---

---

Ucigași invizibili

8 mai 1980 este una dintre acele date din istoria omenirii care ar trebui să rămână pentru totdeauna în memoria colectivă, la fel ca cea a primului zbor uman în spațiu sau a primei aselenizări. În acea zi, omenirea a dat o palmă morții, reușind să realizeze ceva ce părea de-a dreptul imposibil: să eradicheze o boală. Pe 8 mai 1980, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat întreaga lume că s-a reușit eradicarea variolei.

Pentru a conștientiza mai bine importanța acestui eveniment pentru parcursul speciei noastre, trebuie să înțelegem că istoria variolei deține un loc unic în medicină, fiind una dintre mai mortale boli din istoria omenirii. A stat în umbră timp de cel puțin 3000 de ani, omorând oameni unul câte unul, indiferent că erau săraci, bogați, tineri sau bătrâni. Deși unele surse datează debutul variolei acum 12.000 de ani, mumia lui Ramses V (care a murit acum 3000 de ani, în aprox. 1145 î.e.n) este una dintre cele mai vechi dovezi credibile ale existenței acestei boli. Doar în secolul XX, variola s-a făcut responsabilă pentru moartea a 300-500 milioane de oameni. În prezent nu există nici un leac pentru variolă.

Dar pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, omenirea a început să contraatace cu vaccinul pentru variolă creat de Edward Jenner, primul vaccin propriu-zis din lume. Acesta era obținut din puroiul vacilor care sufereau de boala numită variola vacilor (de unde și numele de vaccin, de la latinescul vacca) și avea rolul de a preveni infecția cu acest virus. Raționamentul era că deși sunt două virusuri care fac parte din aceeași familie, virusul variolei vacilor e mai slab și poate fi introdus în corpul uman pentru a-l antrena pentru momentul în care organismul dă de virusul variolei umane care e fratele mai mare și mai periculos. Astfel, vaccinul lui Jenner a devenit primul medicament cu adevărat eficient împotriva acesteia. Ultimul caz de variolă apărut pe cale naturală a avut loc în Somalia în anul 1977.

De atunci a fost liniște. 

Istoria omenirii este plină de evenimente extraordinare și personalități remarcabile, de progrese tehnologice și culturale, dar prea puțin se vorbește despre microbi și bolile pe care aceștia le provoacă. Departe de a fi o excepție, cursul istoriei umane a fost dirijat în mod constant și decisiv de către aceștia. Mai mulți oameni au murit în întreaga istorie din cauza acestor ucigași invizibili decât din oricare altă cauză. Aceștia ne-au fost alături încă dinainte ca noi să devenim oameni. Conform lui Sean Martin în cartea A Short History of Disease – Plagues, Poxes and Civilisations se speculează că boli precum poliomielita sau meningita ar fi putut una din cauzele pentru care strămoșii noștri au coborât din copaci (în esență cei bolnavi ar fi fost prea schilodiți de aceste boli ca să se mai poată legăna prin copaci). Mai târziu, când au ajuns la nivelul solului, strămoșii noștri au început să omoare și să măcelărească animale și să le mănânce carnea. Animalele ucise și mâncate erau adesea cei mai bolnavi indivizi din turmă, motiv pentru care rămâneau în urmă și erau prinși. Astfel, curând oamenii au făcut cunoștință cu zoonozele (boli zoonotice), boli infecțioase cauzate de virusuri, bacterii sau paraziți care provin de la alte specii de animale.

Ulterior oamenii s-au sedentarizat. Pe de-o parte acest pas a fost unul monumental care ne-a ajutat să dezvoltăm noi ocupații, să avansăm în cultură, în tehnologie, să avem o viață mai bună, să ajungem de la stadiul de vânători-culegători care trebuiau toată ziua să se uite după hrană, la cel de oameni sedentari care acum aveau timp să și joace un board game sau chiar să creeze unul. Și totuși, sedentarizarea ne-a și schimbat pentru totdeauna și într-un mod cât se poate de oribil: oamenii se adunaseră la un loc cu sutele și chiar miile împreună cu animalele domestice de care aveau grijă, strânși laolaltă într-un spațiu mult mai mic decât ocupau înainte. Iar acesta a fost fix imboldul de care zoonozele cu care făcusem cunoștință deja aveau nevoie ca să se răspândească cu și mai multă veselie. În cuvintele lui Sean Martin, lista de boli pe care le-am dobândit de la animale e una lungă, dintre care amintim tuberculoza de la bovine și păsări, antraxul de la animalele ierbivore de pe pășune, lepra de la șoareci, rabia de la câini și lilieci, variola de la găini, pojarul probabil de la câini, iar răceala comună probabil de la cai. Din acel moment și până în prezent, bolile au rămas o prezență amenințătoare permanentă în istoria omenirii.

Astfel, în secolele XX și XXI, microbii de tot felul au continuat să ne îmbolnăvească, iar această problemă a devenit și mai presantă din cauza progresului tehnologic și al mijloacelor de transport dezvoltate de om. Am devenit într-adevăr o specie globală: suntem peste tot și putem călători oriunde vrem pe Pământ cât ai zice pește. Dar asta înseamnă și o rată de transmisie mult mai ridicată, pentru că răspândim aceste boli mult mai repede mai multor oameni, pe o arie mai largă. Astfel, până acum, în secolele XX și XXI am avut epidemii și pandemii de gripă porcină (2009-2010), gripă aviară (2003-2005), gripă spaniolă (1918-1920), febră denga, pojar, și multe altele, dar și epidemii și pandemii care sunt încă în desfășurare, precum pandemia COVID-19 (2020-prezent, deși e discutabil, deoarece sfârșitul unei pandemii nu se poate demarca foarte clar în timp) și pandemia HIV/SIDA (1981-prezent). Întrebarea firească este: ce putem face noi ca specie și ca indivizi împotriva acestor criminali în serie nevăzuți și împotriva bolilor cauzate de aceștia?

Lupta contracronometru

Adevărul este că pentru noi oamenii obișnuiți cu grijile noastre cele de toate zilele, care nu suntem angrenați în domeniul sănătății publice și al medicinei, este destul de greu de înțeles ce a însemnat lupta împotriva variolei și ce înseamnă lupta monumentală împotriva altor boli; de aceea în timpul pandemiei COVID-19 au fost și încă sunt oameni “sceptici” care pur și simplu nu pot înțelege imensul cost logistic, de resurse materiale, resurse umane și concepte de bază din medicină și biologie, negând existența acestei boli și ducând voit sau nu la răspândirea ei. 

Cum să ajungem să conștientizăm mai bine această luptă și ce implică ea? Și nu mă refer la particularități și chestii tehnice, ci pur și simplu la ideea de bază. Am putea citi cărți și studii științifice. Am putea să ne uităm la documentare, da. Dar când vine vorba de board games, ele ar avea puterea asta de a ne învăța ceva? Ei bine, în 2004 lui Matt Leacock i-a venit ideea de a realiza un board game în jurul acestei premise. În cuvintele sale, “mi-am imaginat că virusurile ar fi antagoniștii perfecți pe care jucătorii să îi confrunte. Virusurile sunt nepăsătoare, necruțătoare și înfricoșătoare.” Astfel, în 2008 a lansat Pandemic, un board game cooperativ în care 2-4 jucători se află într-o luptă contracronometru pentru a elimina și eradica de pe fața Pământului patru boli care au izbucnit în același timp. Vândut în peste 5 milioane de exemplare (la 6 decembrie 2021), acest joc care tocmai a împlinit 16 ani este un adevărat clasic modern, jucat cu plăcere de milioane de oameni, fiind în mod frecvent recomandat drept unul dintre cele mai bune board games cooperative.

E bine de știut!

Deși la prima vedere nu pare să fie nici o diferență între conceptele de epidemie și pandemie, fiecare dintre acestea înseamnă un lucru diferit. Epidemia este o izbucnire a unei boli într-un anumit spațiu geografic, în timp ce Pandemia este atunci când acea boală a ajuns să se răspândească în mai multe zone de pe glob. De reținut că acești doi termeni se aplică doar bolilor infecțioase. De exemplu, chiar dacă diversele tipuri de cancer apar în mai multe locuri de pe glob, nu putem vorbi de o epidemie sau pandemie de cancer, deoarece nu sunt boli infecțioase.

Pandemic este un board game, da. Unul care se vinde pe bani, un obiect destinat relaxării. Dar în același timp e mai mult de atât și aș vrea să continuăm să-l analizăm nu ca produs comercial, ci ca un obiect cultural veritabil. În articolul său științific numit Board Games and the Construction of Cultural Memory, Jason Begy argumentează că board game-urile reprezintă o sursă importantă de înțelegere în ceea ce privește memoria culturală a unui popor. Conform acestuia, domeniul numit studii de memorie culturală se preocupă cu felul în care diversele culturi de pe Pământ își construiesc, văd și relaționează cu trecutul: de la sărbători și ritualuri, până la media. Spre deosebire de istorie, memoria culturală nu se preocupă de ce s-a întâmplat cu adevărat în trecut, ci de felul în care este văzut în prezent, cum a rămas întipărit în memoria colectivă. [Citește mai multe în articolul Spre aducere aminte: board games și memorie culturală.] Astfel, Pandemic este un board game, un obiect cultural care are codificat în tema sa și în mecanismele și mecanicile sale de joc atitudinea omenirii față de microbi și bolile care le cauzează, în interiorul acestui joc se găsesc speranțele și temerile noastre și tot progresul tehnologic și științific pe care l-am dobândit de-a lungul mileniilor.

Ce poate fi spus din start despre Pandemic e că are caracter. Are o temă și o premisă pe care le simți și cu care te identifici și îți captează atenția din start. Acest lucru se datorează fără îndoială momentului oportun în care a apărut pe piață, fiind conceput și publicat chiar între cele două pandemii: cea de gripă aviară și cea de gripă porcină. În timpul lockdown-ului din 2020, când pandemia de COVID-19 abia începuse, Pandemic a beneficiat de un nou val de interes din partea publicului larg tocmai pentru că ne punea pe toți în acest scenariu și ne oferea posibilitatea de a acționa cumva. În Pandemic jucătorii nu sunt niște observatori pasivi. 

Astfel, conceptele din acest joc nu sunt o amintire îndepărtată. ceva care s-a întâmplat odinioară; nu vorbim de perioada ciumei negre și nici măcar a gripei spaniole, ci de niște evenimente proaspete în mintea colectivă. Suspansul, tensiunea și chiar teama pe care acestea o suscită sunt cât se poate de reale, iar jocul te aruncă încă din prima tură în mijlocul evenimentelor. După cum îi sugerează și numele, evenimentele din Pandemic se întâmplă în toată lumea; astfel, tabla de joc pe care vom face toate mutările este o hartă a întregii lumi pe care sunt numite diverse orașe, precum Chicago, Essen, Bogota, Kinshasa, Istanbul, Mumbai, Beijing sau Sydney. (Din fericire, este o hartă plată, deci poate fi un punct de atracție pentru conspiraționiști. Din păcate e vorba despre vaccinuri, medicină modernă și microbi, ceea ce poate fi mai puțin atractiv pentru conspiraționiști.)

La fel ca în realitate, nu vei ști niciodată unde va apărea o nouă boală și ce oraș fi zona fierbinte a unui nou val de infecții. În cadrul jocului, apariția infecțiilor și epidemiilor este dirijată foarte simplu de un pachet de cărți numit Infection Deck, care conține cărți de joc cu numele a diverse orașe de pe hartă. Astfel, încă de dinainte ca prima acțiune să fie făcută, unul dintre jucători trage nouă cărți din Infection Deck, iar în funcție de cărțile trase, la începutul jocului vor fi puse diverse cuburi colorate în acele orașe.

Iar aceste cuburi sunt cei mai mari dușmani ai tăi, ai mei, ai noștri, ai tuturor. Pentru că așa mici și translucide cum sunt ele reprezintă în mod abstractizat patru tipuri de boli care pun stăpânire pe o anumită regiune. Aceste cuburi sunt împărțite în patru culori (albastru, roșu, negru și galben) și deși în regulamentul jocului nu au nume, jucătorii mai descurcăreți de pe internet au reușit (pentru un plus de imersiune și realism) să le identifice ca fiind: albastru – gripa aviară, roșu – variola (sau SARS – sindromul respirator acut sever), galben – febra tifoidă, negru – ebola (sau ciuma neagră). Acești microbi sunt specifici anumitor regiuni care au aceleași culori: boala albastră va infecta în general numai orașe din America de Nord și Europa, cea roșie estul Asiei și Oceania, cea galbenă America de Sud și Africa, iar cea neagră Nordul Africii, Orientul Mijlociu și Asia Centrală. Astfel, din nou, deși în mod necesar abstractizat, acest board game reușește să emuleze destul de bine realitatea.

Da, există o anumită structură în joc, un mecanism intern care guvernează asupra izbucnirilor epidemiologice: în general nu o să izbucnească niciodată boala neagră în Chicago, sau cea roșie în Bogota, dar jocul tot reușește să te surprindă și să te țină încă de la început în suspans pentru că niciodată nu știi la începutul jocului ce oraș va fi infectat și cât de infectat.

Și așa, pe parcursul jocului o să te trezești pe fiecare oraș cu câte un cub, sau poate chiar două și, în cel mai rău caz, chiar trei. Iar numărul lor chiar are un sens. Dacă Bogota are, de exemplu, un cub galben pe el, acel oraș este cât de cât în siguranță. Populația s-a îmbolnăvit de (ce am zis că era? Ah, da:) febră tifoidă, dar acestea sunt doar cazuri izolate, ținute sub control. În momentul în care se ajunge la 3 cuburi, însă, situația se complică și toată lumea stă ca pe ace. Dacă pe Bogota ar fi cazul să fie pus un al patrulea cub galben, în acel moment izbucnește o epidemie: în loc să pui acel al patrulea cub, pui câte un cub de culoarea respectivă pe orașele adiacente. Dacă și orașele adiacente au deja un al treilea cub, există potențialul de a se crea o reacție în lanț, foarte neplăcută pentru jucători. Iată cum Pandemic reușește să simuleze răspândirea diverselor boli prin lume: niște simple cuburi pe niște orașe. Și totuși e atât de eficient! Pe parcursul jocului, în fiecare tură jucătorii vor trebui să tragă cărți din Infection Deck și să infecteze orașe. Astfel, există un pericol constant care planează deasupra acestora. Și mereu vei fi cu sufletul la gură și vei plănui alături de ceilalți jucători noi pași care trebuie făcuți pentru a salva un oraș sau o anumită regiune.

Eroii neamului

Deși până acum pare că suntem doar niște bieți observatori pasivi la mila virusurilor și bacteriilor, este departe de ceea ce și-a propus designerul jocului atunci când l-a conceput. În Pandemic, deși destul de restricționați, jucătorii au posibilitatea de a călători prin lume, de a trata acele boli și chiar de a le eradica. Aceștia nu sunt niște Cutărescu anonimi și deși jocul nu specifică în regulamentul său, nu e deloc o exagerare sau fabulație să ne imaginăm că suntem niște angajați ai Organizației Mondiale a Sănătății sau a unei alte organizații internaționale care se ocupă cu sănătatea publică. Asta pentru că fiecare jucător este reprezentat pe hartă de un pion de o anumită culoare și începe jocul în Atlanta, unde se și află de la bun început un Research Station. Motivul este simplu: în lumea reală, în Atlanta se află CDC – Center for Disease Control and Prevention, cel mai renumit centru epidemiologic care are ca scop controlul, combaterea și cercetarea bolilor, în special a celor contagioase. 

Deși un board game de genul ăsta este în mod necesar o abstractizare a unei premise realiste, Pandemic reușește să simuleze destul de bine lupta monumentală care s-a dus cu eradicarea variolei (una dintre cele două boli eradicate până în prezent) și care a caracterizat toate eforturile de acest gen de atunci și până în prezent (cel mai recent, COVID-19). A fost necesară cooperarea întregului mapamond și a guvernelor diverselor țări mai mult sau mai puțin dezvoltate, cu realizări inegalabile nu doar în ceea ce privește strângerea și administrarea de resurse umane și materiale, dar și a logisticii. Pentru că această victorie nu a fost înfăptuită doar de către cercetători și oameni de știință (deși au avut, bineînțeles, un aport extrem de important), ci și de către alți oameni angrenați în alte domenii.

Astfel, încă de la început jucătorii au șansa de a alege rolul pe care să îl joace în această luptă: Contingency Planner (Planificator de Urgență), Dispatcher (Dispecer), Medic, Operations Expert (Expert de Operațiuni), Quarantine Specialist (Specialist în Carantină), Researcher (Cercetător), Scientist (Om de știință). Fiecare dintre aceștia are niște abilități speciale care suprascriu și contrazic o regulă a jocului spre beneficiul jucătorilor. De exemplu, Medicul are abilitatea de vindeca un oraș mult mai repede decât celelalte personaje. Omul de știință poate descoperi remediul pentru o boală mult mai repede și mai ușor decât toți ceilalți. Specialistul în carantină poate preveni focarele de infecție și epidemiile în orașul în care se află. Și așa mai departe. Aceste abilități, folosite în tandem cu ale celorlalte personaje, pot face diferența dintre victorie și eșec. Pentru că, subliniez, Pandemic nu este un joc pe care îl joci singur: fără cooperare deplină nu veți avea nici o șansă.

Cum salvăm lumea?

Chiar și când vorbim de proiecte de sănătate publică de o importanță majoră precum eradicarea variolei sau lupta continuă împotriva COVID-19, e destul de greu să ne imaginăm efortul imens și cantitatea de resurse folosite pentru a putea realiza aceste lucruri la scară mondială. Da, vaccinurile și materia primă pentru acestea și munca de cercetare depusă sunt primele lucruri care îți vin în minte, dar e doar o mică parte. Încă din 1958 de când Organizația Mondială a Sănătății a declarat începerea demersurilor pentru eradicarea variolei, a fost nevoie de o cantitate imensă de resurse umane: de la oameni care să cerceteze un remediu sau oameni care să meargă în locurile afectate ca să vaccineze populația, până la oamenii care transportau orice, de la vaccinuri până la mâncare; de la oameni care planificau fiecare acțiune, până la oamenii care planificau fiecare transport sau care au construit centrele de cercetare. 

Și totuși, Pandemic reușește să te facă să înțelegi încă de la prima acțiune din joc magnitudinea efortului depus în viața reală de către autorități și cei responsabili cu sănătatea publică în cazul unei epidemii sau pandemii. În timpul unei sesiuni de joc, vei călători mult, foarte mult. Vei fi în Khartoum ca să oprești un val de infecții, în timp ce în alt colț al lumii în Atlanta tocmai a izbucnit o epidemie de toată frumusețea care riscă să declanșeze o reacție în lanț. Timpul este extrem de important și va trebui să călătorești din punctul A în punctul B cât se poate de rapid și eficient. Astfel, în timpul unei ture îți vei putea folosi una dintre acțiuni pentru a-ți muta pionul pe tabla de joc și de a te apropia mai mult de punctul de interes. La fel ca în viața reală, vei putea conduce mașina sau lua bacul (acțiunea Drive/Ferry) pentru orașele mai apropiate, dar pentru celălalt capăt al lumii va trebui să recurgi la deplasarea cu avionul. De la zboruri directe (Direct Flight), la zboruri charter (Charter Flight), faptul că trăiești în secolul XXI îți oferă niște opțiuni care fac diferența dintre viață și moarte.  

Dacă, în schimb, ai fost destul de prevăzător până în acel moment critic, și ai construit în două orașe câte un Research Station, poți efectua curse interne (Shuttle Flight) ce îți permit să călătorești instant dintr-un oraș cu un Research Station într-un alt oraș cu un Research Station în el, oricât de îndepărtate ar fi unul de celălalt. Din punct de vedere al realismului are sens: sunt zborurile interne cu avioane speciale de-ale Organizației Mondiale a Sănătății pentru care nu ai nevoie de bilete și alte artificii.

Dar până la urmă nu călătorești de plăcere și nici nu pleci în vacanță. Odată ajuns într-un oraș infectat, e timpul să-ți sumeți mânecile și să te apuci de treabă. Orice personaj ai fi, poți alege să tratezi boala respectivă (acțiunea Treat Disease), adică să scoți un singur cub (care, din nou, reprezintă una dintre boli) de pe acel oraș, reducând infecția. Pe lângă asta, probabil o să vrei să construiești un centru de cercetare (acțiunea Build a Research Station): deși e foarte important pentru deplasarea rapidă prin lume, utilitatea sa adevărată se vede în momentul în care decizi să descoperi un remediu pentru o boală, adică să faci acțiunea Discover a Cure. 

Aceasta din urmă este probabil cea mai importantă acțiune din tot jocul, deoarece în momentul în care un jucător descoperă remediul pentru toate cele patru boli, aceștia câștigă imediat. Pe lângă asta, la fel ca în viața reală, o boală căreia i s-a descoperit un remediu poate fi tratată mult mai rapid și eficient. Astfel, dacă un jucător se află într-un oraș în care se află 3 cuburi ale unei boli, iar acelei boli i s-a descoperit remediul, cu o singură acțiune de Treat Disease poate scoate toate cele trei cuburi (în mod normal scoate un cub per acțiune).

În plus, în momentul în care jucătorii descoperă remediul pentru o boală și toate cuburile sale sunt îndepărtate de pe tabla de joc, acea boală se consideră a fi eradicată, iar din acest moment nici un cub de culoarea respectivă nu mai poate fi pus pe hartă.

E bine de știut!

Eliminarea unei boli semnifică reducerea acesteia la zero cazuri noi în anumite zone geografice, în timp ce eradicarea unei boli semnifică reducerea cazurilor noi la zero în mod permanent și global. O boală eliminată este absentă doar într-un anumit spațiu geografic și sunt necesare în continuare măsuri de prevenție, în timp ce o boală eradicată este înlăturarea ei completă în întreaga lume și nu necesită măsuri de prevenție.

[Acuma, în acest articol vorbesc strict despre Pandemic jocul de bază, dar acesta a avut parte până acum de o grămadă de extensii, care extind sau adaugă anumite elemente. Una dintre cele care m-au impresionat cel mai mult este In the Lab, care dezvoltă un pic în complexitate acest proces de a vindeca o boală, transformându-l din ceva abstract, în ceva mult mai realist. Astfel, în această extensie, ca să vindeci o boală trebuie mai întâi să identifici virusul sau bacteria (characterise, în joc) pentru care vrei să cercetezi leacul, să iei niște mostre (sequence, în joc) adică te duci în locurile în care se află cuburi de culoarea respectivă și le iei, iar apoi testezi rezultatul. Deși face jocul un pic mai complex, îl face mult mai realist și ne arată un pic (bineînțeles, tot abstractizat) din ce se întâmplă într-un laborator de cercetare atunci când se caută tratament pentru o boală.]

Surprize plăcute și neplăcute

Însă toate acțiunile (în afară de Drive/Ferry, Shuttle Flight și Treat Disease) pe care jucătorii le fac în tura lor se pot realiza doar prin folosirea unor anumite resurse reprezentate sub forma unor cărți de joc (numite chiar Player Cards în regulament) care au în general un nume de oraș și culoarea aferentă regiunii acestuia. Ele pot reprezenta în mod abstractizat și în funcție de caz bilete de avion, bani, materii prime pentru cercetare, fiind foarte versatile și extrem de importante: pot fi folosite pentru deplasare, pentru construirea unui Research Station sau pentru descoperirea unui remediu. Iar numărul necesar variază: pentru a călători trebuie să decartezi din mână doar o carte (cu numele orașului în care vrei să ajungi sau numele orașului din care pleci), iar pentru a descoperi un remediu e nevoie în general să decartezi 5 (cinci!!!). Uneori nu o să ai fix cartea care-ți trebuie și deși poți face schimb de cărți cu alți jucători, această acțiune este destul de restrictivă.

Astfel, pentru a simula greutățile logistice și incertitudinea de care oamenii s-au lovit și se lovesc în continuare în astfel de cazuri, o să-ți petreci o bună parte din tură discutând cu ceilalți despre cum să utilizați cel mai bine aceste cărți. De exemplu, ai în mână patru cărți de culoarea roșie cu orașele Jakarta, Manila, Sydney și Hong Kong și o carte cu Lima (galben). Te afli în Hong Kong unde se și află un Research Station, iar tura viitoare ai putea găsi remediul pentru boala roșie. Și totuși, unul dintre jucători se află la ananghie în Bogota. În acea parte a lumii, deja sunt mai multe orașe cu trei cuburi, iar o epidemie este cât se poate de probabilă. Are nevoie ACUM de acea carte galbenă de la tine pentru a găsi remediul bolii pentru aceeași culoare până nu e prea târziu. Ce faci? Ce decideți ca grup? Renunți la descoperirea remediului pentru boala roșie și utilizezi cartea roșie cu Hong Kong pentru a salva America de Sud de la o potențială catastrofă sau mergi înainte cu planul tău?

După cum vezi, aceste cărți de joc sunt o resursă prețioasă și destul de limitată și este esențial să vă gândiți mereu la ce și când să le folosiți. E adevărat, la fiecare sfârșit de tură vei trage dintr-un pachet comun (Player Deck) încă două cărți de joc pentru a le înlocui pe cele folosite, dar trebuie să ai grijă: dacă la sfârșitul turei tale trebuie să tragi două astfel de cărți de joc și nu mai e nici una în pachetul comun, ați pierdut instant jocul. Din fericire, atunci când tragi cărți din acel pachet comun, ai șansa să dai peste un eveniment care te poate ajuta. Poate găsești un mod de a te transporta instant exact unde ai nevoie sau, poate cel mai râvnit eveniment pentru mine când joc Pandemic, unul în care nu se întâmplă nimic. Exact. Nimic. Vezi tu, la sfârșitul fiecărei ture (după ce jucătorul trage cele două cărți) se trag obligatoriu încă niște cărți din Infection Deck și se infectează orașele de pe acestea. La sfârșitul fiecărei ture a fiecărui jucător apar noi focare de infecție în două, trei sau chiar patru orașe. Evenimentul Quiet Night împiedică realizarea acelui pas din acea tură, iar jucătorii își permit un mic moment de respiro care e mereu extrem de binevenit.

Dar uneori se întâmplă ca soarta să îți fie potrivnică și să tragi una (sau chiar două!) dintre cărțile de Epidemie care bântuie prin întreg pachetul. Aceste cărți sunt introduse în pachetul de cărți al jucătorului la începutul jocului și sunt evenimente care pot declanșa reacții în lanț catastrofale. Astfel, o carte de Epidemie crește în primul rând rata de infectare, adică data viitoare când un jucător trebuie să tragă cărți din Infection Deck pentru a infecta orașe, trage mai multe cărți, deci se infectează mai multe orașe. 

Apoi, cartea aceasta de Epidemie infectează un oraș în mod aleatoriu și cauzează un Outbreak. Un Outbreak poate fi cauzat în general ori printr-o carte de Epidemie, ori în momentul în care ar trebui să pui pe un oraș un al patrulea cub de boală. Ei bine, pe tabla de joc există un track de Outbreaks, unde se numără câte ai făcut pe parcursul jocului, iar în momentul în care ai făcut 8, pierdeți jocul în mod automat. Apoi, de parcă nu era de ajuns, ultima chestie pe care o carte de Epidemie o face e să ia toate cărțile de joc decartate din Infection Deck și să le amestece înapoi în pachet! Astfel, dacă tu credeai că ai terminat-o cu Madrid pe sesiunea asta și nu mai există riscul să fie infectat vreodată, jocul se încăpățânează să îți facă ture fripte.

Și partea proastă este că aceste cărți de Epidemie sunt inevitabile, pentru că în fiecare tură a sa, fiecare jucător trage două Player Cards din Player Deck și pe lângă cărți utile la un moment dat o să vină și o Epidemie. În general jocurile cooperative precum Pandemic câștigă aproximativ în 75% din timp (ochiometric vorbind), restul de 25% din cazuri reprezentând victoria jucătorilor. Și veți sta și veți discuta constant, încercând să puneți la punct cel mai eficient plan:

⎯݇ “Merg eu în Manila tura viitoare, ca să descopăr leacul bolii galbene, da? Ah, nu pot! Mai am nevoie de două ture doar ca să ajung acolo!!!” 
⎯݇  “Stai, că eu ca Dispecer te pot muta oriunde, așa că o să te mut în tura mea fix în Taipei lângă Expertul de Operațiuni, și poți ajunge într-o singură tură.”
⎯݇  “Și dacă tot suntem în același oraș, îți dau cartea pentru Taipei și poți găsi leacul și la boala roșie! Să sperăm că nu ne paște iar vreo epidemie.”
⎯݇ “Mai avem un Outbreak și am pierdut, hai să avem grijă.”

Da, jocul te va ține constant în priză, va fi o sesiune pe muchie de cuțit și de multe ori îți vei imagina că stai pe marginea unei prăpăstii gata să fii înghițit de hăul de dedesubt. Nu pot să nu mă gândesc că probabil aceeași senzație i-a încercat pe toți cei angrenați în această luptă împotriva bolilor de tot felul, dusă de-a lungul secolului, indiferent că vorbim de ciuma neagră, de gripa spaniolă, de gripa aviară, de SIDA, de variolă, de COVID-19.

Singurul minus apropo de Pandemic nu are nici o treabă cu jocul, ci mai degrabă cu dinamica de grup, adică există posibilitatea apariției fenomenului de quarterbacking. În board games cooperative, quarterbacking se referă la tendința unui jucător de a prelua controlul întregii echipe și le spune tuturor ce să facă. Este posibil ca acel jucător (mai ales dacă e mai experimentat) să nu-și dea seama că face asta, dar în orice caz poate răpi masiv din plăcerea celorlalți de a juca. Așa că e un aspect la care jucătorii trebuie să fie atenți.

Există speranță

E greu să ne punem în locul medicilor, oamenilor de știință și organizațiilor care au luptat de-a lungul vremii împotriva bolilor, dar Pandemic este un board game care își propune și reușește nu numai să ne prezinte acel scenariu, ci și să ne facă personaje principale în această poveste, chiar și dacă într-un mod abstractizat. După cum am spus la început, acesta este un obiect cultural care, la fel ca o carte sau un documentar, are darul de a ne pune pentru o oră-două în locul acelor oameni, lăsându-ne să ne confruntăm cu aceleași probleme, griji, temeri, dar și sentimente bucurie și ușurare. Și din asta învățăm multe, deoarece la fel ca un film sau o carte, și board game-urile ne pot face să înțelegem lucruri valoroase, nu doar să ne relaxeze și distreze.

Pandemic beneficiază și de o variantă tradusă în limba română, iar dacă te-ai plictisit deja de jocul de bază, poți încerca oricând numeroasele sale extensii, dintre care una este și ea tradusă în limba română (On The Brink – Pe muchie de cuțit). Pandemic este un board game care nu trebuie să lipsească din casa nimănui, putând fi jucat de absolut oricine, indiferent că e prima oară când aude de board games sau e veteran într-acestea. Este un joc cu mecanici și mecanisme de joc simple dar a cărei profunzimi tematice și strategice vă va ține cu ochii pironiți pe tabla de joc și mintea ocupată încercând să găsiți împreună cea mai bună soluție pentru una dintre cele mai vechi și grele lupte ale omenirii.

---

---