Am trecut acum câteva zile prin supermark— ăăă, librăria locală cu iz de supermarket pretențios, să îmi mai clătesc și eu ochii cu una, cu alta. Și tot plimbându-mă printre rafturi, n-am putut să nu observ multitudinea de ediții de Dune sau The Lord of The Rings sau Harry Potter, care mai de care mai colorată și mai plăcută din punct de vedere estetic. Chit că e aceeași carte, cu același text, nu poți să te plângi că nu ai parte de varietate în ceea ce privește coperțile!
Și te uiți la ele cu jind, cu drag, cu poftă. “Știu că mai am o ediție din Hitchhiker’s Guide to The Galaxy, dar trebuie să o am și p-asta! Uite ce copertă mișto!” Acuma, o vorbă din popor spune că nu ar trebui să judeci o carte după coperta sa, dar parcă prea sună a “banii nu aduc fericirea” rostită fix de ăia care au prea mulți bani. Realitatea e că puține lucruri sunt mai importante pentru o carte decât coperta sa, pentru că o carte înțeleaptă și inteligentă știe că pentru a-ți atrage atenția, trebuie să te atragă atunci când te perinzi printre rafturi. Pentru că până să ajungi tu să citești un capitol din ea și să vezi cât de life-changing e de fapt, trebuie să te prindă cumva, nu? Astfel, coperta este unul dintre cele mai întâlnite și la îndemână forme de paratext, care este “un material furnizat de autori, editori și tipografi, un element suplimentar ce formează un cadru pentru textul principal și poate schimba modul de receptare a unui text sau de interpretare a acestuia de către public”, pentru că una bine executată nu doar îți captează atenția, dar îți și spune câte ceva despre cartea respectivă.
Bineînțeles, același lucru este la fel de valabil și când vine vorba de alte obiecte culturale sau media, precum reviste, compoziții muzicale, dar și board games. Astfel, când vine vorba de board games, adesea editurile care le publică trebuie să țină cont nu doar de ce pun pe copertă (aici, capacul cutiei), ci și de mărimea cutiei, ca să fie siguri că-ți captează atenția. Astfel, există destule cazuri de board games (un exemplu ar fi Splendor) care au cutia mult mult mult mai mare decât ar fi nevoie, doar ca să dea bine pe raft; este un lucru care se practică fix din aceste considerente.
La fel ca la cărți, cutia unui board game trebuie să-ți comunice dintr-o privire “vibe-ul”, feeling-ul general al acestuia și dacă nu asta, atunci măcar tema. Astfel, avem board games impunătoare precum Twilight Imperium IV, un joc monumental cu temă SF, a cărei cutie îți comunică din prima fracțiune de secundă că ai dat nas în nas cu o space opera veritabilă, un joc de anvergură epică. Pe de altă parte, Wingspan îți comunică faptul că ai în față un joc calm, zen, despre păsări. Canvas nici măcar nu are titlul pe cutie (odată desfăcut), dar în schimb aceasta arată efectiv ca o pictură…ba mai mult, în spatele cutiei ai o gaură ca să o poți agăța fix ca un tablou. Pentru că, da, este un joc despre pictură.
O zi la zoo
Și iată că așa cum avem cărți și albume muzicale cu sute și mii de feluri de coperți, așa avem și board games cu tot felul de coperți și tipuri de ilustrații. All in a day’s work, până aici, nimic deosebit. Și totuși, uneori dai de o astfel de copertă care e mai mult decât un “simplu” paratext sau o simplă reclamă pentru jocul din spatele său.
Ei, fix asta mi s-a întâmplat mie recent cu Ark Nova. Am mai vorbit despre el acum ceva vreme: creat de Mathias Wigge și publicat de Feuerland Spiele în 2021, este un board game de complexitate medie spre mare în care 1-4 jucători se ocupă de construcția și administrarea unei grădini zoologice moderne.
Iar “moderne” este cuvântul cheie, pentru că o parte extrem de importantă a jocului este conceptul de cercetare și conservare al speciilor de animale din grădina ta zoologică. Ark Nova nu este un joc despre grădini zoologice în care te preocupi doar să aduci cât mai mulți țânci să rânjească fasolea la gorile, ci chiar te interesează de soarta lor ca specie…a gorilelor, nu țâncilor. Astfel, modern aici nu se referă doar la tehnologie și estetică, ci și la un mod de a gândi. În fine, asta este coperta lui Ark Nova:
Lumină și aer
Ce să zic? E plăcută din punct de vedere estetic, nu deranjează, își face treaba. Dar săptămânile trecute în timp ce navigam pe internet (m-am născut în ‘89, d-aia vorbesc așa) mi-a picat fisa: la fel ca mandolina lui Procust, coperta lui Ark Nova mi-a declanșat o serie de amintiri din trecutul meu adolescentin, amintiri legate în mod dubios tot de internet și calculator. Ideea este că estetica asta a coperții lui Ark Nova are un nume: Frutiger Aero.
Poate numele nu-ți spune nimic, poate e prima oară când auzi de el, dar garantat ai dat de acest concept și nu numai: chiar l-ai trăit. Frutiger Aero este numele unui stil de design grafic predominant în anii 2004-2013 (aproximativ), mai ales în designul GUI și în identitatea vizuală a produselor software. Numele provine de la fontul cu același nume (creat de elvețianul Adrian Frutiger) și aero, care provine de la aero glass, acea interfață translucidă sau transparentă. Cel mai cunoscut și reprezentativ exemplu de Frutiger Aero este sistemul de operare Windows Vista (și mai târziu Windows 7), vândut publicului larg începând 30 ianuarie 2007. Alte exemple foarte cunoscute sunt primul iPhone, la pachet cu sistemul său de operare iOS, precum și Windows Media Player 10 și consolele Playstation 3, Nintendo Wii și Xbox 360.
Caracteristicile sale definitorii sunt:
- Transparență și efecte de sticlă, cu texturi care imită sticla sau materialele lucioase;
- Culori luminoase și gradienți, culori saturate;
- Linii fine, contururi clare și suprafețe netede, precum și reflexii metalice și suprafețe lucioase;
- Fonturi accesibile și ușor de citit;
- Palete de culori terțiare;
- Skeumorphic design: prezența unui GUI (interfața grafică) cu obiecte ce se aseamănă cu omologul lor din lumea reală. De exemplu, pe iPhone, aplicația de notițe chiar semăna cu un carnet de notițe. Aplicația pentru ebooks (cărți, reviste, ziare) arăta fix ca un raft de cărți, reviste, ziare. Printre altele, acest design transformă interfața software-ului în ceva mai prietenos și ușor de înțeles și utilizat.
Dar Frutiger Aero nu se rezuma la forme geometrice armonioase și efecte de transparență, ci și punea accent pe natură și mediul înconjurător, următoarele fiind alte elemente absolut importante pentru acest curent estetic:
- Fotografii cu aurore boreale;
- Efecte fotografice de bokeh;
- Și cel mai important, prezența unor elemente ce țin de natură, cu precădere iarbă, apă, baloane, pești și alte chestii ce țin de mări și oceane.
Dacă e să dăm rapid și niște exemple de media care se foloseau de acestui stil de design grafic, dintre care sigur o să recunoști măcar o parte, avem video games precum Mirror’s Edge (2008), Portal 1&2 (2007 & 2011), jocurile de pe consola Nintendo Wii (2006-2014), Spore (2008), The Sims 3 (2009) etc, dar și filme artistice (de animație) care se foloseau de acest design ar fi Meet the Robinsons (2007), Despicable Me (2010), The Lorax (2012), Avatar (2009), Bee Movie (2007) etc.
Dar asta nu înseamnă că Frutiger Aero se găsea doar pe monitoarele sau televizoarele noastre, ci și în viața de zi cu zi: în reviste, pe rafturile magazinelor, ba chiar în propria baie! Asta pentru că o bună parte din produsele de larg consum ale acelor ani aveau acest design, cum ar fi recipientele de săpun lichid sau șampon și chiar colacele de WC! Dacă ți le mai aduci aminte, erau alea transparente care aveau în ele tot felul de scoici și alte chestii cu temă marină. Exista și mouse cu apă și balonașe în el, cu poze cu pești și corali, dar aveam și lămpi în formă de acvariu.
Trecutul și viitorul său optimist
“The future is not what it used to be.”
[Yogi Berra]
Dar ca orice curent estetic, Frutiger Aero are o filosofie de design în spate, nu a apărut așa nitam-nisam. Acesta și-a făcut debutul la începutul anilor 2000, atunci când tehnologia era în plină ascensiune, dar oamenii încă nu erau legați cu lesa de ea. Spre deosebire de designul Y2K (care era mai edgy și SF, reprezentat în special prin Cybercore și Metalheart), Frutiger Aero avea darul de a “umaniza” tehnologia și de a o face mai accesibilă publicului larg. În plus, deși a apărut și s-a dezvoltat imediat după un eveniment care a schimbat întreaga lume (atacurile de la World Trade Center din 11.09.2001), acesta îndemna la un viitor optimist în care tehnologia era în plină armonie cu natura, motiv pentru care puteai vedea o grămadă de wallpapers cu dealuri înverzite, cer albastru și clădiri futuriste cu forme armonioase. De asemenea, această filosofie se numește și ecomodernism.
Și cam așa e. Pe lângă nostalgia adolescentină, nu am cum să nu mă las fermecat de Frutiger Aero și viitorul pe care îl promitea și încă îl promite: la fel cum filmele lui Hayao Miyazaki mă duc cu gândul la un prezent liniștit, mai inocent și lipsit de griji, iar genurile muzicale City-Pop sau Future Funk mă duc cu gândul la un trecut mai inocent și lipsit de griji (deși imaginar), așa și acesta mă duce cu gândul la un posibil și ipotetic viitor mai inocent și lipsit de griji. E mai greu să vezi asta, având în vedere contextul social și geopolitic actual, dar poate tocmai de aceea e nevoie ca un astfel de curent să revină în forță, pentru a avea unde să privim cu speranță.
În primele paragrafe spuneam că rolul unei coperți de board game este să comunice într-o fracțiune de secundă tema și feelingul jocului. Dacă e să revenim la cea a lui Ark Nova, la prima vedere poate pare sterilă și anostă și pare că nu comunică nimic din ce înseamnă jocul. Dar doar la prima vedere, pentru că acum că dacă facem apel la filosofia curentului Frutiger Aero, ne dăm seama că e vorba despre un joc în care se pune accent pe armonia dintre tehnologie și natură: dacă ne uităm atât la elementele definitorii ale acestuia (elemente ce țin de natură precum pești, iarbă, apă etc.), este cât se poate de clar că Frutiger Aero este un curent susține vădit ecologismul și grija omului față de natură. În acest context, coperta cutiei lui Ark Nova are un mesaj cât se poate de clar și potrivit pentru feeling-ul acestui joc.
În cele din urmă, în jurul lui 2013, Frutiger Aero a început să dea semne că ar vrea să se odihnească, și a făcut loc lui Frutiger Metro (o versiune ceva mai minimalistă și mai flat), iar apoi direct lui Flat Design, care este atotprezent și în ziua de azi. Dar Frutiger Aero nu a murit! Acesta încă se găsește aproape la tot pasul, dacă știi unde să te uiți: astfel, elemente ale acestui curent se pot găsi pe ambalajele medicamentelor și a produselor de curățenie, cât și pe coperțile multor manuale școlare (nu neapărat din țara noastră). Iar din August 2023 acesta a început să reapară în diverse postări de pe TikTok.
În fine, este o legătură pe care recunosc că nu reușisem să o fac între cutia lui Ark Nova și acest curent estetic pe care l-am trăit fix în anii adolescenței. După cum spunea John Donne (1572-1631), așa cum “no man is an island, entire of itself” și “every man is a piece of the continent, a part of the main”, și mai mult ca sigur același lucru putem să-l spunem și despre un board game: face parte dintr-un întreg, din cultura umană, fiind influențat de aceasta și influențând-o la rândul lui. Iar Ark Nova este încă un exemplu foarte bun al acestui lucru.
