Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem.
Citatul ăsta scris în latină se traduce în “entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar” și deși sună ezoteric și obscur, este o chestie pe care zi de zi o folosești fără să îți dai seama. E o strategie care de obicei te ajută să afli un adevăr, dar care în mod dubios la mulți oameni se defectează atunci când ajung față în față cu pseudoștiința. Strategia în discuție se numește Briciul lui Occam și este una din cele mai utile chestii în viața de zi cu zi.
Taie și spânzură
Pe scurt (și într-un limbaj omenesc), Briciul lui Occam este un principiu sau un ghid euristic care afirmă că din două ipoteze este întotdeauna de preferat să o alegi pe cea mai simplă, care necesită cele mai puține explicații adiționale.
De exemplu, dacă vin acasă și văd bradul făcut vraiște pe jos, aș putea lua în considerare ipoteza mainstream că pisicii mele i-a ars de glume și l-a dărâmat SAU că un Alex venit din viitorul îndepărtat a călătorit în timp și s-a teleportat în sufragerie la mine, răsturnând bradul în încercarea de a-mi provoca paranoia și de a-mi dezvolta tulburări mintale. Tu ce ipoteză ai alege și de ce tocmai pe prima?
Pentru că prima ipoteză e mai simplă, nu? (chit că nu conştientizezi asta) Având în vedere toate lucrurile pe care le știi deja (ai pisică, pisica este jucăușă, este capabilă să sară, poate chiar ai mai văzut-o dându-se la brad) are sens total să alegi prima ipoteză. Să o alegi pe a doua ar însemna să te complici prea mult. Ți-ai pune întrebări multe și degeaba.
Problema e că atunci când alegi a doua ipoteză, trebuie să aduci explicații în plus pentru fiecare chestie. Cum a ajuns Alex din viitor aici? A venit cu o mașină a timpului? Pe baza căror legi ale fizicii funcționează? Cum funcționează acea mașină a timpului? De ce s-a întors fix în acest moment al vieții? De ce aș încerca să-mi dezvolt tulburări mintale, care vor exista și în viitor, afectându-l deci și pe Alex din viitor? În general în pseudoștiință și teoriile conspirației se merge pe varianta a doua, unde aduci oricâte explicații e nevoie ca să îți confirme punctul de vedere, oricât de mult s-ar complica problema.
Briciul lui Occam nu spune că ipoteza cea mai simplă e automat cea mai bună sau cea corectă, ci doar că e de preferat să arunci un ochi pe ea și să o cercetezi înainte de oricare alta. E o veche zicală din medicină care spune:
Când auzi sunet de copite în Central Park, gândește-te la cai, nu la zebre.
Sunetele alea de copite pe care le auzi ar putea fi și de zebră, nu zic nu. Dar știind că prin Central Park umblă polițiști călare pe cai sau că sunt căruțe d-alea pentru turiști (care sunt trase de cai), e mai probabil să fie un cal decât o zebră. Dacă te gândești la zebră trebuie să explici cum a ajuns zebra aici și cine a lăsat-o să umble pe acolo.
În medicină această zicală se traduce astfel: dacă ai niște simptome care ar putea fi explicate de o cauză comună și locală (febră, dureri de cap, te simți slăbit), este mai probabil să ai o gripă, o răceală, ceva, decât tripanosomiază africană. Să sărim din start la cea de-a doua ipoteză ar însemna să explicăm, în primă fază, cum s-a ales pacientul cu o boală exotică, mai ales dacă nu a plecat în ultimul an în vreo țară exotică. Bineînțeles, ar putea fi tripanosomiază africană și nu gripă. Există posibilitatea asta, dar în general ajută să iei în vizor prima oară ipoteza cea mai simplă, după care poți avansa în complexitate.
Briciul lui Occam nu este neapărat un principiu științific și nici o regulă de logică, ci pur și simplu o unealtă prin care decizi care dintre două ipoteze este cel mai probabil să fie corectă.
El este folosit implicit în știință și mai degrabă atunci când sunt dezvoltate diverse modele științifice sau ipoteze, decât atunci când vine vorba de teorii sau modele științifice deja stabilite. Astfel, nu are sens să îl folosești peste tot și mai mult te încurcă dacă îl folosești robotic. Dacă ai o explicație mai complexă care poate fi reprodusă în mod veridic și care invalidează cea mai simplă ipoteză, atunci aceasta este cea corectă. Mereu vor fi de preferat explicațiile mai simple, dar pe măsură ce obținem mai multe dovezi, descoperim că explicațiile mai complexe sunt cele corecte. Vorba lui Einstein: “Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil și reduse ca număr, fără să trebuiască să renunțe la reprezentarea adecvată chiar și a unui singur experiment.”
Hidra științifică
Dar ce se întâmplă când refuzi să folosești Briciul lui Occam? Și nu mă refer la situația în care ai destule dovezi concrete care să te facă să alegi versiunea mai complexă a unei ipoteze, ci la situația în care pur și simplu vrei să te împotrivești Briciului și a tot ce știm noi până în momentul de față. Și aici mă refer la pseudoștiință. Realitatea este că un pseudoştiinţific/conspiraţionist/newager este în mod constant obligat de propriul world view să inventeze noi explicaţii pentru lucruri pe care în general omenirea deja le ştie şi le explică foarte bine cu ajutorul metodei ştiinţifice.
El este ca Hercule care s-a luptat cu Hidra din Lerna (hidra fiind în cazul de față un concept ştiinţific bine explicat şi cunoscut). Hercule vine și spune: “nu, piramidele nu au fost construite de oameni, ci de extratereștri!”, și taie capul Hidrei științifice. Dar n-a făcut decât să transforme o problemă în mai multe probleme: în locul unui singur cap, Hidra are acum trei capete. Pseudoștiințificul/conspiraționistul/newagerul și-a înrăutățit situația și pe măsură ce taie mai multe capete ale hidrei (adică neagă niște chestii pe care le știm foarte bine), apar noi probleme și trebuie să taie din ce în ce mai multe capete (adică să nege alte lucruri bine stabilite de metoda științifică, doar ca să fie “adevărată” viziunea lui asupra lumii).
Uite un exemplu și mai puternic: teoria atomică. În momentul de față știm că întreg Universul este creat din atomi, lucru care explică absolut tot. TOT!!! (sau măcar tot ce este legat de materie) Sau dacă nu explică atomii, sigur există o legătură între atomi și problema discutată. Teoria atomică explică ce e aia temperatura și căldura, cum se formează uragane, de ce simțim durere, de ce putem afla vârsta fosilelor, explică focul, electricitatea, cum gândim, de ce nu putem trece prin pereți, de ce sunt plantele verzi și cerul albastru, explică modul în care ne luăm energia din mâncare, explică de ce planetele sunt sferice, care este legătura dintre noi și planta de muștar, explică modul în care energia se transformă în materie și viceversa și o grămadă de alte lucruri. Să negi teoria atomică ar însemna efectiv să nu mai ai acces la niciuna din cunoștințele pe care le avem în prezent.
Hăhă, dar să accepte că greșește şi să renunţe la acel world view al său este imposibil, pentru că orice pseudoştiinţific/conspiraţionist/newager sănătos la cap o să ţină cu dinţii de chestia în care crede el. Aşa că oricât de mult ar contrazice bunul simţ şi tot ce ştim noi, o să vină mereu cu o explicaţie pentru a nu rupe vreo legătură. La flateartheri, de exemplu, premisa este:
Pământul este plat
Având în vedere toate lucrurile pe care le-am învăţat de-a lungul istoriei despre Pământ şi Univers, acceptarea din capul locului a acestei ipoteze ca fiind adevărată naşte o sumedenie de probleme, deoarece contrazice tot ce am aflat şi verificat până acum (cu succes). Dacă Pământul este plat, celelalte planete de ce nu sunt plate? Cu ce e Pământul mai special? Şi de fapt, ce formă au celelalte planete? Cum funcţionează gravitaţia, atunci, dacă Pământul e plat? (am scris aici despre legătura dintre forma planetelor şi gravitaţie) După cum am spus mai sus, în încercarea de a păstra o coerenţă în ideile lor despre Univers astfel încât nici să nu renunţe la ideea principală (“Pământul e plat, iar NASA ne minte”), aceştia recurg la o grămadă de alte explicaţii care să intre lejer în golurile create de ideile lor creţe, explicaţii pe care le enumăr mai jos:
- Nu există stele sau planete (cel puţin nu aşa cum le ştim noi), asta pentru că:
- Pământul (plat) este acoperit de un soi de dom de care nu poate trece nimic. Din asta înţelegem că:
- Flateartherii sunt şi moonhoaxeri şi neagă în general ideea de zboruri spaţiale sau către alte planete. Și apropo de asta:
- Sateliţii nu există (pentru că punctele 2 și 3).
- Stelele, planetele, galaxiile, nebuloasele, cuasarii sunt nişte holograme pe dom sau ceva spiritual. La fel şi Aurora Australă de la Polul Sud.
- Gravitaţia nu există.
- Soarele şi Luna au cam aceeaşi mărime şi se plimbă deasupra Pământului. Din asta rezultă că:
- Pământul plat se află în centrul Universului, iar tot Universul se învârte în jurul Pământului plat.
- Un zid uriaş de gheaţă înconjoară Pământul plat.
- Este o conspiraţie mondială, de aceea nu ştim nimic de ideile de mai sus. Exact, cel puțin 17.381 de persoane care lucrează la NASA (luăm în calcul doar numărul din prezent al angajaţilor, nu şi toţi cei care au lucrat acolo de când a fost creată această agenţie) + alte zeci de mii de persoane care lucrează în toate celelalte agenţii spaţiale din toate celelalte ţări + alte cel puţin sute de mii de oameni care studiază fizica, astrofizica, astronomia, chimia etc. ştiu de această conspiraţie şi reuşesc să ne ascundă totul.
Şi o grămadă de alte idei crețe şi absurde. Corect, nu toţi flateartherii cred fiecare dintre astea, pentru că unii cred că Pământul e plat şi cu asta basta. Nu simt nevoia să justifice în continuare de ce. Pentru cei care au nevoia asta, însă, găsitul de noi idei (pe care la acceptă din start ca fiind adevărate) este o activitate de rutină. Și, iarăși, fiecare din punctele respective ridică și mai multe probleme, necesitând și mai multe explicații care nu sunt susținute de ce știm în prezent despre Univers!
Din nou, chestia asta cu flateartherii e doar un exemplu. De fapt ideea de a scoate din fund tot felul de explicaţii fabuloase apare şi la antivaccinişti, şi la adepţii NMG, şi la moonhoaxeri, şi la ăia de cred că apa are sentimente etc. Pseudoștiința întreagă se bazează pe evitarea briciului lui Occam (contrazicând știința cu explicațiile sale verificate) și pe acceptarea unor explicații complicate neverificate. Cumva este un exercițiu de imaginație extraordinar și sunt sigur că toți ar câștiga Premiul I la un concurs de creativitate (asta dacă ar decide să își folosească acea creativitate în scopuri benefice).
Să sau să nu?
Briciul lui Occam este o unealtă foarte folositoare care, mai ales pentru problemele din viaţa de zi cu zi, se poate dovedi a fi indispensabilă. De fapt, după cum am spus deja, în ştiinţă se foloseşte implicit, în ciuda limitărilor sale. Şi tocmai despre asta e vorba: poţi să foloseşti Briciul lui Occam cu încredere oricând, dar trebuie totuşi să ştii când să renunţi la el. Pentru care ipoteze sunt mai multe dovezi? Pentru cea simplă? Rămâi cu briciu’. În general este mai probabil ca ipoteza simplă să fie cea corectă. Sunt mai multe dovezi pentru ipoteza complexă? Atunci lasă briciul jos şi ascultă de acestea şi de metoda ştiinţifică.
Alte postări relevante:
- Gish și Blablabla-ul pseudoștiințific
- Ce ar face Galileo Galilei?
- Avioane și seringi: teamă și statistici
- Appealling to authority
- Inspiră, expiră, conspiră
- Pyroscience for dummies
You must be logged in to post a comment.