Bun. Ai auzit și tu de board games și vrei să le încerci împreună cu prietenii. Sau poate deja ești intrat în lumea asta, dar cauți ceva nu foarte complicat pentru prietenii care abia au auzit de board games, darămite să mai și încerce. Bafta ta este că trăim într-o perioadă de renaștere a acestui hobby și sunt pe piață mii și mii de astfel de jocuri din care să alegi. Și ca să îți fie viața mai ușoară, am făcut și eu o listă de 10 board games pe care le am în raft, ca să știi de unde să începi.

Câteva cuvinte despre costuri. Acuma, înainte să încep, e de stabilit o chestie (dacă ești la început): ăsta este un hobby (precum pictura, fotografia, colecționatul de timbre etc.) și îți oferă toate beneficiile unuia, dar, bineînțeles, costă. Spun asta pentru că mulți oameni obișnuiți cu un pachet de cărți la 15 lei sau cu Nu Te Supăra Frate la 30 lei sunt mirați că trebuie să dea bani ca să aibă un board game. În medie, un board game costă între 100 și 200 lei (deși, bineînțeles există o grămadă care costă sub 100 lei sau peste 200 lei); asta deoarece are componente făcute din plastic, lemn sau carton gros, diverse cărți de joc speciale (la a căror grafică a lucrat un artist) și o tablă de joc (tot cu grafică). De cele mai multe ori costul este justificat și oricum se compensează cu orele de distracție petrecute alături de prieteni jucând acel board game.

10. Carcassonne

Carcassonne este un clasic, fiind unul dintre cele mai bine vândute board games la ora actuală, și este numit după unul din cele mai bine conservate orașe medievale. Tematica este una medievală, deși minimalistă. Carcassonne se joacă în 2-5 jucători (2-6 sau 2-8 cu expansion-uri) al căror scop este să facă cât mai multe puncte, punând pe masă niște piese pătrate de teren (tiles) astfel încât să formeze diverse lucruri precum drumuri, orașe, câmpuri. Fiecare jucător are 7 piese numite “meeples” pe care le pot pune pe acele drumuri, orașe, câmpuri, pentru a putea strânge puncte.

În esență, fără a intra în alte detalii, ăsta e jocul. E foarte simplu de învățat (la fel ca toate board games de pe lista asta) și dacă ajungi la un moment dat să te plictisești, ai la dispoziție o grămadă de expansions care adaugă piese și mecanici noi și schimbă ușor jocul (sau adaugă un pic de complexitate, dacă a ajuns să ți se pară prea ușor). Unul din principalele puncte de atracție ale jocului (care îi bucură foarte mult pe noii jucători) este că e un board game în care tabla de joc se construiește pe parcurs. Începi cu o singură piesă pe masă, dar în 30 de minute jocul ajunge să ocupe toată masa cu piesele lui colorate și detaliate.

9. Ticket to Ride

Vagoane! Multe vagoane. Ticket to Ride este un joc cu trenuri, iar jocul de bază vine în două variante: Europe și USA. Diferența majoră dintre ele este că în Europe tabla de joc îți arată o hartă a Europei, iar în USA îți arată o hartă a SUA. Dar ambele versiuni au aceeași premisă, aceleași mecanici de joc și aceleași componente.

TtR se joacă în 2-5 jucători, scopul fiecăruia fiind de a strânge puncte, iar cel care are cele mai multe puncte, câștigă. Tabla de joc reprezintă o hartă a Europei pe care apar niște orașe. Fiecare oraș este legat de un alt oraș printr-un traseu colorat. Fiecare jucător are niște piese din plastic care reprezintă niște vagoane de tren pe care le pun pe acele trasee colorate de pe hartă, ca să facă puncte. Dacă faci un traseu mai mare și legi mai multe orașe (București-Pamplona, de exemplu), primești mai multe puncte. Numai că nu poți pune vagoane așa de capul tău, trebuie să te uiți și la ce culoare are traseul dintre două orașe: de exemplu, dacă vrei să pui trei vagoane de tren pe traseul dintre București și Constantinopol, trebuie mai întâi să ai în mână trei cărți de aceeași guloare cu traseul (galben, aici). Abia apoi poți pune vagoanele și lua puncte.

Jocul e foarte foarte simplu: strângi cărți de o culoare, le joci ca să pui vagoane pe traseul de aceeași culoare, primești puncte. Și dacă mai vrei niște variație, poți încerca și alte expansions Ticket to Ride, care adaugă hărți (din Germania până-n India) și mecanici noi.

8. Santorini

Santorini este probabil cel mai frumos joc abstract pe care l-am jucat vreodată. Deși în manual spune că se poate juca și în 3 sau 4 jucători, consensul este că în realitate cel mai bine joci Santorini în 2 jucători. Este un joc abstract (în genul tablelor, șahului etc.) a cărei premisă e că fiecare jucător este un personaj din mitologia greacă care se întrece cu celălalt la construit case pe insula Santorini.

Practic, fiecare jucător are doi muncitori pe care îi muta un spațiu sau un nivel, după care pot construi etajul unei case. Câștigă jucătorul care reușește să își pună primul unul din muncitori pe etajul trei al unei case. Atât de simplu! Se învață în 5 minute. Și totuși, nu înseamnă că e și plictisitor: fiecare jucător primește la început o carte cu puteri speciale, care poate schimba dramatic stilul lui de joc. Santorini este o minunăție de joc și ți-e mai mare dragul să te uiți la componente în timp ce ridici semeț câte o casă. Partea mișto e că merge și repede: un joc durează cam 30 de minute.

7. Camel Up

Camel Up poate fi jucat cu 3-8 persoane și, în esență, cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Asta pentru tema jocului este “curse de cămile” și fiecare jucător este invitat să pună cât mai mulți bani pe cămila care speră să câștige cursa pentru a câștiga și mai mulți bani. Fiecare cămilă se mișcă în funcție de ce pică la zar, iar jocul se termină când prima cămilă a depășit linia de sosire. La sfârșitul cursei, jucătorul care a strâns cei mai mulți bani câștigă.

Camel Up este extrem de distractiv, pentru că de fiecare dată când dă cineva cu zarul, aștepți cu nerăbdare să vezi: oare cămila aia pe care ai pariat tu s-o mișca sau rămâne în același loc? Jocul e cu atât mai nebunesc cu cât, dacă o cămilă ajunge în același spațiu cu o altă cămilă o încalecă; asta înseamnă că acum, dacă cămila de jos se mișcă 2 spații, o ia cu ea și pe cea de deasupra. Pe lângă asta, sunt două cămile care se mișcă în sens opus, iar dacă ai ghinionul ca cămila pe care ai pariat tu să încalece pe una din astea două, poți fi sigur că o duce înapoi un spațiu-două.

Jocul arată foarte bine, având niște cămile foarte mișto din plastic, o piramidă 3D din plastic (cu care dai cu zarul) și tabla de joc chiar are un palmier în relief. ME-RI-TĂ.

6. Takenoko

Undeva în Japonia medievală, împăratul tocmai a primit cadou un urs panda. Îngrijitorul grădinii de bambus a împăratului este însărcinat să aibă grijă și de urs, pe lângă atribuțiile lui normale. Numai că ursul e destul de lacom și mănâncă constant din cultura de bambus.

Takenoko se joacă între 2 și 4 persoane și este o bomboană de joc. În fiecare tură jucătorii au posibilitatea de a trage niște cărți de obiectiv: una îți dă 3 puncte dacă reușești să cultivi și să crești niște bambus verde, alta îți dă 3 puncte dacă ursul panda mănâncă bambus verde și galben, alta îți dă 4 puncte dacă reușești să aranjezi 3 piese de teren pentru bambus roșu într-un anumit fel. Firește, câștigă jucătorul cu cele mai multe puncte la sfârșit.

Pui piese de teren, irigi terenul, crești bambus, ursul vine și mănâncă bambus. Jocul merge foarte repede și se învață ușor și până în momentul de față este singurul joc la care prima oară când l-am jucat, imediat după ce am terminat jocul, am zis “hai încă o dată!” cu entuziasm.

5. Pandemic

După atâta competiție, hai să vorbim și de un board game cooperativ. Cum ar fi Pandemic, ce poate fi jucat de 2-4 persoane. Premisa jocului este că fiecare jucător este un angajat al CDC (Centers for Disease Control and Prevention) și încearcă eradicarea și eliminarea a trei tulpini de virusuri sau bacterii (nu este specificat exact ce). Dacă reușesc, câștigă ei, dacă nu, câștigă jocul.

Pandemic este o cursă contra-cronometru în care fiecare dintre voi trebuie coopereze cu ceilalți pentru a face un plan de bătaie. Fiecare jucător are o abilitate specială și se poate plimba prin lume ca să eradicheze agenții patogeni sau bolile (reprezentate prin niște cuburi colorate) din diferite orașe. Dacă strângi 5 cărți de aceeași culoare cu o boală pe care vrei să o eradichezi, poți să le joci când ajungi într-un centru de cercetare și să eradichezi boala respectivă. În fiecare rundă, bolile se răspândesc și pot crea adevărate epidemii care funcționează ca niște reacții în lanț, răspândindu-se la oraș la oraș. Dacă se răspândesc prea mult, jucătorii pierd.

Am înțeles că în perioada asta Pandemic se vinde foarte bine. Nu-i de mirare, având în vedere contextul în care ne aflăm, dar jocul chiar merită. Pandemic e un clasic și chiar cred că poate să te învețe ceva despre ce înseamnă să încerci să eradichezi o boală de pe Pământ.

4. Stone Age

Ne întoarcem pe tărâmul board game-urilor competitive cu Stone Age care poate fi jucat în 2-4 jucători. După cum îi spune și numele, tema este Epoca de Piatră, mai exact fiecare jucător este un șef de trib care încearcă să strângă cât mai multe resurse. Resursele astea nu se strâng singure, însă, ci trebuie să trimiți membrii comunității să procure ba mâncare, ba lemn, ba piatră, ba aur, pe care le poți transforma apoi în puncte. La sfârșit, jucătorul cu cele mai multe puncte…știi tu.

Stone Age este exemplul tipic de board game cu mecanica “worker placement”: adică ai niște piese “muncitori” pe care le pui pe niște spații de pe tabla de joc, pentru a dobândi bunurile afișate acolo. De exemplu, în Stone Age, dacă îți trimiți doi “muncitori” să procure mâncare, îi pui pe spațiul care reprezintă acea acțiune și ei mâncare. Este și unul din cele mai ușoare astfel de board games și îți poate deschide lumea către o grămadă de jocuri cu worker placement, care sunt mai complicate, dar la fel de distractive.

3. Dominion

Dominion este un alt clasic (da, majoritatea board game-urilor din lista asta sunt clasice, ceea ce spune multe lucruri bune despre ele) și se poate juca de către 2-4 persoane. Tema este una medievală: fiecare jucător este un conte sau ceva de genul care încearcă să își extindă domnia peste mări și țări și să strângă puncte. Bineînțeles la sfârșit câștigă cel care…știi deja.

Dominion este un joc de cărți și e ceea ce se cheama un “deck-building game”: fiecare jucător începe cu un pachet de cărți compus din 3 cărți care reprezintă puncte de victorie și 7 cărți care reprezintă bani cu care poți cumpăra alte cărți (de acțiuni, de bani sau de puncte de victorie). Tura fiecărui jucător e foarte simplă și scurtă. ABC: Action, în care joci cărți de acțiune, Buy, în care joci cărți cu bani ca să cumperi alte cărți, Clean-up, în care decartezi toate cărțile jucate și din mână și tragi alte 5 cărți din pachet. Nu mai ai de unde să tragi cărți? Iei cărțile decartate, le amesteci bine și acum poți să tragi din nou din ele.

Simplu, nu? Dar, atunci ce te oprește să cumperi numai și numai cărți cu puncte de victorie și să câștigi. Ei, aici este strategia! Ți-am zis că după ce ai decartat toate cărțile din pachet, le amesteci și tragi din nou din ele? E, cum ar fi să tragi constant numai cărți cu puncte de victorie? Ele sunt esențiale ca să câștigi, dar în timpul jocului sunt inutile, astfel încât dacă tragi o mână de 5 cărți cu puncte de victorie, poți să te speli pe cap cu tura ta. D-aia trebuie să știi ce să cumperi, când să cumperi.

Dominion, jocul de bază, are 25 de tipuri de cărți de acțiune, dar într-o sesiune de joc ai pe masă doar 10 din acele tipuri, trase la nimereală. Astfel, fiecare joc e diferit. Până în prezent Dominion beneficiează de o grămadă de expansion-uri care adaugă sute de cărți de acțiune din care să alegi. De asemenea, dacă vrei să înveți/testezi gratuit jocul, îți faci un cont aici și îi dai bătaie.

2. Istanbul

Poftiți, poftiți! Ne aflăm în marele bazar din Istanbul, fiecare colțișor cu câte un chioșc care ba ne oferă mirodenii sau țesături, ba ne repară căruța, sau chiar câte un locșor bine ascuns unde poți paria în speranța că o să câștigi niște bunuri valoroase. Istanbul este un board game foarte colorat (la propriu și la figurat), unul în care 2-5 jucători sunt niște negustori care își trimit asistenții prin toate colțurile bazarului pentru a strânge diverse resurse. Acele resurse te vor ajuta mai departe să strângi rubine, care sunt folositoare pentru că dacă ai 5 rubine, câștigi jocul.

Istanbul a devenit rapid unul din jocurile mele preferate, pentru că nu a existat vreo sesiune de joc în care să nu mă distrez alături de ceilalți. Și ai si niște decizii care sunt destul de greu de luat: să te duci acum să iei mirodenii? Sau să te întorci din drum, să îți repari căruța, să ai loc de mai multe mirodenii? Mai ales că jocul are o mecanică foarte interesantă de “Mancala” (mancala fiind unul din cele mai vechi astfel de jocuri, cel mai probabil l-ai jucat pe vechiul Nokia 3310 și avea numele de “Bantumi”): îți trimiți asistenții prin toate colțurile, câte unul, câte unul, dar la un moment dat va trebui să te întorci după ei, să îi iei înapoi, astfel încât să îi trimiți din nou în alte locuri.

1. Azul

La fel ca Santorini și Azul este un joc abstract. Are el o temă vagă: se joacă în 2-4 persoane, iar jucătorii sunt niște personaje care împodobesc palatul regal cu bucăți de ceramică numite azulejos. Firește, scopul este să strângi cât mai multe puncte, ca să câștigi.

Fiecare jucător are o tablă de joc pe care pune bucățile de azulejos (care arată demențial), luate din niște “fabrici” din mijlocul mesei, pentru a forma un anumit tipar. În funcție de cum faci acel tipar, primești un anumit număr de puncte. După cum te-am obișnuit în lista asta, și Azul se învață foarte repede și e unul din jocurile alea pe care le poți juca chiar și cu părinții obișnuiți toată viața cu Rummy.

Concluzie

Și de câte board games nu mai aveam să-ți povestesc! Voiam să-ți mai zic de Concordia, de Citadele, de Flamme Rouge, de Lords of Waterdeep, de Captain Sonar, de Bang, de Bang The Dice Game, de Samurai, de Machi Koro. Toate astea la fel de ușor de învățat și distractive. Și le-am enumerat doar pe cele din raftul meu, asta ca să vezi câtă varietate ai la dispoziție.

Vrei să afli mai multe despre un joc? Nimic mai simplu: google it. Sau și mai bine, caută pe YouTube: e de ajuns să scrii “carcassonne review” sau “dominion unboxing”, ca să fii inundat de video-uri peste video-uri care te pot ajuta să iei o decizie sau chiar să descoperi noi board games. E atât de simplu. Că doar trăim în era internetului.

Sper că te-a ajutat lista asta și dacă mai ai nelămuriri, uite aici un video de la unul din cele mai bune canale de board game reviews de pe YouTube. Have fun!

Print Friendly, PDF & Email