De mama focului

Focul. Cu el îți faci omleta de dimineață. Cu el îți aprinzi țigara, ca să nu arăți ca un idiot cu o țigară neaprinsă în gură. Cu el îți luminează Jah-Jah calea. Cu el îți dai foc pârțurilor când ajungi să ai un grad de alcoolemie cu mult peste scara Richter. Nimic mai banal pe lumea asta, poate doar agrafele de birou.

Și totuși, controlul focului este probabil cea mai importantă descoperire din istoria speciei umane, deși, culmea, a fost descoperit de oameni înainte să fie oameni. De fapt, poți să spui realmente că focul ne-a făcut oameni (în sensul de Homo Sapiens).

Intră Homo Erectus (numele vine de la faptul că era biped) în scenă. Tipul ăsta din stânga, care se uită fix în adâncul sufletului tău, a trăit între acum 1.8 milioane de ani și acum 300.000 de ani. A ajuns să călătorească până în Anglia, Georgia, India, Sri Lanka, China și Java. Pe jos. Gândește-te la asta data viitoare când te mai plângi că e mult de mers de la Universitate la Piața Unirii.

Dar nu d-aia l-am menționat aici, ci pentru faptul că este prima specie de om care a reușit să descopere cum poate controla focul, între acum 1,7 și 200.000 de ani. În cazul în care nu ai observat, sunt destule animale care conștientizează focul, dar absolut nici o altă specie de animal nu știe cum să îl controleze. Doar noi putem, iar asta a dus la un mare salt înainte, care ne-a despărțit în mod decisiv de celelalte mamifere.

Am învățat să controlăm focul și ne-am schimbat iremediabil. Pentru prima oară în viața lui de hominidă, Homo Erectus și-a permis să muncească peste program, după lăsarea serii, focul oferindu-i lumina necesară. Și a văzut el că e bine, și așa a ajuns să facă mai multe chestii, fiindcă avea mai mult timp.

Deoarece era la zeci de milenii distanță de primul spray Raid (până la urmă câte poți să ceri de la o hominidă?), singura metodă prin care Ugg se putea feri de insecte era prin intermediul focului. De asemenea, a jucat un rol destul de important și când venea vorba de mamifere mai mari. Adică “pfoai de capul meu ce era să mă mănânce dinofelisul ăla! Bine că am avut creanga asta cu foc în buzunar.”

Dar poate cea mai dramatică schimbare pe care a adus-o focul a fost asta:

Ce ai mâncat azi? Orice ar fi, mai mult ca sigur a fost gătit. Cu foc! Da, focul ne-a schimbat fundamental obiceiurile alimentare. Deoarece lui Ugg de mai sus îi era destul de greu să digere plantele crude, dar și carnea crudă. De asemenea, multe plante și fructe erau toxice, dar toxinele dispăreau după ce erau gătite. Așa că a început să gătească, pentru că mâncatul ar trebui să te ajute să trăiești, nu să te omoare. Odată cu aceste schimbări în alimentație au intervenit și niște schimbări fizice:

“Antropologul Peter Lucas sugerează că apariția gătitului și prepararea acestuia pentru a face mâncarea mai ușor de mestecat a dus la probleme precum malocluzia în oamenii moderni și o descreștere constantă a mărimii dinților. Deoarece mâncarea era făcută acum în bucăți mai mici, dar nu și mai puțin dură, falca umană s-a micșorat prea mult ca să mai poată fixa toți dinții cum trebuie.“

(citat din Wikipedia)

Da, și măseaua de minte este o rămășiță a acestor vremuri. Și de unde știm că Homo Erectus a descoperit modul de utilizare al focului? I-a văzut careva? Un articol mai mișto, cu mai multe surse, găsești aici.

Așa că data viitoare când mai aprinzi un chibrit ca să îți faci niște ochiuri și începi să înjuri că ți-ai ars părul de pe degete și a început să miroasă a porc prin casă, adu-ți aminte că suntem unde suntem acum fiindcă niște boșimani hominizi rude apropiate cu alte primate au început acum între 1.8 milioane de ani și 300.000 de ani să se joace cu focul. Arăți în felul în care arăți acum, mănânci ce mănânci acum, poți să citești ce scriu eu acum, fiindcă niște strămoși de-ai tăi au fost năpădiți de curiozitate.

“Omul este singura creatură care îndrăznește să aprindă un foc și să trăiscă alături de el. Motivul? Doar el a învățat să îl stingă.”

– Henry Jackson Vandyke, Jr.