Reclamații

Salut, eu sunt Alex Doppelgänger. Ăla de scrie despre știință și “cu postările alea mișto de pe Facebook” (citat aproximativ).

Întâmplarea face că eu n-am educație formală aprofundată (cuvântul cheie) în fizică, biologie, chimie, anatomie, astrofizică sau astronomie, dar tot mă încăpățânez să postez chestii despre știință. Din când în când mi se fac reclamații prin care corectează informațiile pe care le dau. Ceea ce e foarte bine, că se întâmplă să greșesc.

Dar în mod dubios, pe lângă reclamațiile de genul ăsta apar și altele ceva mai dubioase, care sunt de fapt trei (mari și late).  Ele sunt ceva de genul:

• “Ai uitat să scrii despre X și Y și [insert formula].”
• “Îmi plac chestiile pe care le postezi, dar cam dramatic felul în care scrii.”
• “Cam simplist felul în care descrii chestiile astea științifice.”

Motivul pentru care m-am apucat să postez chestiile astea este pentru că suntem în anul 2016, și mulți oameni nu știu chestii de bază ce țin de știință, deși sunt înconjurați de tehnologie. Sunt oameni care cred că planetele îi afectează cumva cu vibrații și chestii sau oameni care nu înțeleg ce e aia o substanță chimică (deși sunt făcuți din ele). Eu vreau ca oamenii ăia să știe niște chestii de bază, ca să nu se mai sperie de orice citesc pe Internet și să înțeleagă anumite procese naturale. Oamenii ăștia sunt în targetul meu. Din câte am stabilit, nu-s cine-știe-ce eminență în domeniile astea, dar noțiunile de bază le stăpânesc, deci pot transmite ce vreau să transmit cu puține greșeli. Ți se pare că am scris un pic despre gravitație, dar nu am spus nimic de gravitoni sau nu am vorbit despre găurile negre? Răspunsul pe jumătate este că cel mai probabil nu înțeleg încă lucrurile alea, deci de aceea nu scriu nimic despre ele (chiar dacă au legătură cu ce spun eu). Clar, învăț încontinuu și ajung să înțeleg chestiile astea, dar nu are sens să postez despre ceva ce nu înțeleg. De aceea nu o să vezi prea curând vreo postare din partea mea despre găuri negre: nu le înțeleg întru-totul și nici nu pretind că le-aș înțelege. Am vrut la un moment dat să postez despre brown dwarfs, dar nu am înțeles 100% cum stă treaba cu ei la momentul respectiv, așa că am renunțat.

Asta a fost o parte din răspuns. Cea de-a doua parte (care nu o exclude pe prima) și care e legată și de nemulțumirea cu “îmi plac chestiile pe care le postezi, dar cam dramatic felul în care le scrii” sau “cam simplist felul în care descrii chestiile astea științifice” vizează publicul. Chestiile astea sunt postate pe social media, pentru oameni care se dau pe social media și care nu au treabă cu știința sau pe care nu îi atrage în mod deosebit. Dacă tu ai treabă cu știința și te atrage, atunci sunt alte locuri avizate în care poți găsi informații aprofundate, pentru că postările astea nu sunt pentru tine. Pe social media regulile sunt altele: oamenii oricum nu citesc mai mult de trei rânduri (hai, nu îți mai da ochii peste cap, că știi că nici nu te uiți la o postare mai lungă), iar atunci când postez, oamenii nu caută informația aia, ci le-o aduc eu în newsfeed-ul lor, pe nepusă masă. Cu atât mai greu. Sunt un fel de martor al lui Iehova care intră în newsfeed-ul omului și îl întreabă “primești ștința în sufletul tău?”.

Oamenii au ajuns să se îndepărteze de știință pentru că (în majoritatea cazurilor) le-a fost prezentată într-un mod rigid, de lemn, cu x-șpe mii de formule. Și eu am reflexul ăsta, când dau de un articol cu limbaj de lemn, să mă îndepărtez. Dar o poveste (cu care să și relaționeze publicul) o să atragă mereu atenția. Pentru că oamenii ăștia, chiar și ăia care cred că oamenii nu au ajuns niciodată pe Lună, nu sunt proști (oricât ai crede tu), pur și simplu nu îi interesează (destul de mult). Așa că trebuie ca informațiile astea să îmbrace un aspect poetic, stilizat, ca să poată fi înțeles și digerat mai ușor de ei. Știu cum e, pentru că și eu sunt unul din ei: e greu să ajungă să te intereseze un subiect, când vine la tine cu 100 km/h, vorbind în termeni complicați și complecși. Și nici nu e atât de greu: dacă citești vreo carte de-a lui Carl Sagan sau dacă te uiți la Cosmos, o să vezi la ce mă refer. D-aia în 2014, o grămadă de oameni s-au uitat la Cosmos. D-aia este NASA pe Twitter, pe Facebook, peste tot. De aceea multe postări sunt cum sunt.

Mai apare o mică problemă: deoarece ești pe social media, cu un anumit public (mai dificil, neinteresat, dar iarăși: nu prost) și trebuie să pui informațiile într-o poveste, trebuiesc făcute niște compromisuri. Unele informații nu ajung să fie postate din lipsă de spațiu sau pentru că deja sunt prea multe informații și astea ar băga oamenii și mai mult în ceață. Cum sunt filmele de Hollywood, făcute după alte cărți/comicbooks/seriale vechi: poate tu ești fan Batman și știi toate benzile desenate, dar când se face un film cu Batman, nu se face doar pentru tine, și trebuiesc făcute niște compromisuri, ca să înțeleagă și cel care nu știe cine e Batman (să presupunem prin absurd). Capisci?

O să vreau la un moment dat să scriu un pic despre istoria electricității, despre cum a fost descoperită. Din moment ce scriu pe Facebook, probabil o să prezint informațiile din perspectiva unui personaj din acea perioadă. Pentru că de ce nu? Nu mă obligă nimeni să scriu ca în manualele școlare. Cel mai probabil nu o să includ informații despre lupta dintre Edison și Tesla (curentul direct vs. curentul alternativ), din lipsă de spațiu, sau probabil o să menționez în treacăt, fără să intru în detalii. Sau poate nu, pentru că o să vreau să mă axez doar pe primul secol în care a fost descoperită electricitatea. Ar fi incomplet? Probabil. Ar fi incorect? Nu. Important e să transmit informația pe care vreau să o transmit, nemodificată. Dacă este o parte dintr-un întreg, dar poată fi despărțită de întregul ăla și tot să fie de sine stătătoare, e ok. În rest, poate fi înconjurată de tot felul de artificii.

Iar dacă nu îți convine și ai cunoștințele necesare, poți să postezi și tu chestii. Ar fi șanse mari să ajuți cauza asta de educare a oamenilor. Dar nu o să faci asta. Chiar am în listă oameni de la Medicină care știu de sute de ori mai bine ca mine cum și de ce se divide o celulă sau oameni care mănâncă fizică pe pâine. Problema că oamenii ăștia se împart în trei categorii:

• Oameni cărora li s-a luat să mai vorbească cu plebea despre știință, pentru că știu că pe plebe nu interesează, sau efectiv nu vor să stea să le spună chestii (n-au răbdare, îi ignoră, după care tot ei se plâng că ce needucați sunt oamenii și câtă prostie e în țara asta). Degeaba ești deștept și știi chestiile astea, dacă te închizi într-un turn de fildeș. Sunt puțini oameni care trecuți de o anumită vârstă or să vrea ei singuri să învețe. Dacă vrei să schimbi ceva, coboară din turn și arată-le chestii.
• Oameni care chiar vor să le vorbească altora despre știință și o fac, dar nu reușesc să pună informațiile într-un pachet plăcut. Oamenii ăștia știu multe, dar efectiv nu înțeleg că un om normal nu o să fie interesat de atom, dacă tu îl iei direct cu orbitalii s, p, d și f.
• Oameni care chiar vor să le vorbească altora despre știință și o fac, cu succes. Au înțeles că dacă vrei să atragi oamenii către știință, trebuie să fii un bun povestitor. Din păcate, oamenii din categoria asta sunt foarte puțini.

So, yeah, ditamai zidul de text (nu bag nici o versiune tl;dr, citește-l pe tot), sper că am reușit să adresez nemulțumirile alea trei enunțate mai sus. Bottom line is: un om ajuns la o anumită vârstă nu o să mai fie atât de curios încât să învețe de unul singur un domeniu nou. Să intre de unul singur pe Wikipedia, să învețe despre stele neutronice. Problema e că același om tinde să creadă tâmpeniile răspândite pe Internet (de exemplu Noua Medicină Germană) și să îi afecteze pe alții. Dacă vrei ca omul ăla să prindă niște informații corecte, trebuie să le incluzi într-o poveste, ca să înțeleagă mai ușor și să țină minte informațiile astea. Trebuie să îl păcălești oarecum, dar și strategia asta are niște minusuri și trebuiesc făcute niște compromisuri (omiterea unor informații neesențiale pentru subiectul discutat); cu toate astea este (în opinia mea) cea mai bună strategie. Oricum, în momentul în care omul ăla o să ajungă să fie atras de știință, deja o să se ducă să își caute singur informațiile.

Și până la urmă, să nu uiți: ăsta este, ultimately, un blog. E site-ul meu, pe care scriu cum mă taie capul și pe care abordez problemele cum vreau eu. Nu scriu după nici o programă școlară sau după vreun ghid, pentru că nu-s o instituție. Sunt o persoană, iar singura mea grijă e ca informațiile date mai departe de mine să fie corecte și să fie scrise într-un limbaj ușor accesibil.