru, fier, crom, nichel și plumb.

Cam cât poți să transpiri într-o zi? Depinde: pe undeva între 100 și 8000 de mL/zi. Asta fiind apă. Care e importantă pentru corpul tău. De aceea, indiferent că faci exerciții, transpiri de stres sau te fugărește vreun ghepard prin savana africană, este extrem de important să înlocuiești apa folosită de corp și să te hidratezi constant. Altfel mori. E nașpa să mori.

De ce transpirăm?

După cum țin să îți reamintesc periodic în toate postările astea de le scriu, aproape orice lucru pe care îl facem noi oamenii are o explicație evolutivă, un motiv evolutiv pentru care încă ne este (sau ne-a fost) util. Firește, am menționat deja că transpirația are rol în reglarea temperaturii corpului, pentru a evita hipertermia, dar de ce transpirăm în felul în care transpirăm? De ce, de exemplu, avem glande sudoripare pe întreaga suprafață a corpului? Pentru asta trebuie să ne întoarcem la rădăcinile noastre, în Africa.

Doi oameni de pe continentul african, înarmați cu arcuri și săgeți, stând la pândă la vânătoare.
©Roger De La Harpe/Gallo Images/Corbis

În momentul în care oamenii au apărut pe continentul african (și aici mă refer la perioada vagă dintre apariția primului exemplar al genului Homo și până la Homo sapiens), aceștia începuseră deja să vâneze animale mai mari pentru hrană, motiv pentru care erau toată ziua bună ziua prin savană sau deșert, vânând, ca să nu moară de foame.

Problema? Clima era foarte fierbinte și uscată. Adică știu că tu te-ai tot plâns zilele astea de 39-40°C alea de afară, dar în Africa este în fiecare zi așa. Cum hrana era absolut esențială pentru ei, oamenii trebuiau să stea pentru perioade lungi de timp pe teren, urmărind și fugărind prada. Partea proastă e că în aceste condiții orice animal s-ar supraîncălzi, așa că ar avea de ales: ori stă mai puțin la vânătoare, și când îl ia cu călduri se oprește și se duce să se răcorească, ori stă mai mult la vânătoare, moment în care face hipertermie, începe să sfârâie în Soarele arzător și moare. Sau ar putea transpira!

Fix așa s-a întâmplat.

Eeeexact, omul i-a dat un șut în fund status quo-ului și a zis “știi ceva? mai bine transpirăm”  și a decis să își dezvolte glande sudoripare, astfel încât să poată transpira pe întreaga suprafață a corpului. Avantajele erau evidente: transpirând și răcorindu-se “on the go” omul putea sta mai mult să vâneze (cu eficiență maximă chiar), deci avea mai multe șanse ca la sfârșitul zilei să vină acasă cu niscai mâncare.

Bine, dar apa e super importantă pentru noi. Transpirând în arșița aia nu exista riscul sporit ca indivizii respectivi să moară?

Probabil te întrebi asta și este o întrebare foarte pertinentă. Ideea stă în felul următor: deși apa este super importantă pentru noi (adică e foarte important să fim hidratați), omul poate supraviețui lejer câteva zile fără apă (mă rog, lejer e un termen relativ). Pe de altă parte, o temperatură a corpului uman de peste 40°C poate duce la deteriorarea permanentă a creierului și chiar a decesului. Luând în considerare toate aspectele de mai sus, transpirația avea mai multe avantaje decât dezavantaje. Plus că oamenii erau deja destul de buni la găsitul apei.

Un alt mecanism de protecție al corpului uman e că atunci când e mult prea deshidratat, acesta încetează să mai transpire.

Transpirația și umezeala

Transpirația funcționează de minune când te afli într-un mediu fierbinte și uscat. Este extraordinară. Problema apare când te afli într-un mediu fierbinte și umed. Vezi tu, într-un mediu foarte fierbinte și umed sunt deja foarte multe molecule de apă în aer. Astfel, transpirația ta nu o să se evapore foarte mult, deoarece aerul umed e deja saturat de molecule de apă.

Pe de altă parte, într-un mediu uscat, nu sunt foarte molecule de apă în aer, ceea ce le permite celor de pe suprafața pielii tale să se evapore și să ia o parte din căldura corpului tău cu ele. Sigur, nu arăți foarte drăguț când transpiri, dar măcar te răcorești!

Print Friendly, PDF & Email