Tocmai mi-am scos telefonul din buzunar. Nu cred că sunt prea mulți oameni care realizează de fapt ce țin în mână, când țin în mână un smartphone. Aparent e tare ușor să le dai ascultare tuturor “apocalipștilor”, cum că nu mai suntem oameni, nu ne mai iubim unii pe ceilalți și că blablablasfârșituleaproape din cauza tehnologiei avansate. Și, aparent, e foarte greu să apreciezi într-adevăr câte vise și lucruri demne de laudă sunt băgate într-un smartphone (zic “smartphone”, dar mă refer la orice bucată de tehnologie actuală). Actualul meu smartphone este de cel puțin trei ori mai puternic ca primul meu calculator (cumpărat în 2000).
Primul telefon mobil pe care am pus mâna vreodată a fost un Bosch 509 (poza mai jos), prin 1999-2000. Aveam vreo 10-11 ani atunci. Ei bine, în doar 14 ani s-a ajuns de la Bosch 509 (cu care puteai să dai telefoane și SMS-uri) la Nexus 5 sau iPhone 5S (cu care pot accesa orice, oriunde, oricând + dat telefoane și SMS-uri).
Și e foarte mișto. Și mă întreb de ce nu sare nimeni în sus și nu se bucură la gândul ăsta. În nici măcar un sfert de secol, am avansat (doar în domeniul comunicațiilor, nu mai vorbim și de altele) enorm. Fiindcă, da, am dat ca exemplu telefonul mobil, dar este vorba de fapt despre mai toate domeniile tehnologice și științifice în care omenirea a avansat enorm. E ca scenariu science-fiction devenit realitate!
Hm…
Apropo de scenarii science-fiction, care-i faza cu ele și cu predicțiile lor? Adică sigur ați observat. Jules Verne a prezis că omul va călători pe Lună, în romanul său De la Terre à la Lune, Arthur C. Clarke a prezis tabletele PC și ziarele online în cartea sa 2001: O Odisee Spațială, ăștia din serialul original Star Trek deja vorbeau la un soi de telefoane mobile, iar R.U.R. al lui Karel Čapek a prezis apariția roboților. Și pe Internet sunt o gramadă de articole care dau curs acestei idei. De exemplu aici, aici și aici. Nu e dubios? Oare chiar e vorba de preziceri și profeții?
Ca de obicei, oamenii sunt tare intrigați de orice e paranormal și neobișnuit. Bien sûr, răspunsul este mult mai simplu. Și nici nu e nevoie să facem apel la paranormal. Nici unul din exemplele date mai sus nu au făcut preziceri în adevăratul sens al cuvântului (și cel puțin referitor la R.U.R, deja se știa de secole bune de “roboți”, care erau numiți “automata“). Nu. Mai degrabă, toate exemplele de mai sus au fost niște “scântei” care au delcanșat invențiile ulterioare.
N-au prezis, au inspirat.
Robert H. Goddard, creatorul primelor rachete cu combustibil lichid, a început să fie interesat de știință după ce a citit Războiul lumilor de H.G. Wells. Pentru cei neavizați, rachetele cu combustibil lichid sunt responsabile pentru toate zborurile noastre spațiale de la lansarea lui Sputnik (primul satelit artificial) încoace. Pentru cei neavizați, Războiul lumilor conține marțieni care vin pe Pământ, cu scopul de a-l invada.
Nu cred că e cineva în istoria omenirii care să nu se fi gândit cum ar fi dacă am putea păși pe Lună. Iar telefoanele mobile au apărut ca o urmare firească a primelor telefoane cu fir. Nu e vorba de preziceri, este vorba de popularizare a unei idei obscure și de a inspira. Este vorba despre tine, cel care citește acele cărți, și despre “Wow, ce mișto, un telefon fără fir pe care să îl pot luat oricând cu mine, să pot comunica oricând cu cei apropiați mie. Nu ar fi grozav dacă cineva chiar ar inventa așa ceva?” și chiar să inventezi așa ceva.
“Science fiction is the most important literature in the history of the world, because it’s the history of ideas, the history of our civilization birthing itself. …Science fiction is central to everything we’ve ever done, and people who make fun of science fiction writers don’t know what they’re talking about.”
You must be logged in to post a comment.