The Universe is out to kill us. Nu că și-ar fi pus asta în gând, nu fiți naivi, Universul n-are gânduri și nici conștiință, dar în orice caz nu este un loc în care poți trăi ușor. Și dacă asta nu e de ajuns, afli în fiecare zi că sunt oameni, indivizi din propria-ți specie, care vor să te omoare, deși nu te-au cunoscut în viața lor. Unii mai pe față, alții mai pe ascuns, ideea e că EI.VOR.SĂ.TE.OMOARE!!!

Și uite așa am ochit aseară pe newsfeed-ul de Facebook următoarea poză cu textul:

Just, mi-am spus, simbolurile sunt acolo, iar un utilizator de Facebook sau un blogger anonim nu are cum să mă mintă, nu? Mai ales că o grămadă de oameni au dat share chestiei ăsteia. Sunt mulți care au dat share, deci trebuie să fie adevărată chestia asta. Și oricum deja se știe că marile corporații vor să ne ia banii și să ne omoare, așa că mai mult ca sigur și chestia asta e adevărată și ne mai ascund ceva. Pe cine să cred mai degrabă? Pe marile companii (sau pe Guvern), sau pe vreun blogger anonim? David vs. Goliath, man, clar e pe bune.

Așa că, liniștit, cu gândul că e foarte drăguț că există oameni cărora să le pese de alți oameni și care își pun viața în pericol pentru asemenea manevre…periculoase, m-am dus până în bucătărie să îmi iau niște batoane cu susan. Deodată, am observat asta:

Ce-i grozăvia asta? Am înțeles că vor să bage mesaje secrete și în ambalajul pastei de dinți (probabil pentru rudele și prietenii celor din guvern, ca să își dea seama și să nu se otrăvească singuri), dar și în pachete cu susan și pliculețele cu supă-praf? Oare chiar nu mai au pic de rușine?

Oare chiar sunt mesaje codificate și marile companii vor să ne omoare?

NU!!!!!!!!!!!!!!!!

Bă, băieți, mă bucur că sunteți entuziaști, dar avem nevoie ca entuziasmul vostru să fie în jur de 20%, și nu “PARANOIA!”. Chestiile alea se numesc eye marks sau color marks, și (în mod total dubios, și poate că vă șochează un pic lucrul ăsta) nu au treabă cu compoziția pastei de dinți sau a batonului de susan. Ele sunt pur și simplu niște marcatori care sunt citiți de niște senzori cu lumină, ca să știe când să taie sau să îndoaie ambalajul. Singurele entități pentru care sunt destinate (și care înțeleg) acele pătrate colorate de pe ambalaje sunt acești senzori. Uite aici un articol care explică totul. Și încă unul, aici. Și încă unul, aici. Și încă unul, aici. Și încă unul, aici.

Nu, stai. Ultimul link este linkul către un post de-al meu, în care vă explic de ce eu am dreptate și voi nu. Hai, mă! Serios acum, linkurile astea le-am găsit în primele DOUĂ MINUTE de căutări pe Google, voi cum de nu le găsiți? Măcar încercați să căutați ceva explicații când primiți astfel de informații, sau le înghițiți pe nemestecate? Serios, ce-i cu obsesia asta cu “trebuie să căutăm mesaje ascunse în jurul nostru, fiindcă cineva vrea să ne omoare”. Da, ne sunt ascunse multe chestii, dar hai să nu mai căutăm mesaje ascunse în pâine, în pastă de dinți și să sărim pe Codex Alimentarius, că nu vrea nimeni în mod expres să ne vină de hac.

Also, la fel cum vorbeam în postul cu “mesajele subliminale”, vi se pare așa de logică chestia asta? Adică: companie mare vrea să ne ascundă chestii și să rămână în umbră, dar lasă peste tot mesaje codificate, care în mod dubios pot fi descifrate de oricine.  Și ce convenabil că pasta de dinți “naturală” are culoarea verde pe ambalaj (fiindcă natural=verde), iar cea cu “chimicale” (ajungem imediat și la asta) are culoarea neagră pe ambalaj (pentru că negru=moarte), adică fix cum ar interpreta cel puțin jumate din populație. Mai-mai să zici că interpretările astea au fost create chiar de către vreun hipiot pro-produse naturale și anti-produse sintetizate artificial cu vagi simpatii conspiraționiste. Eu dacă aș fi una din companiile alea, nu aș face “natural” verde și “chimical” negru, tocmai fiindcă e prea ușor de găsit legătura asta.

Să vă spun o chestie: să fiți sceptici și să gândiți critic nu e un păcat. Nu înseamnă că sunteți cu Sistemul, nu înseamnă că sunteți încuiați. Înseamnă doar că nu o să fiți prostiți atât de mult și atât de des.

Vrei să afli care este adevărata compoziție chimică a pastei de dinți? Vezi că scrie pe ambalaj! Nu e codificat, e în litere, și singurul lucru de decodificat ar fi dacă ar avea ingredientele trecute în engleză și nu ai ști engleză.

Și încă ceva, că tot vă place vouă cuvântul ăsta înfricoșător: chemicals. Voi vă dați seama că și apa e o “chimicală”, adică substanță chimică. Voi vă dați seama că și voi sunteți clădiți din substanțe chimice, și că aerul pe care îl respirați e la fel, nu? Absolut orice de pe lumea asta este format din “chimicale”, adică substanțe chimice.

Regulă de aur în viață: nu orice sună complicat poate să te omoare. Cum ar fi clorura de sodiu sau acidul ascorbic. Vezi tu, chimia asta, bat-o vina, este mai complexă și complicată de atât. Iar când vine vorba de substanțe chimice care intră în și ies din corpul nostru, e nevoie de mai mulți factori pentru a decide dacă este nocivă pentru noi sau nu. Cum ar fi cantitatea. Sau legăturile pe care le ale cu alte elemente chimice: vorbim de un singur element chimic? Vorbim de un element chimic combinat cu un alt element chimic? NU POȚI să concluzionezi că o substanță este automat nocivă doar pentru că nu îi înțelegi numele. De asemenea, nu poți concluziona automat că este nocivă doar pentru că a provenit dintr-un laborator sau benefică pentru noi doar pentru că vine “din natură”. Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) este aceeași, indiferent că provine din munți sau dintr-un laborator, în urma unei reacții chimice.

Mai mult decât caracteristicile unei substanțe, contează (sau contează și) cantitatea unei substanțe. Pentru o bună funcționare a organismului, ai nevoie de iod, care se găsește peste tot în natură. Cu toate acestea, dacă iei prea mult iod, poți muri. Și apa poate să te omoare dacă bei destulă. Capisci?

Învățăm și noi să chimie? Măcar chestiile de bază.

“A man is his own easiest dupe, for what he wishes to be true he generally believes to be true.”

– Dēmosthénēs