“Science is only a Latin word for knowledge”

– Carl SaganThe Varieties of Scientific Experience: A Personal View of the Search for God

               Voiam să încep postarea într-un mod poetic, dar am zis că mai bine intru direct în pâine: bă, ce mă enervează pagina aia de Facebook cu “I don’t want realism, I want magic”! Mă scoate din pepeni atitudinea asta de “pfoai, ce plictisitoare e realitatea!”, fiindcă întotdeauna vine de la oameni care nici nu se ostenesc să afle care-i de fapt șmecheria cu realitatea și de ce și ea poate fi mult mai mișto decât o poveste cu hobbiți. E ca și cum ai spune: “bă, mie nu îmi place ciorba de burtă”, deși n-ai mâncat în viața ta ciorbă de burtă și toată părerea asta a ta se bazează pe faptul că pare a fi cam prea galbenă pentru a fi o ciorbă bună.

            Normal, realitatea este super plictisitoare dacă pe tine nu te duce capul să te interesezi mai mult. Matematica este pur și simplu o chestie d-aia cu multe cifre și necunoscute, geologia e alt domeniu tâmpit cu niște pietre, biologia…ei, căcat! Pe cine interesează toate chestiile astea? Sunt plictisitoare. De ce ai vrea să știi ceva despre niște cifre, pietre sau celule stupide? Mai bine te întorci la cartea aia a ta cu vampiri, fiindcă, da, ăsta este modul în care știința este privită de oameni de obicei: ceva foarte foarte plictisitor, deși culmea ne-a adus unde suntem aici. E ceva ușor ipocrit în a spune “știința e plictisitoare” în timp ce tastezi de pe un laptop, folosind electricitatea.

                Dar hai să luăm probabil unul din cele mai cunoscute citate ale lui Carl Sagan, din cartea sa Cosmos:

“The nitrogen in our DNA, the calcium in our teeth, the iron in our blood, the carbon in our apple pies were made in the interiors of collapsing stars. We are made of starstuff.”

                 Sună foarte poetic. Să știi că ești praf de stele. Este poetic și adevărat. Da, mai ales adevărat. Cum? Suntem (aproximativ) 3/4 apă, carbon și fier, dar și zinc, în cantități mai mici.

               Hidrogenul a fost creat acum 13,75 miliarde de ani imediat după Big Bang, iar hidrogenul împreună cu heliul sunt cele mai abundente elemente din Univers. De ce? Fiindcă se formează foarte ușor: atomul de hidrogen are în compoziție un singur proton și un singur electron, în timp ce atomul de heliu are în compoziție doi protoni, doi neutroni și doi electroni.

E atât de simplu.
E atât de simplu.

            Carbonul, pe de altă parte, este un element mult mai greu decât hidrogenul. Carbonul este elementul reprezentativ pentru chimia organică, tu ești un organism făcut din Carbon. Fiind elemente cu un număr mai mare de protoni, neutroni și electroni, acestea au avut nevoie de și mai multă energie pentru a se forma. De aceea, ele s-au format în interiorul unei stele.

Soarele este o astfel de stea care conține carbon, magneziu, sulf și mult mult mult hidrogen și heliu.
Soarele este o astfel de stea care conține carbon, magneziu, sulf și mult mult mult hidrogen și heliu.

            Fierul, fiind un element mai greu decât carbonul, s-a format în stele supergigante roșii, în ultimele momente de viață ale acestora, deoarece a avut nevoie de și mai multă energie pentru a se forma.

               Zincul a fost creat într-o supernovă.

Eta Carinae este o stea din constelația Carina. În viitorul astronomic apropiat, aceasta va exploda într-o supernovă sau hipernovă, formând astfel elemente mai grele decât fierul, carbonul sau hidrogenul.
Eta Carinae este o stea din constelația Carina. În viitorul astronomic apropiat, aceasta va exploda într-o supernovă sau hipernovă, formând astfel elemente mai grele decât fierul, carbonul sau hidrogenul.

                    Toate aceste elemente s-au format undeva în Univers, și au ajuns pe ulterior pe Terra, în Terra. Basically, o stea a trebuit să moară pentru ca noi să trăim.

                      Și că tot vorbeam de Soare și compoziția lui mai devreme, de unde știm din ce e făcut Soarele dacă nu am avut niciodată cum să ajungem pe el? Din fericire, la un moment dat, niște oameni au descoperit că există o legătură între materie și lumină: la un moment dat materia absoarbe fotonii care alcătuiesc lumina și îi reflectă pe alții. Asta este spectroscopia. Momentul “wow!” apare atunci când îți dai seama că fiecare element absoarbe și reflectă lumina în mod diferit. Imaginea de mai jos este cu spectrul luminii Soarelui.

Spectrul luminii generate de Soare.
Spectrul luminii generate de Soare.

                     Pare cunoscută imaginea asta, cu ROGVAIV-ul ei. Asta pentru că lumina albă a Soarelui este compusă din mai mulți fotoni. Partea cea mai interesantă este cu acele mici dungi negre verticale: acestea arată că anumiți fotoni sunt absorbiți în loc să fie reflectați. Din experimentele spectroscopice făcute pe Pământ (experimente pe care le poate face oricine) am descoperit că fiecare element absoarbe lumina diferit în locuri diferite al spectrumului. Astfel, referitor la imaginea de mai sus:

  • Acea bară verticală mai groasă din partea roșie a spectrului indică faptul că Soarele are în compoziție hidrogen;
  • cele două bare verticale mai groase din partea galbenă arată că în compoziția sa se găsește și sodiu;
  • barele verticale mai groase din partea verde a spectrului ne arată că Soarele conține și fier.

               Și așa știm din ce e compus Soarele. Și la asta se pot adăuga o grămadă de alte întrebări interesante și aparent banale, care au răspunsuri care te lasă cu gura căscată. De ce sunt plantele verzi? De ce e Soarele albastru? Cum de avem oxigen pe Pământ? Ce s-ar întâmpla dacă am avea mai mult oxigen pe Terra? Și partea cea mai grozavă e că nici nu trebuie să fii geniu ca să înțelegi și să apreciezi răspunsurile. Eu nu-s geniu. Și nici măcar n-am fost la profilul real în liceu, am făcut uman, la facultate la fel. Pur și simplu sunt curios și mă interesează lucrurile astea.

               Firește, nu poți să publici o un studiu într-un jurnal științific doar după ce ai citit o enciclopedie, dar clar o să înțelegi mult mai multe lucruri. Și nu, nu trebuie să știți și matematică și antropologie și biologie în același timp. Doar fiți curioși, realitatea nu e plictisitoare (v-am mai vorbit despre asta în postarea Time Machines). Știința nu este numai pentru elite. Oricine, fie că învârte hamburgeri la McDonald’s, că-i student la SNSPA sau ASE, că vinde aparate foto, că e artist neînțeles, că împarte flyere în Piața Unirii, oricine poate pătrunde în lumea asta și să rămână cu gura căscată.

            De aceea nu trebuie să ratați Bucharest Science Festival, între 25 și 29 septembrie. Este un festival întreg dedicat științei, cu prezentări, experimente, și o grămadă de alte lucruri interesante (găsiți programul detaliat pe site). Merită cu vârf și îndesat, pentru că puteți învăța o grămadă de lucruri despre realitate și lumea din jurul vostru într-un mod mult mai puțin traumatizant decât cursurile de la școală sau din facultate. Sau dacă n-aveți timp, încercați Magic of reality (Magia realității) de Richard Dawkins, sau Cosmos de Carl Sagan. Sunt două cărți introductive în lumea științei, două cărți extraordinare și faimoase, pe care poate oricine (excepție făcând fundamentaliștii religioși) să le citească fără bătăi de cap.

          La final, referitor la un alt clișeu, cel cu știința distruge toată frumusețea din lume cu logica și rațiunea ei rece, niște cuvinte de-ale faimosului Richard Feynman, unul din cei mai mari fizicieni ai secolului XX. Enjoy.

Richard Feynman – Ode To A Flower from Fraser Davidson on Vimeo.
From the BBC Interview for Horizon ‘The Pleasure of Finding Things Out.
(http://www.bbc.co.uk/sn/tvradio/programmes/horizon/broadband/archive/feynman/)
Animated by Fraser Davidson (www.sweetcrude.tv).
Print Friendly, PDF & Email